Federatiunea, februarie 1872 (Anul 5, nr. 9-19)

1872-02-23 / nr. 17

cercu in specie, si a romaniloru in genere, redicandu pre eroulu fapteloru scandalose si illegale pana la alu treilea­­ ceriu. Asia in nr. 8 alu numitului diuariu se duce : „ca abie a sositu realesulu jude a­casa in 31. dec. tr., si in demane­­tica anului nou fu intempinatu de o multime de corporatiuni — de la direcţiunea montanistica — d­in Baiutiu, Strimbu­­lu si Podu-Rid­ei, apoi de reprezentanţii a 25 comune rom. si 2. com. mag. gratulandu-i si esprimendu-si părerea de rea facia cu I. Muresianu si cu diurnalistic­a romana, care a fostu asie de neloiala ca a atacatu onorea bunului lom stapanu in publicu, etc. In câtu se atinge de acésta lauda, dîcemu numai atâ­­tea, ca tote aceste sunt mintiuni mari si neadeveruri de cari se scarbesce totu oraulu cu caracteru. Mai are pseudonimulu „Dokai“ in nr. 8 unu pasagiu forte interesantu, unde dîce : „Acum odata o spunemu ver­de, Muresianu si Romanu nici prin una fictiune nu voru poté pune fundamentu la unu imperiu romanu in cerculu Lapusiului (aici intielege „Dokai“ scól’a pincipale romana ce face in centrulu piatrei d’in Lapusiu­ ing.) pana candu va fi Molnár Sándor jude procesuale, — si ca pana va fi Molnar jude in cerculu Lapusiului va domni partit’a drepta­­guvernamentale,“ etc. To rogâmu, Die Dokai, ce vrei cu aceste frase ? séu dóra D.Tu voiesci cu romanitatea acestui cercu, ce sta d’in 25 comune curatu romane si numai 2. magiare, se o cutro­­pesci, séu se o prefaci in magiara ? puneți j­ oft’a in cuiu si te indestulesce cu ce ai! In câtu se atinge de acea parte a aserţiunii Dtale, ti dîcemu numai atât’a, câ ai datu unu testimoniu de pau­pertate inteligintiei magiareîd’in acestu cercu, candu ai dîsu, câ până candu va fi Molnár jude, pana atunci tote se vom in­­templa după placutu si voi’a lui. Noi d’in parte­ ne asicurâmu pre „Dokai“ si pre on. publicu, cum­ ca in cerculu Lapusiului nu Molnár sustiene partit’a guvernamentale, ci pasivitatea inteligentiei romane, care conformu cond­usului de la Mercuri­a nu multu si-a sfarimatu capulu cu alegerea de deputatu, si astfeliu a d..tu cursu liberu lui Molnár, care si-a strinsu, la alegerile tre­cute, o ciurda de venetici de pre la stempuri, si totu atâtea gure-cascate sdrentiurose si betive fara vetra, casa si mesa, cu cari a triumfatu ; prin urmare se instela forte tare cori­feii partitei deachiane, candu credu câ in acestu omu au unu spriginu asie mare ; — vomu vede noi si guvernamen­talii câtu de curundu, unde face increderea si poterea, câ­ci cu mintiunea poti prandî, dara de cinatu — ba ! înainte de ce amu trece la mistificatiunile scrise totu d’in Lapusiu in nr. 9 de „Sokan", observâmu, ca scrietoriulu are forte mare plăcere in schimbarea numelui, de-ora­ce in nr. 8. aparii sub falsulu „Dokai“, era in nr. 9. si 12 se ivesce cu numele „Sokan", — se pare ca acesta date nu si­­au insusîtu-o inca d’in teneretiele sale, candu — dupa­ ce parasi cuibulu parintiescu, silitu de impregiurâri, după cum spunu gurele rele, — numai asie si-a potutu mântui vieti’a ! Câtu despre bârfelele scrise in acestu unu, cu partit’a stanga a pactatu cu romanii, si s’a invoitu ca in cerculu Lapusiului Vasiliu Mustea se fia jude proces, etc., pote