Federatiunea, septembrie 1871 (Anul 4, nr. 91-99)

1871-09-11 / nr. 94

Locuinti’a Redactorului si Cancelari’a Redaetiunii e instrat’a tragatoriului [T ivészutoza]. Nr fi. Scrisorile nefrancate nu se voru primi de ea tu numai de la corespunliintii regulari ai „Federatiunii.“ Articlii tramisi si nepublicati se voru arde. Diurnalu politicu, literariu, comercialii si economica. Va esi Mercuria, Vineria si Bwmmec’a. Fret'urn du Prenumeratifíne Pre trei lune . . . 3 fl. v. a Pre siese lune . . . 6 „ „ „ Pre anulu intregu . 12 v „ „ Pea tin Eromani’a : prea. intregu30 Fr. = 30 Lei n„ 6 lune 16 „ = 16 „ „ i. 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru inscrtiuni : 10 pr. de linia,si 30 or. tacs’a timbrare pentru fiespecare publicatiune separata. In loculu deschisu 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 or- Pest’a, 22/10. sept., 1871. Austri’a se afla de presinte in unu chaote mare. Incepulu erei dietale, inaugurata de ministeriulu Hohenwart,, a datu espressiune solidarității perfecte si neconditionate a elementului nemtiescu precum si tacticei, ce voiesce a observă partita nemtiesca constitutionala. Nu mai incape deci neci una indoiela, ci uniunea toturoru factoriloru contrari politicei lui Hohenwart e fapta împlinita, si acum’a ei se nesuescu d’in tote poterile d’a paralisa marea acţiune a impacatiunii inceputa cu atât’a succesu. După ce adeca nemţii d’in Austri’a superiora, Moravi’a si Carnioli’a părăsiră dietele respective, veni rondulu si la nemţii d’in Boemi’a. In Prag’a, pune titlu de gravitatiune alu intregei situatiuni, se asteptau d’in capulu locului demonstratiuni mari, cari intru adeveru au si intrevenitu. Rescriptulu inperatescu emisu cotra diet’a boema contiene in forma scurta dar’ precisa recunoscerea dreptului publicu alu Boemiei. Deci contr’a acestei recunosceri e indreptatu si protestulu nemtiloru, prin care acestia si motiveza esîrea loru d’in diet’a boema. Protestulu d’in cestiune a esîtu d’in pén’a fostului ministru-pr’esiedinte alu Austriei, cavalerulu Hasner, si e o opera demna de politic’, de apesare a acestui barbatu de statu. Manecandu de la dechiaratiunea, cu nemtii Boemiei voiescu pacea interna, dar’ numai una astu felin de pace, care porta in sine garanti’a unei esistintie binefacutorie atâtu pentru imperiu, câtu si pentru partile lui, protestulu dechiara, ca precum priua aci, asié si in venitoriu nemtii totu de un’a voru combate pulitic’a guvernului, carea, desî in forma lasa neatinsu dreptulu constitutiunalu esistinte, vatema inse spiretulu constitutiunii si garantiele poterii unitarie a imperiului. Acum’a inse — continua protestului guvernulu a luatu una puaeliune, carea nu contiene recunoscerea chiara a basei de dreptu ce trebuie pretinsa de la unu guvernu, care cere parteciparea nemtiloru la resolverea cestiuniloru de dreptu publicu In fine protestulu inebiata cu dechiaratiunea: „Noi nu potemu si neci vomu intinde man’a unei politice, carea sili in contradictiune cu convingerile nostre austriace cu sentiemintele si interessele nostre nationale si cu detorintiele nostre cele mai sânte. Dreptu aceia ne vedemu constrinsi a dechiara, ci nu potemu partecipa la desbaterile ulteriore ale dietei, si protestamu in numele poporatiunii representata prin noi contr’a toturoru conduseloru ei, cari pote aru trece preste competinti’a constitutionale a dietei, sau nu s’aru aduce intre marginile formeloru prescrise prin constitutiune. — Precum se vede lupt’a constitutionala in Cislaitania se continua cu una vehemintia fara parechia in istori’a Austriei, de altmintrelea forte avuta in totu feliulu de crise, si tristulu meritu, ce s’a provocatu acestu chaote e de asta-data alu nemtiloru. Tempulu ni va aretă, plina unde o voru duce nemţii cu opusetiunea loru —■ probabilii la absolutismu. Cestiunea Croaţiei causeza multu necasu guvernului ungurescu. Diuariulu „Ungarisch. Lt.“ afla d’in funte siguru, ck in urm’a unei invitatiuni directe, banulu Croaţiei, bar. Bedekovics, comissariul u regescu, maresialulu campestru Rosenzweig, consiliariulu Suhaj si toti comitii supremi d’in regatulu triunitu au sositu datele trecute in Bud’a, si s’au consultatu impreuna cu dlu Andrássy in privinti’a desvoltarii amenintiatorie, ce a luatu o in septemanile dinn urma afacerea Croatiei. Fructulu acestoru conferintie e, ck in urm’a unei resolutiuni mai innalte, datata d’in 15. 