Federatiunea, ianuarie 1871 (Anul 4, nr. 1-7)

1871-01-29 / nr. 7

banii ce se voteza singurateceloru ministerie pen­tru acoperirea speseloru bibliotecarie, sfe se infiin­­tieze una bibliotecă mare, asie numita de tiera, unde sfe aiba intrare si privații. Colom. Tisza adopta principiulu de care a fostu condusa comissiunea financiaria, inse co­­missiunea si­ esprime numai una dorintia, si acést’a nu e sufficienta ; dreptu-ce oratorele presinta unu projectu de condusu, după care guvernulu este invitatu, ca de una-data cu bugetulu venitoriu sie presinte si unu projectu detaiatu, ca in ce modu s’ar’ poté mai bine infiintia una biblioteca de­ tiera d’in banii cari se voteza in totu anulu ntinisterie­­loru, pentru scopuri bibliotecarie. — Se primesce cu unanimitate. După ace’a se admitu: projectulu de conclusu alu comissiunei financiarie, după care administra­rea toturoru fonduriloru publice, cari pâna acum’a s’au tienutu de competinti’a diferiteloru ministerie, sie se depună esclusivu in nikn’a ministrului de financie ; apoi projectulu de conclusu alu comis­siunei susu indicate, conformu carui­a imprumu­­tulu caliloru ferate si pentru rescumperarea died meloru de viuu, spre venitoriu sfe se suscepa in bugetu sub unu titlu separatu. — In fine se mai primescu urmatoriele proiect,e de conclusu ale co­missiunei financiarie : despre edificarea unui palatu guvernialu, despre crearea unui capi­lu nouu pen­tru administrarea fiumana, si despre edarea unui siematismu alu statului. Arony Szilády propune, ca guvernulu sfe elaboreze de­ una­ data cu bugetulu venitoriu si siematismulu, si spesele sfe le treca in bugetulu de pre anulu 1872. Grabr. V á r a d­y propune, ca corni lunea, financiaria sfe delibere câtu mai curundu p­etitiu­­nile presintate cu privire la diferitele bugete spe­ciale. — Se primescu ambele propuneri. La ordinea dîtei urmeza desbaterea generale a­supr’a bugetului ministrului presiedinte. — După una discusiune scurta, la carea par­­cipara Dan. Irányi si c. Iuliu A n d r a s s y. Siedinti’a se inchiaia la 21/* ore d. m. Romanii si Constitutiunile Transilvaniei. (Urmare.)*) II. Lupt’a romaniloru pentru drepturile politice si natio­­nali in Transilvani’a, a fostu totodată lupta si pentru auto­­nomi’a si independenti’a patriei loru. Nu încape indoiala ca ungurii la inceputu chiar’ si după scoterea romaniloru dela drepturile publico-politice, au solutu se asecureze autonomi’a si independenti’a Transil­vaniei prin legi, pacte convente, si diplome. Realu inse si disgrati’a este, ca in urma chiar’ ei, ungurii, au fostu infideli si trădători acestoru legi, acestoru pacte convente si acestoru diplome. Pentru romani, „Universitas Valachorum“, cari de jure si nici pintr’o lege, n’au potutu fi proscrisi d’in tier’a loru, aceste acte asecuratorie de autonomi’a si independenti’a tie­*) Vedi nici 1, 2, 3, 4, 5 si 6 ai „Federal.“ Panoram’a anului nou 1871. (Discursu trenutu ■ cu ocasiunea serbării de ajunulu anului nou a societății „Romanismulu“ d’in Grratz.) S’a dusu unu anu de lupte, de spaima si dorere Lasandu ca si procelle ruini preste ruini, In veri si care parte indreptu a mea vedere Nu vedu decâtu fiintie cu ochi de lacrimi plini. Muresianu. Fraţi Romani ! Suntemu in ajunulu unei dâle memo­rabile pentru omenime. Asta­ di oceanulu vastu alu tempului se mai immultiesce cu unu picuru, or’ in cronica’ omeni­­mei se mai adauge o pagina plina de evenimente memorabile pentru posteritate. Asta­di petrecemu la mormentu anulu vechiu. Acestu ospe ce ni-a nutritu pieptulu cu mii de sperantie dulci, ce ne-a amagitu cu realisarea aspiratiuniloru si dorintteloru ce­­loru mai calde, cu pace, libertate, egalitate si