Familia, 1878 (Anul 14, nr. 1-98)

1878-01-22 / nr. 7

•t—·y=iij= It­u n A­­ P E S T A 22 Ianuariu st. v. 3 Februarii* st. n. Ta csi joi'a si duminec’a =S=4=aä===S==fc =£8=8= · Redact.: strad’a Havas nr fr 7 i r. 1. 1 • ‘ • · 5 A ATTTT TT ‘VTT7 ! Pretiulu pe unu anu 10 fl.; ‰ U­­L L XIV. 1 Pe i/2 de anu 5 fl.; pe '/. de · 1 anu 2 fl. 70 er. \ Pentru Romani’a 2 galbeni.; RA MORT­EA CATARINEI MOCIONI. Ei durere, mare jale, Erasi plângi națiunea mea; Din cunun’a frunții tale Erasi a cadiutu o stea. Ai perdu tu o fiica buna, Ce cu stima te-a iubitu; Si cu dens’a dimpreună Tu­ s’a frântu unu scutu maritu. Trista-i, Doamne, or’a ’n care Mam’a ’ngropa fiic’a sa : Bucuri’a-i cea mai mare, Fericirea-i ce gusta; Câci tierin’a i ascunde, Cu trecutulu ridietoru, Si sperantiele profunde: Doru, credintia, viitoru. Tristu-i dieu când o naţiune, Ce strivita zace josu, Vede cum pe rendu apune Ce-a avutu mai pretîosu; Când ea roga, cere, chiama Ajutoru . . . dar însedaru! . . . Părăsită, biet’a mama ta se duca traiu amaru . . . Multe suferintie grele Ai avutu, națiunea mea; Totuşi ai esîtu din ele, Ca si-o flore ’n miediu de nea: Câci prin secoli de durere Ai primitu necontenitu Si balsamu de mângâiere, Ce cu dragu te-a lecuitu. Dumnedieu din înnaltîme Ne-a luatu sub scutulu seu, Si-a tramisu în românime Alinări la traiulu greu; Elu ni-a datu, ca se ne-ajute, Din amorulu seu cerescu : Animi nalte prin virtute, Suflete ce totu jertfescu. Ce chiamare nalta, sânta, Au aceste ’n lume josu; Ele vecinicu totu încânta, Căci au farmecu graţiosu ! Si ’mplinindu a lor solia, Când se ’ntorcu în ceru usioru, Dumnedieu cu bucuria Le saluta susu în choru. Şi totu cerulu e ferice, Este veselu nencetatu . . . Inse noi, rentaşi aice, Jale grea ni-amu îmbrăcă tu. Şi lipsiţi de ’ncuragiare, Plângemu tristu necontenitu, C’amu perdutu unu sufletu mare, Care sinceru ne-a iubitu ! Iosifu Vulcanu.

Next