1. c., deschiderea dietei croato-slavone s’a amânatu pre 15. ianuariu 1872. Caus’a acestei mesure drastice e usioru de gâcitu, — ea consiste in impregiurarea, ck guvernului ungurescu i a parutu pre grava difficultatea d’a lupt’a contr’a unei opusetiuni natiunaie in Zagrabi’a si totu-deuna-data si contr’a opuaetiunii d’in carer’a Ungariei, carea cresce pre dî ce merge, — deci espedientulu celu mai accomodatu fii prorogarea dietei croate. Se intielege, ck aceasta amânare a causatu in Zagrabi’a amartiune mare, carea preste putienu se va manifestă in proteste, petitiuni si in una deputatiune la imperaturu. — Diuariulu guvernamentalii „Reform“ vre a scl, ck conferintiele d’in Bud’a in afacerea Croatiei au urmatu d’in causa, ca in urm’a resultateloru alegeriloru d’in Croatî’a, toti representantii guvernului croatu si-au datu demissiunea, inse ministrulu-presiedinte ungurescu Andrássy nu a primitu-o. Representantii francesi si-au inceputu femele cari voru dură pâna la 4. dec. înainte de prorogare, Adunarea nationale avi d’a deliberă, că ultimul« obiectu alu pertratariloru sale, conventiunea inebiaiata cu cont. Arnim, representantele guvernului nemtiescu. Acésta conventiune se dice ck contiene favoruri mari pentru Franci’a Projectulu presintatu Adunării nationale de ministrulu pentru afacerile esterne propune, că contra-servitiu d’in partea nemtiloru pentru concessiunile vamale ce are a li accordă Franci’a, evacuarea departementeloru Aisne, Aube, Cote d’Or si Iura, precum si reducerea truppeloru nemtiesci de ocupatiune la 50.000 fetiori. Conformu conventiuniloru de pace, evacuarea numiteloru departemente si acésta reducere a truppeloru de ocupatiune voru urmă numai după solvirea diametritii a patru a de milliardu, terminulu căreia espira, precum se scie, numai in 1. maiu 1872. — După ina discutiune viua, Adunarea acceptă mai cu unanimitate conventiunea d’in cestiune, si asié, ratificandu-se acéstea si d’in partea guvernului nemtiescu, pana la solvirea definitiva a celoru cinci milliarde spesse de resbelu voru mai remané ocupate numai departementele Marne, Ardennes, Haute-Marne, Meus’a, Vogesii, Meurthe, precum si fortareti’a Belfort d’imperuna cu territoriulu seu. -----*------- Ir. 94 563. I*est’a, Sambeta, 23./li. sept., 1871. Anulu alu patrulea MDCCCLXXI. W in Transilvani’a. Corespondintia dedicata d-lui ministru de justiţia Stefana Bitta. Foi’a oficiosa d’in 19. 1. c. publică denumirile presiedintiloru de judecătoria. Cine d’intre romani ar fi avutu ceva sperantie esagerate in privinti’a respectarei nationalitatii romane d’in partea celoru de la potere, si alta data, că totu-de-un’a s’a potutu desamagi pre deplinu. Dlu ministru Bittó, căruia i place a crede, ca elu in diet’a Ungariei represinta unu cercu alegatoriu romanu d’in Transilvani’a, se pricepe de minune la ignorarea dreptăţii si ecuitatii, spre a carorua aperare nu numai e chiamatu ci si de obligatui. O sa se pricepe bine la nerespectarea legei, nu numai acelei ratiunale, care trebue se fia încuibata si in anim’a sa, ci si a celei făcute de elu si consângenii sei, domni ai situatiunei. S’a vorbitu si s’a scrim multu despre aceea, ca la denumirile presiedinteloru si judecatoriloru, numai interesele justitiei se voru tiené in vedere. Sa dîsu si afirmatu, ca la denumiri servitiele politice, protectiunile si alte cercusturi accidentale nu voru avé rolu, ci numai capacitatea, calificatiunea, caracterul« nepetatu, diriginti’a, si activitatea voru fi respectate, făra privire la nationalitate si confesaiune. Denumirile publicate inse, ce ne atingu pre noi romanii, er’ ni dau dovedi apiiate că totu-deun’a, ck cei dela potere sunt nes ce fraseologi re numiţi si cum ck a crede neconditionatu afidkriloru, promissiuniiloru si asecurariloru diplomatice ale loru, ar fi o simplicitate demna de compatimitu. Multiamita D-lui ministru da justitia, ce nu ni-a clatinatu in credintia si convingerea ce o aveamu despre cele audîte si promisse de D-sa si consângenii D sale de la potere. Asié credemu, ca prin lovirea in fatia a dreptăţii, ecuitătii si a legei, precum si prin ignorarea si insultarea făcută, si de