Familia, 1881 (Anul 17, nr. 1-86)
1881-02-26 / nr. 17
ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) 26Febr. st. v. 10 Martie st. n. Joi Vaesijoi’a si dumineca. Redactiunea în Közép-utcza nr. 395. ANUL XV 11. 1881. Prețul pe un an 10 fl. Pe de an 5 fi.; pe 1 , de an 2 fl. 70 cr. Pentru România 2 galbeni. Un tutor. — Comedia în 2 acte și 1 tablou. — (Urmare.) Dorneseu (mirat.) Ce-i ast’a ? Redeanu (grabnic și genat.) Du-te de te îmbrăcă și eu voiu vedea ce s’a întemplat. (Pe când se ’ntoarce Redeanu spre uș’a din fund, Dornescu se ascunde după perdeaua ferestei din stâng’a care se afla lasata în jos.) Scena VI. Buzdugan întrățiindu-si obrazul si plângend. Buzdugan. Coconaşule!.. . Ve sarut manile şi... şi piciorele, ve mulţumesc şi de pane şi de sare... da... ies dela dvestie. Redeanu. Tu Buzdugane!... Da pentru Doleu ce s’a întâmplat ? Buzdugan. N’am fost bătut de când sânt şi acum la — la — betrânâţa... înaintea slugilor. Redeanu (palid de mânia.) Si cine te-a lovit... spune, moşnege?... Buzdugan. Cine, decât duduc’a!... Si pentru ce? Buzdugan. Sânt betrân, îmi tremura mânile... vroiam se sterg un vas pentru flori si l’am scapat din mâna. Redeanu (alterat..) Ai puţina rabdare!... Tu n’ai se ine parasesei. Du-te acum! (Buzdugan ese.) Redeanu (umblând, alterat prin odaia.) Toate aceste trebue se sfârșesc. (trage clopoțelul.) (Un servitor vine.) Poftesce pe domnișor’a aici. (Servitorul ese.) Fet.ca aceasta tiraniseaza tot,acas’a. Am suferit toate caprițiurile cele mai uricioase, cât credeam că are o inima buna. Inse, a lovi pe un om betrân pentru un vas stricat din greșela... Mi se pare că vine. Scen’a VII. Leonora forte palida, în haina de amazona întră armata de domn’a Renon. R e d e a n u (aretând scaune.) Şedeţi. (Domn’a Renon şede mai în fund și împletesce ceva, Leonora dă din cap și remâne în piciore cu o mâna sprijinita pe o mesuța din dreapt’a spectatorului. Redeanu șede în stâng’a.) Redeanu (cu o recela silita.) Dvóastre sciți cu ce rabdare am suferit ori și ce, dela dvóastre. Sciți că timp de un an n'a fost di linis- cita în cas’a ast’a. Toţi s'au supus şi-au tăcut — însă acuma e prea mult. (din ce în ce mai violent.) Aţi lovit dvastre — care nu sânteţi decât un copil — aţi lovit faţ’a unui om bătrân. Leonora. Unui ticălos, vreţi se spuneţi poate, care îmi face tote în ciuda!... Redeanu. Leonora. Nu i-am spus de mii de ori ca se dee pace lucrurilor mele! De ce nu m’a ascultat? Redeanu: A fost o greseala uşora de reperat! Aţi fi trebuit se-i spuneţi se v’o cumpere la loc şi mai scumpa, mai frumoasa, dar nu se ve purtaţi într'un mod aşa de... Leonora (indignata.) Ei, mie ?... Gândiţi dvastre că mi-a fost prețul vasului în minte când m’am înciudat, aşa de tare? Me credeţi aşâ de miserabila ca se vrea se vne folosesc dela un biet servitor?... Redeanu, Leonora (tremurând de mânia.) Lucrurile aceste de pe mesa sunt ale mele ... cumperate de mine... una din densele platesce de trei ori cât vasul stricat. (Le sfarma de pământ.) Ieta ce fac cu densele. (Mai sfarma.) Ieta, ce mult îmi pasa de astfel de lucruri. Ieta... R e d e a n u, Leonora!... Ce vrea se diea asta? Inceteaza ! Leonora (cruceșind brațele pe pept.) Așa — de-acum nu mi-ți mai presupune, că vreu să mă îmbogățesc dela servitorii dvóastre!... Redeanu. Da nici nu voiu permite să loviți pe — un moșneag pentru că a făcut o greșela. E de neiertat, de neînțeles ... Sermanul om! Leo n o r a. Aveți dreptate! Țineți cu slugele dvoastre care me tracteaza cum le place. Ce le pasa lor! Ei ved urma care o aveți pentru mine şi fiacare soie, că se poate necăji cum place, fără a fi pedepsit... ba chiar dobândesce laude. Redeanu. Domnişora! Matilda Poni(Va urma.) Redeanu. El?... Niciodata! Atunci ce-a fost?...