câ e dreptu, si acést’a o potea pretinde romanii si partii’a libe­rale, cari cunoscându si cu profunda mirare si mahnitiune semitendu si audîndu de faptele comise de câtra M. de una parte, era de alta pre bas’a promisiunei făcute romaniloru ch­iaru d’in partea comitelui supremu si a partitei guver­namentale, cari pre langa darea cuventului de onore, a re­­servatu cerculu Lapusiului pentru unu romanu, si d’in motivulu ca in acesta cercu, potemu dîce curatu roman seu, n’a fostu denumitu nice unu judecatoriu romanu, prin ur­mare nu competeâ macaru unu jude proces­, câ­ci ast’a ar’ ti fostu egalitate si fratîetate, carea vi place­a o bucinâ atâtu de multu ; prin urmare nu te mirâ tare Die, câ par­tiia liberale n’a votatu pre favoritulu­itale, ba noi tare te compatimimu câ esti asie slabu de cunosciintia si memoria, ca­ci nice acum sa nu cunosci ca in partitulu liberale se afla barbati cu cunosciintia de lucruri si fara capacitate, plini de caracteru, ce li servesce spre onore ! si cu atari ori candu potu contă pre increderea si sprijinulu romaniloru onesti — audîtu-ai ! Mai departe mistificatoriulu se caiesce asupr­a unui preotu, invetiatoriu, svabu si unu fostu diregatoriu, ca acesti­a aru fi atacatu stralucita persona si onore a lui Molnar chiaru in ajunulu alegeriloru, si ca totu acesti­a au fostu respinsi d­in partea inteligentiei romane Lapusiane, etc. Te intrebamu Die, ca după intieleptiunea cea nalta, larga si mare a­ltale, acei­a ce au descoperitu abusurile de potestate officiale, au comisu vre-o abatere sau crima prin aceea ? De au comisu, pasiesca celu vatematu in contr’a­li pre calea legii, si onorea petata i­ se va restitui, era de au comisu abusuri si crime nu-i fia rusîne de ele, cum nu i-au fostu rusîne a le face. Cu inteligenti’a Lapusiului a votatu pre langa omulu­itale, se pote, inse­cta sei bine pentru ce. Era o ingratitudine d’in partea acestoru omeni, pre cari D.ta­­­batu-jocuresci cu numele „inteligenti’a cercului,“ a nu fi recunoscutori pentru bine-facerile de cari i-ati impartesîtu cu ocasiunea restauratiunei. Dar’ se ne intorcemu la Nr.12 alu dîsului diurnalu. Aici bietulu „Multi“ si­ face de capu, îndruga atâte verdi uscate, parte cu mintiuni rejetate d’in Nrii precedinti, parte mai adaugandu-le. Odata se apuca de unu fostu diregatoriu si­­ arunca tota responsabilitatea abusuriloru pre capu, apoi éra de „Fe­derate si nedandu-i crediementu, néga adeverulu celoru scrise in Nr. 124 d’in a. tr., apoi éra marturisesce, ca dieu pre la Lapusiu sunt furturi si jafuri, dara tote le aplanédia Molnár (firesce după cum s’a scrisu in diurnale, in favorulu pung­i sale, impartîndu cu lotrii) După aceia se acatia de pădurile Naseudului (precum se vede „Solcan“ are largi cu­­noscientie geografice) si ale Maramuresiului, câ­ci si ele sunt de vina, va se dîca : talpigele sunt vinovate câ făcu pan­­di’a sparta ! Ce logica ! După aceste câ unui smintitu se apuca de descrierea locuitoriloau de pre aici, i r­umesce duri si prosti, vorbesce de cultura, de lips’a crescerei (ce insu­si nu o are), se acatia de vre-o 2—3 proprietari onesti, si li spune ca nu platescu simbri’a sierbitoriloru (D.e platesce la ai sei), apoi era­i stau in cale unu popa si unu das­­calu, cari au capetatu