Familia, 1879 (Anul 15, nr. 1-99)
1879-10-25 / nr. 82
ti r I) A l* K 8 T A I ; 25 Octombre st. v. *** 6Novembre sr. n. Kedacţiunea: Strad’a arborelui verde nr. 12. fr. 82. AXUL XV. 1879. Va esi joi’a si duminec’a. Pretîul pe unu ami la fi. Pe Vs de anu 6 fl.; pe V» de anu 2 fl. 70 er. Pentru România 2 salbeui Barbu Strimbu în Evropa. — Romanu originalii cu ilustrațiuni. — (Urmare.) Barbu esi. Cu tote aceste privirea lui se mai întelni odata cu a Agathei. Privirea ei par ca i spunea: „Contezu pe dta!“ Si acesta îl întări. Se duse în cabinul seu, se puse pe gânduri, si aștepta noaptea. Intr’unu târdiu sosi si aceea, si atunce el se facil atenta la toata miscarea. Deodata i se parea ca aude deasupra capului seu p lina susurare. Isi îndrepta capul într’acolo si zări o figura juna. Barbu o recunoscu îndata. Era miss Agatha, care venise la fereasta. — Esti singura? — întreba ea. — Da. — Asta dara, te rogu, grabesce! Toate simt pregătite. Te aștepta. Vino iute ! — Stim gata, — respunse Barbu si esi. — Vino după mine, — i (Jise ea. Eu sciu p’aice calea mai bine. Era o noapte furtunoasa. Ceriul acoperitu cu nori grei si negri, lun’a si stelele nu puteau reversa nici o lumina. Întunericul era forte potrivitu spre a masca fuga lor. La intrarea pe corabia stetea o sentinela. Miss Agatha facil unu semnu, si aceea lasa cursu libera ambilor fugari. Acestia nici nu perdura nici unu momentu, ci plecara totu pe malul marii în direcțiunea ce le inspiră momentul. Deminetia, după mii de necasuri, ajunseră peste fruntarii, si de pe îmbracamintele soldaților Barbu afla cu bucuria, ca se afla în Algeria. Miss Agatha sciea, ca părintele ei este cunoscuta cu guvernatorul de acolo. Ceru dar a fi condusa la el. Unii oficieru împlini cu complesant la aceasta cerere, si în ciuda urmatoare, ea si Barbu fure primiţi de guvernatorul. Acela îsi aduse aminte nu numai de părintele Agathei, dar si de densia, pe care o vediuse de multe ori pe timpul petrecerii sale la Londra. El asculta cu adânca compătimire naraţiunea Agathei si promise totu concursul seu spre a da de urma părintelui ei. Totu-odata i oferi si locu pe unu vasu care avea se pornesca în curând spre Franci’a. Miss Agatha primi ofertul, sperându câ în Franci’a va pute mai usioru se întrevina prin ambasadur’a englesa în favorul iubitului seu tata. Deci plecâ dimpreună cu Barbu. IV. Revederea. Nu vom obosi pe cetitorii nostrii, descriindu cu deamenintul fasele caletoriei lui Barbu cu miss Agatha. Vom observa numai atâta, cât spre a evita orice neplăceri si compromisiuni pentru ea — densii se înscriseră în lista caletorilor ca frate si sora. Aceasta indicațiune, firesce, nu numai concedea, dar totu-odata si impunea o purtare familiaria. Barbu, a carui anima tresari la prindă vedere a frumoasei en~glese cu ochi veneti, se si supuse cu toata plăcerea acestei impuneri, si în presintî’a caletorilor de multe ori facea glume vesele cu „soru-sa“, de cari înse el rîdea numai, câci ceialalti nu scieau secretul lui *si al ei. Miss Agatha atunce totu-de-una se aflâ în cea mai mare perplesitate, câci de o parte nu voia cd ceialalti caletori se aiba nici macaru suspiciunea, câ dens’a nu e sor’a lui Barbu, fiindu câ atunce onoarea ei ar fi fost forte compromisa , de alta parte secretul inimei sale, amorul ei pentru oficierul russu Zorcofff, nu-i permitea se primeasca nici cea mai fina alusiune a lui Barbu si se asculte nici o vorba mai dulce a lui. Ea se porta clar cu o fata blânda si modesta, si de câte ori Barbu se ’ncerca a-i escita vr’o perplesitate, totu-de-una o sciea departa cu o istețime forte amabila. Dar cu toate aceste, seu doara tocmai pentru aceast’a el nu tacea. I placea se vedia multu pe frumoas’a „sora“ în aceasta situațiune de perplesitate, caci atunce ea i parea si mai frumoasa. Deci el procura cât mai adese ori asemene mominte. Odata apoi acesta plăcere a lui merse pân’acolo, încât uitâ de datori’a sa de cavalerismu, si deveni impertinenta, voindu se fure înaintea mai multora o — sărutare de sora. Miss Agatha îl respinse suridîendu, dar în inim’a ei se aprinse focul unei indignațiuni cumplite si cu unu dispretiu în internul seu se retrase în cabina. Barbu recunoscu la momentu gresiel’a sa, dar fu târziu. Deci, ca macara în câtva s’o repareze, grăbi după dens’a să-si ceara scusele. In se găsi usî’a încuiata. Tristu se rentoarse el, si preumblându-se pe corabia, privid gânditor spre luciul marei. (Va unna.)