Federatiunea, mai 1873 (Anul 6, nr. 34-38)
1873-05-03 / nr. 34
Srat’a tragatoriului (L&vész-ntcza), Nr. 5. Scrisorile nefrancate nu se voru primi decatu numai de la corespundintii regulari ai ,,Federatiunii.“ Artiatii tramisi si nepublicati se voru arde. Nr. 34-759« Pest’»* Joi, 15/3 Maiu, 1873., Anulu alu sieselea MDCCCLXXIIL Locuinti’a Redactorului Si Cancelari’» Redactiunii Pretiulu de Prenumeratiune: Pre trei lune.....................3 fl. r. a. Pre siese lune . . . . 5 „ „ „ Pre anulu intregu . . . 10 „ ,, Pentru Homani’a : prea intregu 30 Fr. = 30 Lei n. „ 6 lune 16 „ = 16 „ „ a in Diurnalu politicu, literariu, comerciaiu si economicu. Ta esst Jouia si Dominec’a. „38 ,, 38 ,, „ Pentru insertiuni: 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrale pentru fiesce care publicatiune separatu. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu esemplariu costa 10 cr. Pest’a, 14/2 Maiu 1873. Unu spectaclu nu mai pucinu importante , ca essibitiunea universale, dede lumei Vienn’a, prin grandios’a criaa a bursei. Ammetîtoriele întreprinderi de felu de filu de speculatiuni ne mai pomenite si-a afflatu Nemesea rembunatoria. Nenumerateie intreprinderi ceru nenumerata cantitate de bani si fiindu cit acestia nu se affla in cantetate de ajunsu, se substituescu prin felurite harthie, pre cari banc’a nat. de Vienn’a luandu-le in pemnu (victu) antecipa banii necessari pentru feluritele speculatiuni, urmarea firesca este că banc’a cerendu-si deodata banii, possessorii harthieloru se dau preste capu, — valorea harthieloru scade si bancrut’a este gat’a- Nepotendu-se trage mărgini intre bursa si commerciu este usioru de preceputu că destrămarea bursei trage după sine bancrut’a commerciale. Ceea ce au urmatu si asta data. Incurcatur’a este infricosiata si spre a se restringe calamitatea guvernulu de Vienn’a au decisu a se suspinde acelle dispusetiuni d’in actulu de concessiune allu bancei nat. d’in Vienn’a, prin care cantetarea noteloru (bani de hartia) neaccoperite prin metalle nobili (auru, argintu) era mărginită la 200 millione. Incâtu va pune stavila reului essistente si inca imminente acesta suspensiune a actului bancei, nu se pote precalcula de acum, una idea nu potemu nuse face, daca vomu consideră ci, după socotel’a celloru cunoscutori, 119 millione, cu câtu adeca s’ar mai poté spori cerculatiunea noteloru, abia s’ar poté mântui ceea ce este bunu si sanetosu, precandu tote cellelalte harthie, cari effectivu nu representa neci una valore reala, ar cadé victima. Acesta aspra lectiune nu va strică, speculatiunile celle ammetîtorie voru mai slabi, desi nu voru încetă cu totulu. — Multu este putredu si nesanetosu in Austro-Ungari’a. Camer’a representantiloru Ungariei voti asta di in a dou’a cetire, adeca după desbatrîrea speciale, proiectulu de lege pentru infiintiarea bancei de escompturi asiemeni si §ii inca nevotati d’in legea pentru colonisti. Emendamintele lui Col. Tiss’a prin cari se tindeă a se assecură incâtu va proprietatea colonistiloru, fiindu combătute de ministrulu Pauler, fure respinse si punctele se votara după cum fusesse formulate de comiss. centrale. Mane, după a treia cetire, ambele aceste legi se voru vota definitivu si apoi se voru tramitte la camera boieriloru de unde legea pentru colonisti revenisee ciungarita. Despre starea actuale a affacerii representantiei districtului Fagarasiu avemu să insemnămu, că in G. Maiu representanti’a se intruni in siediutia estraordenaria pentru a ascultă respunsulu ministrului de interne, care dechiara cunnoscutele conduse municipale de illegale si nulle. Siefulu juredictiunii numai decâtu după cetirea ordinului ministerialu observă, că acestu ordenu numai atunci ar mai poté formă obiectu de discussiune, candu juredictiunea ar voii să se planga la dieta la din contra interdîce d’in capulu locului ori ce discussiune asupr’a lui. Adv. Densusianu, după una cuventare bine motivata, fece propunerea, că con■iliulu municipale, ascultandu ordenulu ministeriale, remane neclatitu pre langa declaratiunile salle. In fine insistandu presiedintele a se votisă asupra unoru propuneri, cari nu s’au desbatatu in consiliulu municipale, si nevoindu acestua a se suppune la o atare procedura, urmă disolverea siedintiei, fără a se fi addusu vreuuu condlusu. Ce va mai urmă vomu vedé. Transsilvania, in dîtlele patimeloru 1833. III. Am studiatu, Die Redactore, incâtu mi-au concessu ocupatiunile private, preferintiele de possessiune intre fostii iobagi si fostii domni de pamentu din Transilvania si m’am convinsu pre deplinu, cum ca de si despoiarea tierranului de avere e vechia si sistematica, dara cu atâta nerusinare, la lumin’a dîllei, nu s’a egsecutatu neci in tempurile celle mai barbar , precum s’a intemplatu aceste a de la 1848 in coce. Se vobesca faptele. Patent’a urbariale d’in 1854, in §. 