bani pentru articlulu scrisu in „Federatiune“ (firesce de la D.sa, dara pentru cei scrisi in „Gazeta“ cine va plati ?) ; — vede pre aici misantropi si magiarofagi (sermanulu nu se cunosce), vede cu urechiele si aude cu ochii cum romanii străini (cari dupe D.sa sunt tota pricin’a scandaluriloru si a coruptiunei poporului) viriti in acestu cercu (D.sa nu-i vîritu câ­ci tata-seu Adam l’a pusu pupu aici, are locu in . . .) agitéza d’in scola, besenica si piatra in contr’a unguriloru (misantropulu nu vede barn’a in ochiulu seu) etc., inchiaia, câ nu Molnár e caus’a corup­tiunei d’in acestu cercu, ci romanii veniti. Vorba sé fia. Noi, câ unii cari traimu si cunoscemu Lapusiulu si cerculu seu aprope de unu dieceniu, spunemu dlui „Sokan“, ca aru fi nimeritu mai bine candu tote aceste atribute si­ le aru fi conservatu pentru sine, si pentru socii sei, de cum­ va mai are. Acestu „Sokan“ ar’ trebui sé scia, candu ar’ ave cunosciintia curata, cu furturile, jafurile, etc., nu s’au ince­­putu cu venirea unoru romani in cerculu acestu­a, cari nu s’au vîritu precum aseredia „Sokan“, ci au venitu chiamati spre asi împlini misiunea de patrioti si misionari pentru propagarea culturei si lalîrea luminei intru poporulu­i pre care „Sokan“ si cei de colorea sa lu­ au portatu orbecandu prin intunereculu nesciintiei, folosindu-se de elu cu de unu instrumentu orbu. Asie dara chiamarea a adusu pre unii romani aici, si nu perfidi’a si intrigele comise in contr’a connationaliloru sei, precum s’au intemplatu acést’a cu unu pre­cine care numai sub nume mascatu a potutu scapa de furi’a si resbunarea consangeniloru sei, pribegindu prin tiera. Dreptu­ aceea inchiamu aceste modeste reflecsiuni, reser­­vandu-ni dreptulu de a mai poté scrie si vorbi d’in candu in candu in cele ce se atingu de cultur’a poporului, si pote si de alte illegalitati ce s’au comisu, si pote se voru mai comite, pre langa urmatoriulu adausu : ca, până candu Molnár va lungâ cu jude proces, in acestu cercu, fratîetatea, egalitatea si dreptatea dorite de totu omulu bine-semtîtoriu nu voru înflo­ri ; până candu Molnár va fi jude proces, cultur’a poporului va stagna ; până candu Molnár va fi jude procesuale, aprin­derile, jurămintele false, corruptiunea, iramoralitatea, hotîele, uciderile, dar’ mai alesu jafurile si furaturele nu voru ince­­ta ; si, in fine, până candu Molnár va fi ju de proces, nici partiia guvernamentale nu va triumfă, de cum­va nu se voru lasa nemesii a fi imbetati cu apa rece ! Mai multi 67 D’in Albia­ inferiora, in jauru 1872. Tote au trecutu proste acestu comitatu maro, alegerile pentru comitetulu cortensu, constituirile comissiuniloru, ale­gerea officialdom, dar’ a reporta publicului cetitoriu despre tote acestea până acum’a nu si-a luatu ostenela neci unu romanu, neci una pena mai destera d’in acestu comitatu, de­sî ne bucurâmu de o cununa frumosa de intielligenti si barbati de specialitate. Acést’a ar’ fi fostu cu atâtu mai de lipsa, fiindu-ca alegerile officialdom conttensi intru adeveru a fostu spre batjocur’a a 180 mii romani d’in 227 mii locuitori ai comitatului intregu. In 30. ianuariu s’a inceputu si in 3. fauru s’a finitu adunarea cottense , in care s’au alesu offi­­cialii cottensi, si anume in­ comitele si judii