Familia, 1878 (Anul 14, nr. 1-98)
1878-12-03 / nr. 92
582 din urma sfiela. Cerbi, capriore si alte selbatecimi erau prietenii lui cei mai buni. Puse dar mân’a la gura, siuerâ una pe învârtite, si fugărea veni din sărituri mari în spre elu. Boeriului plăcu asta, eră istetîme, si apoi câ o făcu se dovedi îndemnulu lui a ajuta oricui. Preducerea tatalui seu se apropia de împlinire . Barbu eră cântaretiu si încă cântaretiu în feliulu seu. Elu i puse întrebarea, cu soie si altele? Si baetulu odata în maestria lui, începu tóte cântecele paserilor cu atâta fidelitate, încâtu pe lângă copilitia ce se uita la elu ca la o minune, se adunara mai toti casenii, mâcaindu din capu. Crescuse dar din ântâi’a vedere în simpati’a si admiratiunea lor. Boeriulu spuse în fapî’a tuturor, câ cântaretulu va remâne la elu. Si toti se îmbucurară, deosebitu înse copiluti’a ce-lu prinse de mâna cu desmerdare si-i dîse pe nume. Tieranulu s’ar fi lasatu pe genunchi si-ar fi sarutatu chivitur’a din vestmântulu acestei domnitie boeresci, ce se intré la Barbu ca la unu semenu de nému mare. Perduse înse graiulu de miscare; negresitu era pre multa cinste pe capulu lui. — Omu bunu, nu-ti fie grei», — i-a dîsu boeriulu cu binetîe, — voiu duce eu grige cu baetulu să te pota îmbucură la betrânetie si neputintia. — Sb traiesci boeriule! sb traiesci multi FAMILIA. Anulu XIV. Maritata si totuşi fara barbatu. — Romana americanu, de Mrs., May Agnes Fleming. — (Urmare.) . .August.« Stedman era unu june palidu cu frunte nalta, barba ascutîta, buze subtîri si ochii caprii. Elu era amiculu celu mai intimu alu Lordului Montalien. Intre ambii esista unu felin de afinitate simpatica, ambii erau de natura egoistic, fara principii si consciintia. Pe fasia erau modelulu tuturor virtutilor, asia încâtu nimenea nu putea să-i acuse, si totusi erau niste omeni, cari nu se încredeau, femei cari luciau de ei, când i vedea numai odata suridîendu. O Lordulu Montalien paatea spre casa. In galeri’a tablourilor genealogice, era si portretulu mamei sale Isabella din cas’a străbună Huntington. O dama cu fasî’a palida si uscata, unu nasu lungu si incoviatu si cu ochi reci, fara viétora. Fiulu ei gemena multu pe ea; elu nu avea nimicu dela Carlscourt, cari erau barbatii cei mai frumosi ai comitatului. Sciea elu, simtiea elu acést’a? Amicii lui cei mai intimi nu cutezau se-i spună, elu nu avea nici unu confidentii. Elu aparea de unu tineru modestu, carele nu joca în cârti, nici nu bea, a carui nume figura în toate listele de colectîuni filantropice. De comunu înse era cam acuratu pe bani, ca si fericitulu lui tata, si nu ca si jovialulu oficieru, fratele seu. Augustu Stedman îlu cunoscea si-lu pricepea mai bine. Emilu Lordulu Montalien .întră în casa pe o usia de sticla si merse în biblioteca. Trei tablouri decorau acea chilia, portretulu ultimului Lordu, a sosiei lui a dou’a si a fiului lui mai tineru. Privirea lui cadiîi mai întâiu pe acele si în fasî’n lui se imprimă o espressiune uritroasa, selbatica. Elu statu pe locu si le agrai, ca si când ar fi fost fiintîe raționale. — Aici aternati voi — tatalu, carele abia si-a pututu ascunde antipati’a fasîa de mine, mam’a, care a usurpatu loculu mamei mele, fiulu, carele m’ar fi alungatu de ar fi fost în puterea tatalui meu. Timpulu vostru acum a trecutu. Pe câtu a traitu tatalu meu, a fost Veniaminulu lui preferitu. „Ce dama, cu Emilu e eredele“, dîceu amicii lui; „elu e asia de pusinu amabilu ca si mum’a lui.“ Acést’a era si opiniunea tatalui meu, de si nu a esprimat’o. Cine s’a interesatii de mine, când ajunsai eu majorenu; — când înse ajunse Guido, sunau campanele, detunară trescurile, ardeau focuri bengalice. însusi poporulu tîeranu dîncea : „Ce dauna, că nu e elu eredere.“ Acum înse stim ani, să poţi îmbucură pe tieranii din mosî’a ta si pe alţii, cum ine îmbucuri pe mine! A dîs’o simplu, cum eră elu, si viéti’a lui; dar a dîs’o din totu sufletulu si apoi a plecatu câtra ceialalti ai sei. .« Baetulu ce se vediu de odata stramutatu din pusti’a coliba a sărăciei în casa plina de curtelnici, sclii în graba a-si câștigă iubirea lor prin combra vinocîunii ce aduse, si prin aplecarea fireasca a ajută unde numai putea. Mai cu seama se înverttă pe lângă boeriu cu atâta perseveranta a-i chici din ochi ori ce porunca pentru lucratorii de afara, încâtu acesta împliniă voi’a si totu-de-una eră cuprinsu de grăbirea si agerimea cu care le faptură. Resultase din aste, ca boeriulu se gândi a-lu pune si la carte, si pentru asta chiama de la vecin’a mănăstire pe calugarulu Dositeiu, omu încă tineru, dar învetiatu si cu multa padania pentru care se si numera între cei mai plăcuţi oaspeti ai boeriului. Barbu s’a aretatu si în asta cu vrednicia, înzestraţii cu minte sânetosa si rivnitóre, nu a trebuitu să tréca multu până putii ceti fara împedecare sânt’a biblia, Alesandri’a si alte cârti de pe atunci. Crescându cu sclindele, se facil minunea mosîei. (Va unna.) Emilia Lungu.