Federatiunea, iulie 1873 (Anul 6, nr. 50-57)
1873-07-01 / nr. 50
Nr. 50 775. Pest’a Domineca, 13/1. Juliu 1873., Annulu alu siesselea MDCCCLXXIII. liocuinti'a Redactorului si Cancelari’a Redactiunii e in Strat’a tragatoriului (I. fives zu t c z a). Nr. 5. Scrisorile nefrancate nu se vorn primi decatu numai de la corespundintii regulari ai „Federatiunii.“ Articlii tramisi si nepublicati se vorn arde. Diurnalu politicu, literariu, comercialu si economicu. Appare Jouia si Dominec’a. Pretiulu de I renuiineratiune : Pre trei lune....................3 fi. v. a. Pre siese lune.....................5 „ „ „ Pre anulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Rumnni’u . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insert inni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrale pentru fresce care publications separatii. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu esemplariu costa 10 cr. Invitare ele prennsneraiirine la Diariulu „FEDERATIUNEA (Cursulu armului VI. Sem. II.) Appropiandu-se allu doile semestru allu annului curt dotî acei onorabi, doi. cetitori ai diariului nostru, a căroru abonamentu espira cu 30 Juniu (12 Juliu, c. n.) st. v. sunt rogati cu tota stim’a ca să binevoiesca a grăbi cu reînnoirea prenumăraţiunii, că ce intardiatele insinuatiuni causa ierregularitate in speditiune si preadese ori face impossibile tramitterea esemplarieloru la prenumerantii tardîu insinuaţi, câ ce tipariulu fiindu seumpu si spesele, de trei anni in coce apprope duplicate, nu potemu tipări essemplaiie superflue, decâtu numai câte sunt neapperatu trebuintioge pentru eventualile reclamațiuni. — Totodată insistemu, mai multu ca alta data, a roga pre acei onor. dd. cari sunt in restantia cu pretiulu diariului (unii pre 2 semestre, altii pre 3, ba chiaru si pre 4 semestre) ba, dieu, chiaru si cu altu marceloru postali, ca să binevoiesca a lua in drepta consideratiune situatiunea unui diuariu, care nu are neci unu ajutoriu, afara de banii prenumerantiloru săi, — si să nu intarciîe a-si jetui socotelele, usiorandu prin acestea sarcin’a cea grea si plina de sacrificie a Redactorelui proprietariu. In fine rogâmu pre amicii de principie ca să staruesca in acelle parti unde indifferentismulu e mai grossu, a desceptu semitulu de cetire si applecarea spre sprijinirea interprinderiloru literarie, pentru că indesiertu voru luptă si sacrifică partecularii, de nu voru fi sprijiniti de marele corpu allu naţiunii. Conditiunile de prenumeratiune remanu ca pana aci si se vedu in fruntea diuariului. Numele, conditiunea, locuinti’a si post’a a se scrie legibilu. Prenumerarea cea mai inlesniciosa si cu spese mai pucine este prin assemnatiuni postali. Redactiunea. Pesta, 12. Jul. 30. Jun. 1873. Pauca sapientia regitur mundus. Acesta assioma, cunnoscuta pana si teneriboru, cari au invetiatu pucina carte latinesca, pare a fi cu totulu necunnoscuta barbatiloru de statu ai Ostrunguriei. De 25 de anii acestu imperiu, asta-di bifurcați!, se svercolesce, nepotendu ajunge la limanulu cellu doritu allu odihnei si allu păcii, spre a se poté consolidă. Ore se lipsesca barbatiloru de statu ai Ostrunguriei chiaru si acea pucina intrelleptiune, ce se cere pentru a guvernă bine? Noi sustienemu că li lipsesce, câci de nu li-ar lipsi, nu ar fi impinsu monarchi’a pre marginile prepastiei. In Cislaitani’a, omenii essîti d’in scol’a cea vechia, cu idei ruginite, lipsindu-li si bunavointi’a si semitulu de dreptate, nu cunnosceau alta sciintia de statu, decâtu numai ceea ce o dă „poterea bruta“, si unde acest’a nu ajungeă : „astuti’a si totu felulu de instellatiuni“ caracterisă mai tote actele loru. Neci chiaru cutrieratur’a de la 1848, ba neci trist’a invetiatura, scumpu plătită, la 1859, si mai apoi la 1866, nu i-au facutu mai intretlepti, ci, lipsindu-li poterea