Familia, 1871 (Anul 7, nr. 1-52)
1871-11-21 / nr. 47
554 facu cunoscintia cu fiulu vestitului Cremieux. Cunoscinti’a se termină prin casatoria. Acest’a inse nu fu încununata de fericire. Peste doi ani ei se despărțiră, si junele Cremieux fu transportata in cas’a nebuniloru. Jun’a veduva atunce era si voi se se rentoarca spre carier’a artistica, si incepu a debutâ in concerte publice. Resultatulu fu atâtu de splendidu, incâtu primi numai decâtu invitări de angagiamentu atâtu la oper’a italiana, câtu si la cea francesa. Candu vise ea voi a pasî pe scena,, famili’a Cremieux protestă, si voi a o opri prin lege. Din ast’a se escă unu procesu celebru. Publibulu asceptă cu atenţiune încordata diu’a pertractării. Aperatoriulu junei cantarelle fu Jules Favre. Dinsulu câștigă procesulu. Dar curtea de cassatiune nulifică sentinti’a. In urmarea acestei sentintie Maria Monielli nu potu si se angajeze la teatru, ci i se permise a cântă numai in serate si concerte. Se intielege de sine, ca validitatea sentintiei nu se estinde afara de granitiele Franciei, si astufelu spaniel’a nóstra nu se potu opri de a cântă in teatrulu din Londra, de unde a intreprinsu caletori’a presinte. Ginere in etate de trei ani. — Noveleta. — „Iacobescu e omulu acel’a, carele sustiene mortîsiu, câ pe lume nu este chiamare mai demna de unu omu, decâtu speculatiunea in totu chipulu si in totu modulu, si dinsulu credintiosu acestei convingeri a sale speculéza necontenitu cu vite, cu bani, cu fructe si cu celelalte. Lauda inclinatiunii sale, cu tóate speculatiunile lui reusîra bine, dreptu ce dinsulu nu sieval d’a se lasă in feliu de feliu de speculatiuni. Inse dinsului i se uri d’a speculă numai cu obiectele amintite mai susu; dinsulu doriă se inventeze, respective se se ocupe de altufeliu de specule, unde sâ nu roleze numai câte una turma de boi, ori de capre, ci si oameni. Si fiindu ca se temea, câ oameni mai copți nu se voru lasă se fia obiecte de specula, si-a propusu a intrebuintiă spre acestu scopu pe insusi copilasiulu seu, carele nu eră nici mai tineru, nici mai betranu de trei ani, sperandu, ca acestu omuletiu cu buna séma nu va avé atâtea, nedependintia, ca se-i poata ciuntă firulu speculatiunii. E bine! Si in ce chipu voiă Iacobescu se aplice pe bietulu copilasiu in cadrulu speculatiunii? Nici mai multu, nici mai pucinu, decâtu in chipu de ginere. Acést’a idea s’a parutu dlui Iacobescu de totu ingeniósa, nu numai pentru ca are ceva aristocraticu in sine, ci si din motivulu multu mai pretiuitu d’a câștigă bani fara vr’unu risica din parte si, ma se poate afirmă cu tata securanti’a, ca Iacobescu dobandiă un’a suma considerabila pentru nimica. — Asie dara din Pavelutiulu meu făcu ginere — si duse Iacobescu suridiendu cu indestulire — si inca ginerele lui Broscanescu, care e gata de duca la cele eterne, lasandu-si banii si fét’a sa mie, respective lui Pavelutiu. Deci la lucru! Se nu intardîâmu ! Apoi se duse dreptu a casa la Broscanescu, carele fiindu aproape de doag’a morții si astufeliu nu prea putea inedită seriosu si liniscitu, lasandu din vedere, ca mai are vr’o doue fete măritate, cari inca aru fi potutu griji de fiic’a lui cea mai mica, se invoi, ca acést’a — desi eră de optu ani, prin urmare cu cinci ani mai betrana decâtu junele — sé fia logodnic’a lui Pavelutiu, pe langa acea conditiune, ca logodnic’a numai decâtu după moartea tatalui se va mută la cas’a fiitoriului seu barbatu, ducendu cu sine si o zestre de doue mii de florini. Si de oara ce lui Broscanescu i se parea, ca moartea lu reclama de totu seriosu, ca se incheie actulu, a predatu zestrea fiicei sale in obligațiuni asecurate in manile lui Iacobescu, carele apoi nu avu altu lucru, decâtu se se indeparteze indata, fara d’a fi datu lui Broscanescu ceva re- La Juli’a mea, iti sum pasia cu potere, N’am chioscu, seraiu cu flori; Nu-ti dau sclave si avere, Salbe scumpe si comori. Dar ti-inchinu credinti’a-mi via, Si-o simtire si-unu amoru, Si-a junetiei poesia, Si-alu iubirii dulce doru. Ah! inchina-a ta bunetia La cestu sinu deschisu bogatu, Se petreceau cu dulcetia Traiulu intr'unu sarutatu! V. B. Buticescu.