Familia, 1878 (Anul 14, nr. 1-98)
1878-01-29 / nr. 9
Í Pentru Eomaní’a 2 galbeni.^ CONSIDERATIUNI ASUPRA TIMPULUI SI SPACIULUI. IV. Fatia de atâte probe si testiraonie evidente despre etatea cea immensa a pământului si despre anticitatea cea adânca a genului umanu, s’au vediutu în fine si ministrii celor religiose constrinsi de a împaca sublimele resultate ale studielor naturale cu cele revelate de Sânt’a Scriptura. Si cca! tocmai acolo — de unde mai nainte se încercau d’a scoate armele spre a combate lumin’a progressului, — în însasi St’a Scriptura se găsiră bas’a si formul’a de împacatiune : „pentru ca mii de ani înaintea lui Dumnedieu sânt cu dîu’a de ori ce a espiratu, si ca o vigilia de nópte.“ Asia dice St’a Scriptura! Si déca St’a Scriptura s’ar fi scrisu astadi, când în loculu miilor celor betrâni vorbimu cu cifrele miliardelor, ar fi dîsu, cu o miliarda de ani înaintea lui Dumnedieu sânt ca o clipita de ochi, unu momentu ce trece cu fulgerulu. Asia dara Moise, când a istorisitu facerea lumei, împartîndu-o în siese dîle de lucru si un’a de repausu, nici decum nu a întielesu dîle fisice de ale nóstre, ci dîle de ale Creatorului, periode de milione si bilione de ani, pe cari scriitorulu bibliei le-a allegorisatu cu dîtele omului, spre a face istorisirea sa pentru poporulu celu încă primitivu, ce-lu conducea, are cum mai lesne de cuprinsu. Câtu de bine si consecentu a cuprinsu Moise ordinea creatiunii încă cu 3200 de ani înainte de resultatele studielor moderne geologice, ne vom putea convinge, daca vom face — celu putîni în trassuri generale — o comparatiune a facerii, dupa enaratiunea biblica, cu resultatele sciintielor cosmologice si geologice. Vom fi suprinsi vediendu ce progresse mari raportase studiulu sciintielor naturale în scoalele egyptenilor pe timpulu lui Moise (a Cr. 1300.) Constatându-se prin analisma spectrala a radielor provenite de la mai multe corpuri ceresci, ca toate aceste conținu acelesi materie elementare, din cari e compusu si pamentulu cu toate apertinentiele lui: prin aceea e probata si hipotes’a, ca toate aceste corpuri ceresci au avutu odata laolalta un’a si aceeasi provenientia de materie elementare, adeca au fostu odata un’a si aceeasi massa. De aceea toti cosmologii de astadi, cari se grupeaza pe lângă teori’a lui Laplace, convinu în parerea, ca mai nainte d’a se individualisa singuraticele stele, totu spaciulu, ce-lu cuprinde periferi’a regiunii acelora, a fostu ocupatu de o materia gazosa elastica, ce con-