asta-data naţionalităţii romane. Din ministru cu colegii sei d’impreuna ni-a facu cu unu servitiu bunu causei nostre naţionale, a desceptatu d’in ratecire pre aceia, cari nesciindu ce făcu, vorbescu despre infratîre si impacatiune cu magiarii, cari la aceste sunete fara intielesu respundu cu o contemnare si despretiu. Dlu ministru de justitîa si colegii sei ni-a datu de scrie prin pr’eterarea barbatiloru nostri de specialitate, cum ca noi romanii după conceptulu Dumni’a-loru nu suntemu factorui de siantu, pu ponderamu politicesce rlemic’a, conlucrarea seu neconlucrarea ndistra la consolidarea statului si binelui publicu nu e necessaria, si pentru aceea neci nu afla de lipsa a primi infratîrea si impacatiunea oferita loru de unii corifei de ai nostri. O lectiune si doctrina forte escelenta pentru aceia, cari nu de multu începură a bucină infratîrea si impacatiunea „neconditionata“ cu magiarii. Repetîndu-ni multiamit’a chtra Dlu ministru pentru servitiilu ce ni face causei nostre politice, să mi permită a me ocupă câteva momente de denumirile D-sale. Precum m’am informatu de la mai multi cunoscuţi si amici ai mei, la posturile de presiedinti au concursu si câtiva romani capaci, calificaţi si harnici in tota privinti’a Daca ar’ fi urmatu dlu ministru si consocii principieloru loru professate, ck numai capacitatea si calificaţiunea voru fi considerate, atunci acei romani nu, pentru ck se tie nu de nationalitatea romana, ci pentru ck sunt demni si indiestrati cu tote calitățile recerute, aru fi trebuitu se fia aplicați de presiedinti. Inse eta consecinti’a admirabila a dnui ministru, nu numai ignoră totaîminte pre romanii cei cu multu mai calificați in comparatiune cu alti concurenți, ci insultă si batjocuri pre intrega națiunea romana, netienendu-o demna că se denumeasca stefi de sângele ei baremu la acele judecătorie, pre a cărora a teritoriu locuiescu curatu romani sau intr’o majoritate preponderanta. D’intre 86 presiedinti denumiti pana acum, d’in nationalitatea romana, care in Ungaria si Transilvanî’a numera aprope 3 milione de suflete, s’au numitu 4, dî patru presiedinti, in Nasaud, Abrudu, Bai’a-Hare si Borosia-Ineu ! Frumosa proportiune ! Frumose prospecte pentru romanii, cari cu totu dreptulu aru poté aspiră la posturi de procurori sau judecători ! Dlu ministru si consocii nu numai desconsidera pre romani, fara neci unu remorsu si scrupulu, ci se dispenseza si de tienerea legei aduse de legislatiunea tierei si dispusetiunea §. 4. a art. de lege IV. din anulu 1869, care ordina respectarea natiunalitatiloru de pre teritoriulu judecatorescu respectivu, o dechiara prin fapta de mila. Daca dreptatea si ecuitatea naturala nu ne pote scuti in contr’a insultatiuniloru celoru de la potere, am asceptă, că baremu legea positiva se nu intinda garanția in contr’a arbitriului. Ori e legalu că unu districtu curatu romanescu, cum e pentru esemplu alu Fagarasiului, se aiba unu presiedinte de judecătoria neromanu ? E dreptu si ecuitabilu, că presiedintii actuali romani a judecătoriei era urbariali, coantateose si districtuale d’in Transilvania se fia delaturati, si aplicati in loculu loru nesce omeni, cari nu pentru cunosciintiele loru speciale, cinumai prin legature familiarie, nepotismu, au ocupatu posturile, in cari i-a aflatu denumirea ministrului? Unesce-se cu pretinsulu semttu de dreptate si ecuitate a dlui ministru si consocii, că calificatiunea si haruici’a, numai pentru ce se afla in romanu, se fia despretiuita si ignorata in favorulu celoru ce se tienu de soiulu celoru de la potere ? Creiemu ce e superfluu respunsulu la aceste întrebări. In Transilvani’a sunt inca de a se numi 5 presiedinti: In Turd’a, Aiudu, Alb’a-Iuli’a, Mediastiu si Sighisior’a. Suntemu convinsi ca dlu ministru de justitia nu ne va clatină in credintiele si convingerile nostre, cari ni le-am formata cu mai multe ocasiuni despre procederea nedrepta si vatematoria a celoru de la potere facia cu romanii. Presupuneam a priori cu tota securitatea, ca d, ministru si consocii voru dovedi, ca in fundulu regiu, unde romanii sunt in majoritate, nu potu fi romani presiedinti de judecătoria, ci numai sasi; asemenea si pre teritoriele comitatelou transilvane numai magiarii au privilegiulu de a fi siefi ai justitîei.