indepentia, cu o fericire si multium­ire generale — asta-di se duce de la noi. Este unu momentu însemnata acestu­a, candu omulu da ultim’a iibratîstare acestui ospe, candu d’insulu se duce, se departeaza de la noi pentru totu-de-un’a. Este miscatoria asta ora de despărțire, pentru­ ca cu depărtarea lui se ac­­celereaza cu atâtu mai tare apropierea nostra de mormentu. Sfe-lu petrecemu si noi pana la just’a momentului, dar’ înainte de a-i dice ultimulu „de profundis“, ve in­vitu sie intrati cu mine pre unu momentu in camer’a pala­tului seu, părăsita degiu pentru eternitate.“ Aici se cercamu ce binefacere, ce bunetati ni-a lasatu; cu ce reminiscentie si-a esternisatu viéti’a sa, cu ce suveniri a remuneratu ospi­talitatea omenimei ? ! ! O perdeua se rădică. Unu tablou se presinta inaintaa nostra, Dar’ vai! Ce orore! ce scena . . . Pieptulu ni se cutriera .... anim’a ni se înfiora . . . rațiunea ni se turbura ... or’ sângele ne incepe a fierbe cu vehementia ! . . . Au­­deti tîpetele infricosiate,. .. lamentatiunile durerose si plân­gerile sfasietorie ! . . . Priviți riurile libertății cum se scal­da in sânge ! . . . Sevi’a, Loarulu, Renulu, Mosel’a, s. a.. . cari odata innecase in undele loru tirani’a si despotismulu, acum­ a sunt imbracate in vestmente de sânge, asta­ di se scalda in sângele copiiloru libertății si independintiei po­­poreloru .... De pre văile Ard­eni loru străbate pana la ure­­chiele nostre unu vuietu terribilu, unu tîpetu cutrieratoriu; acele sunt vuietele si tîpetele victimeloru mutilate si ucise de criuitulu feru alu barbarului . . . Unde sunt campiele romantice, unde sunt gradinele eldoradice ale superbei Francie ? Unde sunt agrii scaldati de Saturnu in undele fertilităţii si prefăcuţi mai mândri, mai înfloritori si mai abundanti decâtu straturile Nilului ?!! Oh ! ce fatalitate ! . . . Tote aceste acum’a sunt inva­­lite in pulbere si cenusia. Locust’a hamisita a nordului ne-a prefăcuta in unu desiertu trista . . . Aratrulu, acestu fiu bine-cuventatu alu lui Saturnu asta-di nu mai intorce braz­­d’a pre mosî’a bietului tieranu , cas’a nu-i mai culca ierb’a si florile câmpului, ca mai înainte. Nu ! pentru­ că aceste instrumente pacinice, destinate numai pentru ajutoriulu si sustienerea omenimei, asta-di sunt prefăcute in arme pentru aperarea căminului si mosîei stramosiesci . . . Campanele besericeloru asta-di nu mai dau acelu tonu misteriosu ce implu pre moritoriu de pietate, pentru­ că d’insele i servescu de tunuri, bombe, mitrailese si de alte instrumente pentru aperarea altariului divinu. Musele sunt alungate d’in palaturile loru, or’ Minerv’a e esilata d’in templele sale sacre. Pre luncele pitoresci si prin codrii impenati nu mai audîmu canteculu divinu pastorescu , tote, tote au incetatu, chiaru si paserile codriloru inca păru a fi amutîte . . . Aci vedemu curgundu unu uiu de sânge, in undele sale pre una multîme de victime inocente, fraţi nenorociţi de ai noştri, cari cu mânele radicate spre ceriu ni ceru ajutoriu ; or’ colo departe vedemu unu fumu grosu si nadu­­sitoriu, printre care diaritru inaltiandu-se una multîme de schintei până la ceriu . . . Aceste ni spunu ca acolo e una flacara mistuitoria a unui focu terribilu, ce preface in ce­nusia vre­unu satu sau prasiu infloritu. Colo privimu cu compătimire pre bietulu tieranu cum plânge cu durere langa ruinele si cenusi’a puturosa, in care e prefăcută tota averea sa, castigata cu atâte sudori ; colea pre una mama doiosa si pre o soriora dulce, cum acopere cu sărutări si scalda in lacrime fierbinți cadavrulu iubitului său fiu si frate; pr’ colea langa una cruce vedemu pre unu bietu caruntu, nepotintiosu, ce acum nu mai pote