d’a încalecă poporele cu absolutismulu cellu crudu, se dedera era la instellatiune, nescocindu dualismulu, crediendu, că estu modu, avendu cellu pucinu pace, de vecinii, cari li insufflasse pre care respectu, voru poté, — ei minoritatea, — să tiena in frâu pre majoritatea slavica. Ce vedemu inse? In locu de pace si multiumire, cea mai mare încurcătură, ferbere continua, inversionarea spireteloru ajunsa la punctulu de culminatiune. Quintessenti’a intrelleptiunii de statu a instellatoriloru culminedia nu numai in destrămarea politica, ci si in ruin’a financiaria, assemene unei mari bătălie perdute. Desastrele financiarie nu sunt de mai putina insemnetate pentru Austri’a, de cum nnsesse desastrulu de la Sadov’a. Si cu tote acestea neci o îndreptare! Escamotagiulu politicu se continua, — espe dieptulu alegeriloru directe era va fi esploatatu spre a impila mai departe prin corruptiunea alegeriloru, pana candu si acestu mediulocu se va toci, dovedindu impotenti’a stapaniloru Nemti, — si va desceptă dora pre Monarculu a da diumulu actualiloru consiliari imbecilii si neapti aessecută vointi’a Domnitoriului, carele in sinceritatea Inimei salle li incredintiasse sublimea missiune „Faceţi pace intre poporele melle!“ Oh, dar intentiunea parintesca a Monarcului de parte d’a fi essecutatu-o acesti rei consiiari! Urraedia ca Monarculu să-i apostrofedie : „Sluge viclene si necredintiose!“ Sluge sunt mai multu cu sufflutulu de câtu cu trupulu, necredintiose sunt d’in neharnicia si d’in reutate. — Să-i lassilmu in peccatele loru si să ne intorcemu privirea la stapanii nostri, cari se lauda mereu prin organele loru judano-magiaresci, bine plătite d’in sudorea commune a poporeloru,— că sub coron’a sântului loru, Stefanu, domnesce pacea, dandu estu modu veciuiloru să pricepa, că magiarulu este mai harnicu a guvernă decâtu neamtulu, că ce in Ungaria constituţionale prin legea de nationalităti poporele sunt miltiumite si numai ici si colo câte unu agitatoriu mai turbura apele ministeriali-magiare, dar că aceşti agitatori stau cu totulu isolati, etc. Minciuna gola este si prin urmare impudente, ceea ce affirma acesti mercenari d’in porun’a stapaniloru amăgitori, ca ce pacea pretinsa este scarsnirea dintiloru in contr’a împilării prepotente, este ur’a innecata dar neimpacata, cari tote ascepta numai momentulu eruptiunii. Leniscea nu este pacea, este numai unu felu de armistiţiu, este recollectiunea. Barbatii de stătu ai Ungariei sunt omeni ai scolei vechie, discipuli ai nemtiloru austriaci, cu acellesi idei ruginite si fiindu că Sadov’a li-a ajutatu mai multu, decum nu poteă intrelleptiunea si harnici’a loru, asta di in orbia loru cea nemărginită si-attribuescu totu meritulu numai si numai capacității loru proprie, pretindiendu a avé înnăscută harnici’a d’a guvernă si inca, minune de bine, precandu totulu este spoiela, — constitutionalismulu loru este totu astă de falsu ca si altu Nemtiloru austriaci, împilarea totu aceeasi. — Să nu se laude cu impacatiunea petecită cu Croaţii, valorea acelteia este dubia precâtu tempu Serbii. Romanii si Slovacii nu voru fi impacati, dar seriosu si nu cu cugete reservate, precum acestea s’a facutu prin legea de natiunalitate. De voru continuă pre caltea începută, de voru desconsideră si dreptate si ecuitate, apoi logica cea messorabile a fapteloru i va convinge că affectatulu loru constitutionalismu, prin care li-a succesu pre unu timpu a mască absolutismului, multiumirea generale si pacea pretinsa se voru desveti si voru apparé in tota goletatea loru. Cumulu terrorismului va essî d’in saccu. Firmanele si acasele Dinu Szapăry, — caru-i lipsesce si pucin’a sfiela si respectu constitutionale ce mai adusse inca silniculu seu predecessoru Toth, — voru grăbi maturisarea reacţiunii ce provoca necumpetat’a si ingantat’a sa