cercuali prin votisare, cei­a­lalti prin acclamatiune ; com­itele supre­mu si-a reservatu a denumi pre actuariu, diurnisti si can­­celistii pentru perceptoratu si la controla, apoi pre vre-o câti­va officiali onorari, pre sierbitori si pre supraveghiato­­riulu arestantiloru. Intre cei alesi romani abié sunt 5, si a­nume : Basi­­liu Duca, presiedinte orfan­, Aronu Pieja sub­ notariu, Petru Ioanette jude cercualu in cerculu Campeniloru, Georgiu Luca cancelistu si Francisca Aronu drumariu salarisatu pre lini’a Zlatnei. Acesti­a si atâti­a sunt toti. Unu jude cercualu in 13 cercuri, mai tote curatu romane, cum e alu Rosîei, Vintiului-inferioru, Albei-Iulie, Ighiului, Singiliuului, Zlatnei, Blasiului, Paucei. Rosieniloru li-a scosu ochii cu incarnatulu renegatu Samudu Molnár, cunoscutu d’in Blasiu. Nu me potu destulu mir­i si nu pricepu de locu, ce pote fi caus’a de romanii asié de numerosi d­in acestu co­mitatu nu s’au convocatu prinjintelliginti’aloru la una consul­tare seriosa, si nu s’a formatu una reuniune romana națio­nala, câ­ci asié nu numai câ ar’ fi fostu mai după cuviin­­tia respectați si considerați, ci ar’ fi mantuitu celu pucinu caracterulu si onorea naționala, precum s’a facutu acést’a­­ in tote comitatele, numai in anu Albei-inferiore nu. Speru câ câtu de curundu vomu ceti d’in foiele nostru romane nationale raporturi mai detaiate si rectificările nece­­sarie despre organisarea acestui comitatu si tienufa a 180 mii romani batu-jocuriti. Unu marginen­u. Racsi’a (Tierr'a-Oasiului­), 17. fauru, 1872. De la correspondintele d’in Tierr’a-Oasiului „unu nume fara nume“ in nr. 6. a. c. alu „Federatiunei“ era a esîtu unu articulu cu combatere la parerea mea d’in nr. 130 a. tr. alu „Federal­“, care l’am primitu preste patru dîle după tramiterea raportului meu despre statulu scoleloru confes­­sionale tractuale. Fiindu câ correspondintele nu a făcutu destulu provocarei mele, ca se arete cu documente fide-dom­­ne , ca de 10 anii incoce unde si ce am facutu in inte­­ressulu magiariloru , la care adunare sau conferintia magiara am fostu, si acolo ce am vorbitu si ce am lucratu in con­­tr­a interesseloru natiunei mele romane ; la care institutu magiaru am datu ce­va ajutoriu ; cu ce am patrocinatu li­­teratur’a magiara , intre cari preoţi si fraţi districtuali am facutu discordia si cari preoţi traiescu intr’adeveru in discordia unulu cu altulu, — ci spre aperarea sa se mai provoca la unele puncte ale articlului seu d’in nr. 118, a tr. alu „Fed.*, cari eu nu le-am negatu nici cu unu cu­­ventu, ba am promissu, câ le voiu illustra , neci n’a tramisu onor. Redact, reportatu seu documentatu, câ pentru vin’a mea seolele confessionale tractuale preste putienu se voiu dechiarâ de scole ale statului, — ba in articululu seu neci amintire nu face despre aceea ; neci numele seu adeveratu sub articlulu seu nu la subscrisu, ba in acestu­a inca în­cepe si la batu­ jocuri, ce unui preotu nu i sunt ertate, si la darea sfaturiloru, pentru cari i multiamescu, inse nu­­ potu urma, pentru câ ce am facutu cu officialu si câ na­ţionalista neci candu voiu negâ, ci voiu areta motivele si căușele, pentru cari le-am facutu, precum si interessele co­mune, cari m’au condusu , — dreptu­ ace’a cunoscându pre deplin,u