Familia, 1870 (Anul 6, nr. 1-52)
1870-10-25 / nr. 43
■ Beletristica, sciintie, arte, vietia sociala, moda. r Totu-odata organulu publicatiunilor: „Societăţii pentru fondu de teatru nationala.“ Va esi in fia-care domineca , cu portrete si alte ilustratiuni, ca premiu se dau tablouri pompose. La fia-care numeru se alatura o cala de romani. 11 Pest’a 5 Domineca j:25 opt. <6 nov. Pretiulu pentru Austri’a pe jul.—dec. 5 fl. pentru tablou 80 er. Pentru Romani’a pe jul.—dec. unu galbenu, pentru tablou trei sfanti. Nr. 43. Cancelari’a redactiunii Straja sterpelui Nr. 2, unde sunt a se adresa manuscriptele si banii de prenumeratiune. Prenumeratiunile se potu face la tóte postele. Pentru Romani’a in librari’a dloru Socecu et comp. in Bucuresci. Anulu VI. 1870 „Poesii de lulianu Grosescu“, redate prin Emericu B. Stanescu. Aradu, cu tipariulu lui Stefanu Gyulai 1869. Poesiele dlui Grosescu, cari cuprindu 15 cele in 8°, sunt impartîte in trei parti. Partea prima contiene „Diverse“, a dou’a „Doine“, er a trei’a „Satira si Umoru“, pre langa aceea brosiur’a mai contiene o dedicatiune catra dlu Vincentiu Babesiu si o prevorbire de editoriulu poesieloru domnulu Emericu Basiliu Stanescu. Pre langa tipariulu si harti’a cea frumósa, brosiur’a mai este infrumsetiata cu portretulu autorului si cu unu facsimilu a signaturei dsale. Literatur’a romana incepe a se inmultî pre dî ce merge cu opere noue, este numai intrebarea, ca tóte operile ce esu la lumina — si-au vre unu meritu literariu seu sunt numai o hartia stricata, nesce ostenele zadarnice, era pentru publiculu cetitoriu o lectura corumpetoriu de gustu si de spiritu si nesce bani predati. Sa vedemu dara si meritulu poesieloru dlui Julianu Grosescu in literatura romana, si I se studiamu spiritulu si inaltîmea unui poetu din cuce de Carpati. Ca se nu preocupâmu mintea cetitoriloru cu cele ce vomu dîce mai tardîu despre aceste poesie, cea ce dîce dlu Stanescu in prevorbirea acestui opu: „Speru, cu totu naturu cu sufletu curatu natiunalu in numele literaturei nóastre celei tinere va striga cu mine de trei ori: „Osan'a celui ce vine“ — se cânte se ne incante!“ Si mai la vale: „Nu potu vnse sa nu esprimu si din partemi aceea părere generala, ce am audit'o de la forte multi competinti in judecata, ca Julianu Grosescu, a cărui portretu figuréza inaintea poesieloru sale, in Romani’a de dincóace, ce sta sub coroan’a Ungariei, este ca poetu celu mai talentata, celu mai genialu, — este unulu din cei forte pucini aleși.“ Cetindu aceste pe necugetate , mi-am adusu aminte de nesce sîruri a unui poeticandru germanu, in cari glorifică pre Bismark in modulu urmatoriu: Kritiker mit Blut und Eisen, Doctor der Philosophie,