Familia, 1872 (Anul 8, nr. 1-52)
1872-05-28 / nr. 22
Pesta 28 maiu. (9 juniu.) Va esî dominec’a. Redact.: strad’a arborelui verde nr. 40. Nr. 22. Anulu VIII, 1872. Pretiulu pe ana 10 fl., pentru Romani’a 2 galbeni. Schitie din istori’a teatrului. (Discursu rostim in adunarea gen. pentru teatru, tienuta in Satu-mare la 1 maiu.) (Urmare.) Ierarchiza usa de aceasta ocasiune binevenita, spre a intrigă in contra institutiunii teatrale. Resultatulu acestei machinatiuni fu o ordinatiune regesca, data in 2 maiu 1598, care opri a se mai represinta orice piesa. Numai la anulu 1600, pe timpulu domnirii lui Filipu III, se permise era si — cu aresicari conditiuni — a se redeschide teatrele. Indata apoi artea teatrala spaniola incepe a-si lua unu aventu imbucuratoriu; dar epoca de inflorire a literaturei teatrale spaniole urmă numai cam catra a doua jumetate a secolului XVII. Atunce desvoltara activitatea loru celebrii autori: Lope de Vega, Calderon, Tirso de Molina, Rojas, Alarcon, Moretto si altii, cari innaluara prestigiulu scenei spaniole la unu gradu atâtu de innaltu, incâtu aceea servi dreptu modelu si celoralalte scene din lumea civilisatiunii. Acesta scoala vechia, numita „Teatro antiguo“, a inavutâtu teatrele cu unu repertoriu atâtu de bogatu, incâtu nici o națiune pe acele timpuri n’a potutu emuia in privinti’a aceasta cu cea spanióla. Ticknor afirma, ca numerulu pieseloru spanióle din aceasta epoca s’a urcatu la 30,000, si adauge, câ unu librariu din Madridu la inceputulu secolului XVIII a adunatu numai de la autori necunoscuti 4800 de piese. Singura literatura spaniola avea mai multe piese decâtu cea italiana si francesa laolalta. Incâtu pentru pretiulu loru literariu, observâmu, câ multe din ele se voru conservă pentru totu - de - una ca glori’a dramaturgiei spaniole. Dintre toate inse patru se innaluia, reclamandu-si superioritatea asupra toturora. Eta ce scrie in privinti’a acest’a unu esteticu spaniolu: „Deca o fatalitate neesplicabila ar decide, sa piera toate operile erei de auru ale literaturei nóstre teatrale, si noue ni s’ar permite a scote dintr’ins’a — dreptu relique scumpe ale acestei avutîi abundante — numai partea cea mai mica, numai patru drame: noi n’amu siovai nici unu momentu — cu totu respectulu detoritu celebritatiloru nóastre literarie — a mântui din acestu naufragiu infioratoriu Urmatoriele: „El mayor monstru los zelos“ (Monstrulu celu mai mare e gelosi’a) de Calderon, — „El desden con el desden“ (Indiferintia cu indiferintia) de Moretto, — „La I verdad sospechosa“ (Si dreptatea e suspiciosa)