d’in acestu articlu intentiunea correspondintelui, — pentru ca se-mi potu continua aperarea fara ratecirea per­­soneloru (si a fapteloru acestoru­ a) cari trebue se le amin­­tescu, rogu cu tota onorea, pre correspondintele ca se-mi descopere numele seu celu adeveratu, pre­cum si alu cores­­pondintelui d­in nr. 116. a. tr. care a descrisu alegerea membriloru comitetului cottense intemplata in Camerdian’a, si atunci indata me voiu apuca de lucru, spre ce tote deliberatele consistoriale cu actele officiose parte le am strinsu d’in archivulu protopopescu, parte mi le-am cascigatu in copie autentice d­e la diregatori’a sub-cercuala. Alessandru Erdosia, prot. rom. tractai­ul Tier’a-Oasiului. Aradul 17. lauru, 1871. (Ecou corespondintiei d’in Bihar­i’a, a­p­a r­u t­a i­n nr. 8. a­­­u „F­e­d“.) Ca unulu, care ase­menea me tienu iubitoriu de dreptate — de­sî pote­nta, iubitoriule de dreptate, nu me vei tiené de acelu­a — voi­­escu a-ti da deslucirile referitorie la correspondiuti’a­stale amintita. Unui­acu acelu-a, care nu are vre-o aitentiunescu scopuru,i ! sublimu, séu carui­a dora nu i se clatina înaintea ochilorudesco­­­­perirea adeverului, séudora nu este in curatu cu vre-unulucru, i­­ asi recomenda d’in anima curata, câ mai bine nici sé nu i se apuce a scrie despre asie ce­va, despre ce si despre cine­­ nu e informatu de ajunsu. Tocma de acestu m­orbu ai pati­­mitu si DTa, iubitoriule de dreptate, — după cum ti place a te cinsti — candu te pusesi sé despretinesei person’a ami­­cului meu Besanu ; câ­ci te vei convinge, câ d’in celea ce le scrisesi despre elu nici una iota nu este adeverit. Corespondinti’a-ti singura, după o percurgere fugitiva, se ivi a fi malituosa, apoi pre langa espresiunile cele scrin­­tite inca se mai adauga personalități, ma si suspitiuni false si nebasate a caroru diregere sau desmintîre in câtu pentru persón’a inocinta a amicului meu B. sub silita prin câte­ va stre a me pronunciu înaintea st. pub. cetitoriu. De locu la inceputulu corespondintiei, ti esprimasi o admiratiune rara, dîcundu : „cetindu cu viua interesare ac­­­­tulu alegerii de preotu d’in Giula, surprinsu vediui acolo­­ recuriati mie bine cunoscuţi , totu-odata cetii ca d’intre cei­­ cunoscuţi ai mei I. Besanu teol. abs. (?) a intrunitu majori­­tatea voturiloru , ce lucru ciudatu !“. . chiaru ciudatu Dru­meu, mai alesu candu observa cine­va . . . vre-o por­ta noua. Unde dîci, câ conditiunile concursului aru pretinde si testimoniu de maturitate, celu pucini asié sciu, câ de estu­l d’in urma nu se face amintire , ci numai despre 8. d­. gim. Fâ bine si cerca mai odata, apoi te vei convinge. Ce e drep­pi, la publicarea primului concursu pentru parochi’a Giula­i s’a facutu amintire si despre maturitate , inse acelu­a ne­fiindu legalu, s’a nimicitu si prin urmare s’a publicatu­ con­cursu nou, in care dara, după cum dîsei, numai despre 8. d­. se face amintire, in alu carui­a intrelesu apoi a indresni­tu si amiculu meu B. a recurge, si cu totu dreptulu, — câ­ci, vedi Diu meu, conditiuniloru aceloru­ a a corespunsu in destulu , ca­ci precum pre langa diriginti’a cea rara si f­emininta si-a cascigatu calificatiune teologica , in tocm’a si­­ caficatiunea de 8. d­. gim. o posiede că ori si care, câ­ci *

Next