Familia, 1878 (Anul 14, nr. 1-98)

1878-03-26 / nr. 25

Anulu XIV. FAMILIA, trogloditu. De la aceste locuintie subterane elu a luatu ansa de a îngropa mortii în pamântu. — Elu încă nu domesticise vitele, ci traia m­ai cu sama din venatu si pescuitu, de aceea acestu periodu se chiama si a omului semi-selbaticu. Tipulu lui e de capatîna rotunda (mongolica.) III. Vine etatea petrelor polite, în care omulu ese si din starea semiselbatica, dara e încă barbaru. — Elu domesticindu vitele, se face pastoriu, si invetia a se folosi de laptele vitelor pentru nutrimentu, si de pelea si lân’a lor pentru îmbracamântu. — Elu începe a face vase de lutu pe roata si a le arde. Elu îsi face acum armele, si instrumentele celelalte din petra, pe care o si graveaza si o politéza, de unde apoi si­etatea astea si-a luatu numirea a petrei polite. Cu ajutorulu acestor instru­mente acum redica si locuintie de lemnu, sapa troci pentru luntre de plutitu pe apa, si spre a fi feritu de atacuri esterne începu a-si asie­­dia casele de lemnu pe stâlpi d’a­supra apei (Pfahlbauten), ceea ce e o inventiune a Anilor porniti din Azi’a spre Europ’a. — Acestor’a se atribue si mormintele numite Doime (dal­­ina). — Tipulu predomnitoru alu capatînelor e aricu. IV. Etatea Bronzului. Curendu după po­­leirea petrelor omulu afla si întrebuintțarea metalelor. Ornamentele, armele, instrumentele etc. se făcu mai cu sama din arama sau bronzu, de unde etatea acestea îsi iea numirea. — Omulu devine acum si agricultoru, monta­­nistu, meseriasiu si negutiatoru. Elu edifica case din materialu solida, si începe a-si încun­­giura cetățile cu ziduri. Mormintele lor sunt în forma de tumuli, numite si mormintele cel­tice, de la gintea celtica predomnitoare în Eu­rop­a. Popoarele semitice inventeaza sticl­a si primele semne pentru litere. In locu de Doime si tumuli domnitorii egyptului redicara pira­midele. — Plutirea pe apa se estinde până la cele mai depărtate trânuturi litorale, ceea ce în­lesnesce comunicatiunea mutua a celor mai depărtate popoare, si prin aceea ele se redica la starea deplinei culture. V. In fine etatea ferului, numita de la me­­talulu, ce în urm’a bronzului a devenitu pre­domnitoru. Etatea acest’a se începe pe timpulu imigrării poporelor si a decadenții imperiului românu, si dureaza pana în dîtele nostre, când ferulu produce obiecte, — ce sânt mai pretîo­­se decâtu aurulu. — Altu­ cum etatea nóstra de si se distinge prin inventiunile cele multe, precum e — vaporulu, telegrafulu etc. — to­tusi, — după hârthia si sdranitele cele multe, de cari se folosesce generatiunea presenta, cine scie, nu va lua cumva si numirea de eta­tea — sdreniielor? Deca de la etatea presenta mergându în­­dereptu vom im­plica anii etâtii precedente, apoi vom află în cifre rotunde, că etatea feru­lui dureza de vr’o 1500 ani; a bronzului se suie la vr’o 4500 ani; — a petrelor polite la vr’o 12 —15.000 de ani; — a Renului la vr’o 4—50,000 de ani; si în fine a Mamutului vr’o 150 —153,000 de ani, — ceea ce s’ar apropia de etatea antropozoica a lui Lyell calculata la 224,000 ani. Geologii mai noi înse estindu aceste etâti si mai tare, scotiându etatea omu­lui la milioane de ani. Mai e de observatii si aceea, că studiulu geologicu se mai împarte si : a) în timpulu is­toricu, ce merge până catra mici,-loculu etatii de bronzu; — b) în timpulu prehistoricu, ce se întinde peste tota etatea de petra cruda si po­leita ; — si c) timpulu geologicu, ce merge de la etatea Mamutului îndel­eptu. (Finea va urma.) Amorulu meu. Amorulu meu nu-i flóare ’n câmpu Ce farmecu respândesce; Căci déca vine tóamn’a grea, Și flóarea vestediesce. Amorulu meu nu-i stea pe ceru, Ce mândru luminéza; Căci déca dîorile sosescu, Se stinge blând’a-i radia. Amorulu meu nu-i sóre susu, Cu radîe ’ncaldítoare; Căci norulu ni-lu ascunde totu, Nu mai vedemu noi soare. Amorulu meu e m­urelu, Ce curge ’n undulare; Nu seca, nici nu scade ’n veci, Ci cresce totu mai mare ! Iosifu Vulcanii. Generalulu Ignatieif. — Portretulu pe pag. 149. — Dîlele trecute intrega lumea si toate dînarele po­litice se ocupau cu missiunea generalului Ignatieff la Viena. Usamu si noi de ocasiunea acést’a spre a pu­blică în m­ului presinte portretulu acestui barbatu, în­­sotîndu-lu cu câte­va schit­e biografice caracteristice. Generalulu Ignatieff este unulu din cei mai is­teţi diplomaţi ce a avutu vr’odata Russi’a. Fu nas­­cutu la 17 ian. 1832 în Petersburg. Studia în scóal’a militaria, si lua parte în resboiulu din Crimee a, m­ain-25 147

Next