81 contiene: „in cause urbariali restitutiunea nu are locu“ si adauge: „gresierele commisse cu occasiunea segregarei se potu indreptă intr’unu annu de dîlle.“ Ca restitutiunea in cause de segregare să nu aiba locu, are intiellessu si raţiune de ajunsu ; un’a că gressierele commisse totu se potu îndreptă; alta că interese mari economice de statu pretindu, ca regularea possessiuniloru deja dussa indeplinire să nu se potu schimbă. Dar ca restitutiunea, sau înnoirea processului să fie oprita in cause urbariali singuratice intentate pentru natur’a cutarui locu, nu numai că nu rare neci una raţiune pentru sine, ci din contra una despusetiune ca acest’a este in cellu mai mare gradu nedreapta si neumana. Precum sciti, in annulu 1858, s’au infiintiatu tribunalele urbariali in Transilvania. Influinti’a boieriloru asupr’a acestora tribunale eră mare, era consecintiele ei pentru poporu forte funeste! Scurtu, după infiintiarea acestoru tribunale, intriga se tiessa, dispusetiunea § lui 81, se estinse preste tote căușele urbariali. Se esploatamu, dîssera boierii unii catra alti, acesta dispusetiune in favorea nostra, căci cine nu cunnosce feleseie cari potu proveni pentru noi, daca sentinti’a făcută in favorea nostra pre callea restitutiunei nu mai pote fi essaminata de altu judecatoriu si cu deosebire de vre unu mogicu d’in poporu. Candu boierii fortiau intiellessulu legei in acesta direcţiune, vaietele si plansurile poporului nu mai încetau. Poporulu dîceă, legea trebe să fie drepta, umana si raţionale; nu este ertatu a rapt pentru totudeun’a dreptulu cuiva, d’in causa, că unu judecatoriu sau altulu a addussu sentintia in contr’a legei, sau că litigantele d’in vin’a altuia si-a perdutu caus’a, sau că apperatoriulu l’a defendatu reu sau că postu n’a i-a dussu appellatiunea la loculu destinatu si alte sute de cause erau acelle, cu care poporulu se apperă in contr’a urmăririlor u draconice ce proveniau din neconcederea restitutiunei. — Boieriloru de tote acestea nu li passara nimicu, — reatitutiunii nu se dede locu neci in cause singuratice prin urmare campulu jafului fu deshiau. Să nu credeți Die Red., că essagerediu, — faptele cari voiescu a vi le communică, potu justifică assertiunea mea, cumca prin neconcederea restitutiunei s’a deschisu campulu jafului. In comuna Sz. Szt. A. secuiulu M. I. porta procesau cu fostulu seu domnu pamentescu contele P. pentru câteva locuri colonieali, pre cari stapanulu seu voiă a le luă de la ellu ca locuri allodiali. Domnulu pamentesCU in decursulu processului si vinde bunulu, se intielege cu processulu secuiului cu totu. Processulu secuiului instruitu se inrotuledia spre adducerea sentintiei. Tribunalulu decide processulu in defavorea secuiului. Sentinti’a neespedata, prin urmare netrecuta in potere de dreptu se arrunca cu tote actele in archivu. Contrariulu d’in judecat’a neespedata si descrie un’a copia — si pre bas’a acesteia cere de la judetiulu Bingulariu respictivu care in cause de espossessionare nu este competine, espossessionarea secuiului. Judele singulariu inainte de deciderea causei chiama pre secuiu la una pertaptare si dictedia la protocollu una minciuna, ca si cum secuiulu ar’ fi recunnoscutu, cumca sentinti’a a trecutu in potere de dreptu si cumca pre bas’a acellei sentintie trecute in potere de dreptu ar fi fostu d’in partea judelui processuale admonitu a essî d’in mosîa. Pre bas’a protocollului implutu cu mintiuni si pre bas’a sentintiei netrecute in potere de dreptu judele incompetinte decide espossessionarea secuiului. Pentru essecutarea decisiunei sitramite cancellistulu, care si dusse in deplinire cu tota acearateti’a fapt’a cea mai barbara. Țipetele copiiloru, plansulu femeiei bolnave, care sufferiă inca de durerile nascerei