Familia, 1867 (Anul 3, nr. 1-50)
1867-01-22 / nr. 4
ia enciclopedica si beletristica cu ilustratiimi. ;Ese in fiecare septemuna udata, adeca dominec’a j'**“ contienendu o cola si diumetate. Pretinln pentru Austria pe Jan. — Jun.............................4 fi. — pe Jan.—Dec.............................8 fl. — cr. Pentru Homania pe Jan. — Jun. unu pulberm si diumetate. unde sunt a se adresa manuscriptele si banii de prenumeratiune. ij Epistolele nefrancate nu se primescu si opurile anonime nu se publica. Cancelari’a redactiunei cursii anualii. J \ PEST’A \ 22 lan. i } i j(3 faurii) £ ^ £ ; is«?. J Nr. 4. -SJ&J Straj’a morariloru Nr. 10. NE O! tu, ce cu nesatiu te-adoru fara ’ncetare, Tu careia dreptu jertfa ti-aducu sufletulu meu, Si-mi plecu subtu jugu-ti fruntea ca subtu o sărutare, Esti tu aici unu demonu, seu esti unu Domnedieu? Misteru esti pentru mine; dar dulcea reveria Ce ’n deminéti’a vietiei cuprinde alu meu gându, Me ’mbeta de ilusii si’n dulcea loru betea Diarescu trecandu prin somnu-mi unu angeru suridiendu! Misteru esti pentru mine, dar budi’a-mi inghiatiata A animei căldură abié o dogorea. • Si palid’a-mi cantare in lava transformata Vibrandu, diarescu unu angeru sburandu pe lir’a mea. Misteru esti pentru mine; dar când, muiatu in sânge, Cautu glori’a prin lupte, ridiendu nepasatoru De spad’a ce in peptu-mi se ’nfige si se frânge, Murindu, diarescu in ceruri unu angeru intr’unu norii. Misteru esti pentru mine; dar cultulu teu femeia In lumea tineretiei nu a gasitu atheu. Si ori ce cugetare, si ori care schinteia Prin vocea ta, oangeru patrundu sufletulu meu. I Pe pragulu desperării te vedu ca mangaere, Acoperi eu-alu teu farmecu uritulu astei vieţi, Preschimbi in vecinicia minute efemere, Si inim’a c’unu zimbetu o’nvii seu o inghiati. Si omulu te pastreza ca scump’a lui comoara; Copilulu intra ’n lume sioptindu numele teu, Poetulu in genunche cu lacrimi te adora Pe tine, si din tine si face templulu seu. Dar sufletu-ti îndemna culpabil’a ta mana S’alunge inocinti’a, pe omulu amagesci, Si, ca virtejulu care nimica nu-lu infrena, Restorni si spulberi templulu in care locuesci. Ce-mi pasa ca’n pusti’a ferbinte si uscata Periulu stă in facla-mi, perfidu ca ispitirea, Si eu, sorbindu dintr’ensulu cu inim’a ’nsetata, Gasescu in fundulu undei otrav’a si peirea ? Ce-mi trebue movil’a de flori mirositoare, Când sterpele m’astepta ascunsu in umbr’a loru? Si ce se făcu cu lun’a, si cum se fugu de sere Când, vai! privindu la ele silitu asiu fi se moru ?