Familia, 1881 (Anul 17, nr. 1-86)

1881-01-22 / nr. 7

ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) Va esi joi’a si duminec’a. 11 n ANUL XVII. t de\nT 5*TM e ^ j . 22 Ianuarie st.v. Redactiunea în |\ f*t /, 1RR1 6 drUnuTfl.%0 c?.6 ' HFebr. st. n. Közép-utcza nr. 395, b­d­. Pentru Români’a 2 galbeni. Ceva despre danţu. Danţul este erumperea însufleţirii, ce prin farmecul sunetelor sentimentale, ne atrage corpul spre mişcări graziose şi ne avânta în patri­a ilusiunilor. Nici că este pentru femei dina mai încântatore şi aştep­tata cu atât doru, ca şi a balului ori a petrecerilor îm­preunate cu danţu; căci numai danţul legănă inimile tinere pe sinul atâtor visuri fericite, el realiseza atâte dorinţe scumpe şi ierasi numai el ne dă ocasiune la o convenire mai amicabila, mai desfetatoare. în danţu se respândescu cochetăriile, se aţintescu privirile asupra toaletelor frumoase şi elegante, iara cri­­tic­a e abundanta în materialu. Fetiţele dragalaşe şi junii plini de speranţa, mani­festa interesu reciprocu, căci nu se scie, ce va aduce viitoriul. Danţul — între marginile raţiunii — e privitu cu totu dreptul şi ca eserciţiu gimnasticu, care ţintesce la desvoltarea corporala, şi ast­a în deosebi pentru femei. Sé fiu înse scusatu, amabile cetitorie, când îmi permitu a ve atrage atenţiunea la unu reu, ce ve ame­­ninţa în proporţiunea însufleţirii mari pentru danţu. Acestu reu, care pretinde adese­ori jertfe, este esage­­rarea in dantiu. Abia mai este altu tiranu îngrozitoru, care se fia nimicitu atâte animi în floarea vieţii ca şi danţul esageratu! Fetiţele frumoşele mergu din mâna în mâna, joaca în continuu, se sfiescu a se scusâ de o parte, iera de alta parte sânt prea însufleţite pentru danţu, şi cine scie, deca nu pentru cel din urma în vieata ? Téte şi-au marginile lor, şi cel ce nu ţine contu de aceste otare, nu arare ori platesce cutezanţ’a sa cu ensasi vieţ’a. Dar mai are danţul moderau şi altu defectu stri­­caciosu pentru societate. Astadi e mai la ordinea dilei vaier­ar­ea : „ Fetiţele nóastre sunt pré lucsése, pretensive". Aşa se cânta junii noştri, când e vorb’a de însuratore. Şi ore n’au dreptate ? Ba au în mare parte, căci luesul orbitoriu se respândesce până şi în clasele mai sca­­petate. Dar trebue se punemu şi o alta întrebare, adeca : Cine e caus’a, că* fetiţele nóstre iubescu luesul în de­trimentul binelui ? Respundemu cu unu categoricu : ju­nii, tinerii nostri. Densii joaca mai desu cu acea copila, care are toaleta mai eleganta, iera biet’a copila mai sermana e uitata, ea nu-si petrece ca altele mai orbi­­torie. Si urmarea trista e, că cu alta ocasiune și co­­pil’a mai sermana — voindu a luă parte la danțu, la distragerea ei mai plăcută —­ se presinta într’o toaleta mai prețiosa, mai atragatoare, și atunci se vedi minune ! copiliț’a juca pe ’ntrecute. Se întroduceau simplitatea, și vom vedea, că feti­țele noastre nu vor rumpe cu diferite înfrumsețiri scumpe pentru toaletele lor de metasa ?! Şi ast’a deprinde dela tineri. Se delaturămu­­ aceste doue defecte mari şi forte periculose, şi atunci putemu subscrie din totu sufletul ceea ce a disu Deparaţianu despre danţu : Danţul, cântul si amorul Sunt isvorul Fericirii omenesci. Lazaru P. Petrinu. Ceriul stelosu. — Fragmentu astronomicu. — (Urmare.) Și Bootes și Arcturus și Coron’a nordica cu Gem­­m’a mai lucescu la resaritu. Mai departe spre nordu se rădică Ercule cu Lir’a și cu Lebed’a. Aproape de zenitu vom vedea acuma Carul cel mare, care în lun’a aceast’a culmineaza mai supremu. * Cântul filomelei ne légana în lun’a lui maiu — și mirosele pupilor de flori ne adormu visându placutu, căci regiunea nopții a lunei acesteia stă acoperita de atare cél­a. De luciul ultimu al luminei de a fi leșinâza acuma stelele în focul lor — și numai stelele de prim’a marime se mai potu vedea. Din Drumul de lapte abia se mai vede o mica urma. Orion se cufunda în apusul de nordu, și mai de­parte, în partea dreapta, stă laurul se cada. Numai Trocyon în Canele micu este steau’a cea mai frumoasa din serile lui maiu. Semnele zodiacului stau acuma cu multu mai sus, de cât în lun­a trecuta. Noi le vedemu pe ceriul de sud. Acolo schinteieza Castor şi Tollux în semnul Ge­menilor ; Regulus cu Denebola în Leu ; Spic­a cu Vin­­demeatrix în Fed­or­a — şi în resaritul de sud apare Scorpionul în a cărui mijlocu stă o Antares. La apusul de sud aflămu Leul şi Racul în semnul cel mare al Napârcei şi sub acest’a vine Alphard unde ochiul acutu va mai zări o steluţa micuţa, care este ‘Pisic­a. Da, pisic’a domestica a renumitului astronomu Sa­­lande, care numai de gluma şi-a aruncatu pisic’a pe ceriu. Astronomii din timpul mai nou au primitu numi­rea acesta seriosa. Acolo, în resaritul de sud, unde Scorpi­a resare, a aparutu deja și Ophiuchus, Portatoriul de șerpi, acesta

Next