Familia, 1877 (Anul 13, nr. 1-52)

1877-09-11 / nr. 37

Anulu XIII. FAMILIA, posti Lunea, de-atunci si-au ajunsu scopulu doritu. E de ’nsemnatu si aceea,ca cei ce „s’au apucatu“ se postésca toata viéti’a lor, postescu chiar si ’n Lunea Pascelor, or ceialalti cari se prindu a posti numai unu nuraeru anumitu de Luni, nu mănâncă de feliu până in diu’a ur­­matoare. Si deca, fiind „apucați“, se ’nfrupta in vre-un’a din aceste dîle, atunce, spunu ei, ca „nu li s’arata“, adeca li merge reu. De aceea, fia­ care „apucatu“ observa cea mai mare stric­­tetia in postirea acestor dîle. De aice apoi, de la acést’a datina stravechia, s’a nascutu dîca l’a „postesce Lunile“, si se aplica mai cu séma ce­­lora, ce au câ n’au sârmanii de multe ori nimi­ca ce mancă, si postescu de nevoe, au câ n’au „de fruptu“ séu, in limbagiulu Ardelenilor „de dulce.“ S. FI. Marianu. Femeilor Române. Cu litere de auru, in cartea de mărire, Va fi alu vostru nume de tiera asiediatu, Matroane, ce cu grija, petrunse de iubire, Voiți se ’ndulciti sortea voinicului soldatu. Unu tunu iacii se urle o Dunăre betrâna, Se géma turburata, atinsa de pagânu, Si voi, cu doru de tiera, de fii, v’ati strinsu de mâna ; Lucrați pentru salvarea pământului Românu. Esemplulu este mare. A vostra conduita Reintare ace­astadi pe celu ce-lu ajutati, Er lumea ’ntreaga vede, ca diu’a multu dorita Sosi in tier’a noastra : Românii toti sânt frați ! Soldatulu pleaca ’n lupta cu scopulu biruirii. Toti frații îlu urmeaza, er mumele muncescu Sé-lu scape de pericolu , caci rănile oştirii Le simtu si cei d’a­casa, de si nu le primescu. Lucraţi, iubite mame, câ ’n vremea stramostésca, Gândiţi in totu minutulu l’ai noştri bravi soldaţi; Luptati si toti se lupte in tiér’a românésca C’unu scopu, pe cai diverse : femei, copii, barbati! Or dîu’a fericirii nu este ’n depărtare, Veni-va ea, si-atuncea cânta-vomu toti in choru : Traiésca Români’a de la Carpati la mare, Traiésca libertatea si-alu nostru bravu poporu Paris 10 iulie 1877. B. A. Vinesiu, 435 Cursu elementaru de istori’a literatu­­rei române. (Urmare din nr. 35) Cu acést’a Petru Movila capetâ renumele de primulu prelatu alu bisericei orientale, si asiă se pusa se combata pretutindeni in bise­­ric’a sa nouele doctrine si se apere ortodoxi’a. In aceast’a positiune nu uitâ si patri’a sa natala. Astă elu indemna pe Vasile Lupulu, că se infiintieze o scoala in biseric­a celor „Trei ierarchi“ si-i tramise profesori si o tipografia. Aici avem de ajutoriu si pe Varlaamu mitro­­politulu Moldovei, care se lupta forte multu pentru conservarea puritatii dogmelor stră­bune. Petru Movila publică mai multe opere si prin acestea dede o mare impulsiune literatu­­r­ei slavice. Astă sânt : a) „Liturgiariulu“ 1629, b) „Triodulu“ 1631, c) „Predica despre crucea lui Christosu“ Chievu 1632, slavu, d) „Confesiunea ortodoxa a bisericei catolice (so­­bornicesci) si apostolice a resaritului“ tipărită pentru ântâi’a ora in limb’a greca si latina la Chievu in anulu 1643. O editiune numai in limb’a greca a aparutu in Amsterdam la 1662. A trei’a editiune s’a publicatu in Bucuresci de catra zelosulu mitropolitu alu Munteniei An­­timu Ivirénulu la anulu 1699. In occidentulu Europei se cunoscu aces­t’a confesiune, si prin urmare si credint­i’a bi­sericei orientale mai ântâiu la anulu 1695, când Laurentiu Normann o publică in Lipsc’a impreuna cu o traducere latina. O reproducere a acestei editiuni, impreuna cu o traducere in limb’a germana, facuta din limb’a slavona (după editiunea de Petersburg la 1722) de Ioanu Leonard Frisch, a editatu Carol Gottlob Hoffmann in Breslau la 1751. Si in fine a apa­rutu unu testu mai corectu, numai in limb’a latina si greca, in Kimmel (Ernesti Iul.) Libri simbolici ecclesiae orientalis Zernae 1843. In limb’a slavica a aparutu in traducere mai ân­tâiu la Mosc’a in anulu 1685 si după acea s’a repetatu de mai multe ori. Esista si o traducere in limb’a olandesa tipărită in Haarlem la 1722. In limb’a româna s’a tradusu de catra Radu Greceanu si s’a publicatu la Buzeu in anulu 1691 sub titlulu : „Pravoslavnic’a măr­turisire.“ O reproducere a acestei editiuni s’a facutu in Bucuresci la 1745, de catra renumi­­tulu tipografu Popa Stoica Iacovici. A trei’a editiune mai corectata, după originalulu gre­­cescu, tiparitu in Amsterdam, s’a facutu la 37

Next