intemplate cu vreo 8, dîtie mai nainte, sângele ce curgeă dintrius’a, n’au fostu in stare aimmdă inim’a barbarului essecutore. După essecutarea faptei se impusa secuiului, ca in restimpu de atâtea dîile să platesca spesele essecutiunei. Secuiulu nu așteptă terminulu, ci platesce spesele mai currendu. Cu occasiunea platirei acestoru spese umanulu judecatoriu i iea decisiunea de esposessionare d’in mana si o allatura la acte. Secuiulu acum si mai desperatu, fără documinte, prin care se pot aprobă neumanitatea commissa cu d’insulu, allerga in susu, allerga in josu, e plânge la unulu se văietă la altulu dar nime nu lu crede, lu tienu de nebunu, căci nu potu presuppune cumca unu judecatoriu ar fi capace de a committe una assemenea barbaria si illegalitate. In urma advocatulu secuiului face întrebare la tribunalulu competinte, daca acestua a decretatu espossessionarea clientelui seu, sau nu. Tribunalulu respunde, cumca nu are neci o cunnoscintia despre espossessionarea d’in ceptiune. După ce s’a afflatu sentinti’a la tribunalulu competinte neespedata, după ce acestua n’a decretatu espossessionarea , operatoriulu secuiului cugetă cum că esposessionarea nu s’a potutu intemplă decâtu in modu „hotiescu“ cu poterea d’in partea cuiva si facă arretare criminale in contr’a cancellistului, acestua se escusă cu mandatulu judelui singulariu. Se face dar alta arretare criminale in contr’a acestuia pentru abusulu in officiu. Se asculta advocatulu, secuiulu si judele singulariu. Resultatulu fii, că umanulu judecatoriu se absolve de cătra instanti’a prima si tabl’a respinge recursulu secuiului indreptatu in contr’a absolverei judelui. Acum caus’a intră in altu stadiu, de orace in contr’a advocatului se intentă processu criminalu pentru calumniarea judelui. Sistem’a de despoiare merge mana in mana cu cea terroristica. Daca advocatulu a cutediatu a apperă vre-o victima cadiuta in urm’a intrigeloru boeresci, trebue terrorisatu, trebue trassu in cercetare, trebue vessatu cu annii, pentru ca alta-data să nu scota la lumina faptele barbare commisse in contr’a unui mogicu d’in poporul ! S’a potutu espossessionă intr’o communa unu secuiu si crim’a a remasu nepedepsita, era secuiulu lipsitu de ori ce remediu legale de a-și mai caută dreptulu rapitu: — pentru ce să nu se pota arruncă pre strada o comuna intrega ? ! Nu me incercu a vi descrie, Die Redactore, casulu Tofaleniloru, pentru ca Dvostra lu cunnosceti mai bine decâtu mine, — ati defendatu acesta causa santa cu toti collegii Dv. de la press’d romana dincoce si d’incolo de Carpati cu cellu mai Btralucitu resultatu, dar Vi promitu a vi communică in scurtu tempu resultatulu cererei loru cătra M. S. Marele nostru Principe. Să trecemu acum la altu casu. Locuitorii communei Cuesdu, cu locurile loru estirpate in munte, chiaru astă o patura ca si Tofalenii. Boierii proprietari urdîra processe in contr’a fostiloru iobagi, vreo 42, la numeru, pentru allodialitatea locuriloru estirpate si luarea loru indereptu. S’au ascultatu in aceste processe la 80, martori prin a caroru fassiuni s’a doveditu pre deplinu, cumca locurile estirpate sunt de natura colonicale si dele să remana in propietatea netiermurita a possesoriloru d’in 1848, cu tote acestea in a 2-a instantia perduta Cuesdenii, se appelledia la tribunalulu supremu transilvanu, care atunci se affla in Pestea. Acum să vedeţi, cum ca din Horvath , cellu mai dreptu d’intre miniştrii unguri, in cure’a boieriloru noştri. Precum ceilalţi, ască si ministrulu Horváth prea pucinu counosceă referintiele nostre d’in Transilvani’a, dar cu atâtu mai multu crediementu da mintiuniloru boieresci. Precum Aporu in tempulu juristitiului pre cării vulpine facu a i-se decide caus’a la curi’a d’in Pest’a si nu la tribunalulu supremu Ardelenescu ca singuru competinte, astă si foștii domni famentesei ai Cuesdeniloru rogara pre ministrulu Horváth ca acestua să dispună a nu li-se decide caus’a la tribunalulu supremu ardelenescu, ci să se tiena in suspenso pana la organisarea curiei. Ministrulu recercatu împlini cererea boieriloru si caus’a se luă de la forulu compentinte, care cunnosceă mai bine relatiunile Transilvane si aveă in fruntea sa unu presiedinte dreptu.*) Cu ce dreptu s’a intemplatu aceasta procedura *) Ast’a au piacéi boieriloru! Red.