portă arm’a de aperare, cum rădică rogatiuni fierbinţi câtra tro- 26 lei, au fostu de asemene obligatorie ca si pentru celelalte naţiuni ; pentru ei, obligatorie n’au fostu si nu potu fi nu­mai acele legi, cari le dictau morte civile si politica, pre­cum nu potu fi obligatorie pentru ei nici acele legi, cari fara invoirea loru, decreteaza vinderea autonomiei si inde­­pendentiei tierei. Logic’a juridica si dreptulu rationalu confirma nerefu­­tabilu acestu rationamentu. Unu despotu seu tiranu pote se rapesca drepturile po­porului, pote se­­ vinda si tier’a — rapirea inse­si vinde­rea nu este valida: drepturile unui poporu, drepturile unei fieri sunt că drepturile omului : eterne, nealienabili, ne­prescriptibili. Astfeliu de drepturi are natiunea romana in Transil­vani­a, astfeliu de drepturi are fier’a Transilvaniei. Aceste drepturi ale Transilvaniei sunt asecurate prin legi, prin pacte convente, prin diplome, intarite cu jurămintele principiloru domnitori. Da. Transilvani­a prin legile sale, prin constitutiunea sa, prin diplomele si pactele convente intarite cu atâte jurăminte ale principiloru — are tote criteriele unui statu autonomu si independente. Se vedemu. Nu ne vomu urca la acei timpi ai istoriei unde ro­manii aveau principii loru independenţi, Gelu, Menumorutu si Claudiu ; nici nu vomu trata acelu periodu alu princi­piloru natiunali magiari, candu Transilvani­a era amenintiata a fi cuprinsa acum de nemţii Austriei, acum de ungurii Pestei, acum de romanii Moldovei, Ferdinandu austriaculu, Zápolya magiarulu, Petru moldovanulu. Destulu va fi se in­­semnamu aci numai atât’a ca Ungari’a pucinu după batai’a dela Mohaciu, a. 1526., s’a supusu casei habsburgice, dom­­nitoria in Austr’a ; era Transilvani’a cu tote partile ei a remasu independente : ea se bucură de independenti’a, au­tonomi’a, si suveranitatea sa ; ea si-alegea liberu pre prin­cipii sei domnitori, si asemene tieriloru romane, ea era nu­­­mai tributaria portiei otomane , in celelalte era statu liberu si independentu ; si de câte­ ori se schimbă regimulu, ea totudeauna punea conditiuni noului alesu principe, prin cari si-asecura tota libertatea si suveranitatea sea ; ea a ince­putu indata după batai­a dela Mohaciu a-si esercita potes­­tarea legislativa in dietele dela a. 1529. in Grindu si Ier­­nutu, dela a. 1536. in Vasiarheiu si Bistritia, si dela anii 1598., 1607. si 1688. In urma inse, Transilvani­a ostenita in lupte continue de mai dupe secte, reu-guvernata de principii parte ambitiosi parte netrebnici, lacerata si maltratata de aristocrati’a fudula dar’ si corcita si depravata , cadii­ si ea câtra finitulu seclului XVII, si anume la a.­­1688, sub protectiunea casei habsbur­­giloru. Port’a anca, ne mai avendu incâtrau, la a. 1699, prin art. I. d’in tractatulu dela Carlovitiu, a recunoscutu fapt’a implenita degiu a protectiunei casei austriace a­supr’a Transilvaniei. La acestu anu Apafi II., celu d’in urma prin­cipe alesu alu Transilvaniei, a resignatu tronului pre langa o pensiune de 12. mii florini pre anu, si recunoscendu-se imperatulu Austriei, atunci Leopoldu I., de principe alu Transilvaniei, dreptulu de alegere libera a principiloru a incetatu. A incetatu, dar’ nu pentru totu-de-un’a, ci numai p­âne atunci pâne candu in intielesulu santim­ei pragmatice voru mai fi descendenti de ambe sexele d’in cas’a absbur­­gica domnitoria. Transilvani’a inse, candu s’a supusu casei Habsburgi­­loru a tractatu cu acésta cu parte libera contraente cu alta parte libera contraente. Acesta procedura o a urmatu Transilvani’a totu-de-un’a de câte­ ori s’a schimbatu regimulu ; ea cu fia­ care principe alesu a incheiatu tractatu, care a regulatu potestarea si drepturile domnitoriului. *) Transilvani’a asemene­a purcesu si cu Leopoldu I., si ea si-a sustienutu autonomi’a si independenti’a sa atâtu in privinti’a legislatiunei câtu si in privinti’a administratiu­­nei facie nu numai cu Ungari’a ci facie si cu celelalte tieri de sub cas’a austriaca. Transilvani’a a fostu destulu de gelosa a-si asecura suveranitatea sa atâtu prin pactele ce a incheiatu cu cas’a domnitoria, câtu si prin legile ce le-a adusu ensa­si si le-a santionatu si confirmata prin jurăminte principii ereditari ai casei habsburgice ; si ea, nu s’a unitu nici cu Ungari’a nici cu alte tieri, decâtu s'a unitu numai in person’a prin­cipelui, care eră si rege alu Ungariei, si domnitoriu alu celoralalte tieri. Asie anca înainte de a se supune protectiunei casei habsburgice, Transfilvani’a a tractatu cu imperatulu Leopoldu L, pentru incheiarea unui pactu intre tiera si domnitoriu; pactulu s’a si incheiatu la 4. decembre 1691.; acestu pactu este cunoscuta sub numirea de „Diploma sacra a lui Leo­poldu“ ; era art. II. de lege dela an. 1791. lu­ numesce „radicale Conventionis inter divum quondam Leopoldum I. et Principatum Transilvaniae sponte initae instrumentum.“ Acestu pactu conventu e bas’a si fundamentulu drep­tului publicu in Transilvani’a. Prin acest’a, pre candu prin­cipele de o parte promite si se oblega a respectă suverani­tatea tierei, si a observă constitutiunea si legile de autono­mi’a si independenti’a ei ; pre atunci de alta parte, tier’a si-sustiene dreptulu de guvernare autonoma si legis­latiune propria; dar’ ea si-sustiene nu numai dreptulu de avé gu­vernulu seu propriu civilu si militariu, ci si dreptulu de a si alege pre guvernatorele si cancelariulu supremu, pre ge­­nerariulu militiei, precum si pre toti funtionarii mari si mici, administrativi si judecatoresci ; ea si­ sustiene dreptulu mai incolo de a regulă tributulu tierei si altele. „Constitutiones in vigore inviolabili permansuras de­­claramus“ dice diplom­a la puntalu III.; era in puntulu IV. se dice : „morem usitatem in Gubernii, consilii intimi, Comitiorum, suffragiorum politia ac libertate, in ta­bulae judiciariae, magistrorum­ protonotariorum et assesso­­rum item et inferiorum tribunalium auctoritate, in adminis­­trandae justitiae solito ordine et usu illaesa praecipimus conservanda.“ Puntulu V. si VII. tiene, ca in tote aceste funcţiuni publice, precum gubernatore, generariu la militi’a transilvana, cancelariu supremu, consiliari intimi, comiţi supremi (prefecţi), căpitani supremi, magistri-protonotari, si in tote celelalte dignitati, si in tote oficiele de administra­­tiune politica, judiciaria si economica — „ex indigenarum Transsylvaniae numero summemus.“ Puntulu VIII. sustiene dreptulu tierei de a alege libera pre toti acesti funtionari, pentru­ ca „tauto tranquillior diversarum nationum status persistat, periculosae machinationes aut ambitus exulent, atque omnium animis concordi desiderio salus publica, pro optimo regiminis fine, in quem colliment universi, haereat radicata.“ Puntulu X. ordina celebrarea comi­­tieloru (camer­a legislativa) in totu anulu : „ Annua co­­mitia, ad negotia publica tractanda, justitiam administran­­dam, et propositiones regias, si quae fuerunt, intelligendas, necessaria, nec non terminorum octavalium celebrationem nostro Gubernatori et intimo consulio promulganda comitti­­mus.“ Principele si­ reserva numai dreptulu de confirmatiu­­nea „eorum omnium, quae sic geruntur." Puntulu XII. re­­guleza tributulu tierei, si dice : „Tempore pacis quinquaginta *) Vedi. Conditiones Principum in Aprob. Const. P. N­. T­ I. art. 1—7. si Comp. Const. Part. II. T. I. artic­­lu 1—5.

Next