acţiune reactionaria, procedur’a stapaniloru va dovedi in scurtu, că agitaţiunile nu proveniu de la corifeii natiunalitatiloru, ci d’in sinlu guvernului ung. a cărui organe insesi sunt agenţii provocatori, — political ce se urmedia va dovedi incapacitatea barbatiloru de statu ai Ungariei, chiaru asia precum a dovedit,n-o a celloru d’in Cislautani’a. — In altu articlu ne vomu incercă a demonstră că barbatiloru de statu ai Ungariei li lipsesce postulaturu massimei de statu puse in fruntea acestui articlu. Retropoli'a veduvita a Romaniloru greco-orientali I. Perderea immensa, ce suffer! biseric’a romana greco-orientala din Ungari’a si Transilvania prin mortea Metropolitului si Archiepiscopului Andreiu Baronu de Siagun’a, a attinsu cu durere profunda inimele tuturoru Romaniloru, cari in opera cea mai însemnata, a repausatului in eluptarea autonomiei besericei gr. or. romane sunt applecati a vede nu triumfarea ideiloru de confessionalismu, ce asta di puci nu mai appésa in cumpen’a affaceriloru nostre publice, ci mai multu si preste totu viitoriulu siguru allu Romaniloru greco-orientali pre carier’a culturei spirituale. Spiritele nepreoceupate de ideile confessionalismului, de siguru voru amminti totdeaun’a cu pietate numele cellui mai neobossitu si prudentu barbatu allu Romaniloru, allu lui Siagun’a, si unic’a mangaiare, ce potu avé pentru acesta perdere, numai aceea mai este pentru ei, ca Siagun’a opulu cellu grandeosu allu seu nu l’a lassatu scrisu numai pre hartia, ci l’a si introdussu in viétia practica a Romaniloru grecoorientali, si ca romanii orice timpuri viforoase se mai tréca asupr’a loru, totdeun’a se potu retrage in fortareti’a cea tare si poternica a autonomiei loru besericesci intru scutirea, desvoltarea si progressarea interesseloru spirituali nationale. Candu vise vom medită mai afundu, si seriosu asupr’a cestiunei, daca Romanii grego-orientali voru avé destul la energia si maturitate de a folosi in interessulu loru bine intietlesu terrenulu besericescu si scolariu, si daca Romanii gr. or. voru avé fericirea de a poté alege de urmatoriu lui Siagun’a in scaunulu metropolitanii unu astfelu de barbatu care va si poté si sei conduce cu succesu favoritoriu pre cartea începută de Siaguna: negressîtu vomu trebui să suspinamu din adanculu inimei nostre si să damu espressîune acellei convingeri adeverate, că secoli întregi voru trece inca, pana candu beseric’a greco-orientala va mai poté avé de capu allu ei pre unu allu doile Siagun’a, si că cultur’a spirituala a Romaniloru greco-orientali dupa mortea lui Siagun’a nici preste died de anni nu va progressa in proportiune ammesurata facia de inceputulu ce l’a facutu repausatulu Metropolitu, ma, să nu ducemu mai multu, beseric’a gr. or. romana prea usioru pite se fie nevalita din partea poternicilorudiliei, daca in sinulu acestei beserice nu va domni pacea, fratietatea si bun’a intiellegere. Nefericirea irreparabila aru fi in totu casuri, daca in sinulu besericei grecoorientale romane si-aru redica capulu hidr’a cea nesatiosa a neintiellegerei, a discordiei si ai ambitiuniloru personale. ‘ Serbii, cari pe callea bine începută a regenerariloru besericesci nationale s’au desbinatu in partide ne’mpacabile, astadi nu numai că nu potu merge mai departe pre callea inceputa, ci încurcați de o parte intre sine, amortîti de alta parte prin activitatea Comissariatului regesen, nu mai potu affla callea cea adeverata, pre cai’e aru pote da mana unii cu alții intru progressarea loru pe terrenulu besericescu nationalu. Ferésca Ddieu pre Romani gr. or. de assemenea încurcătură! Daca candura, de siguru acum’a se cere, ma se pretinde de la fiii besericei gr. orientale prudintia, precum penire si buna intiellegere in tote lucrările loru, căci chiaru acum la actulu de allegere allu Metropolitului sunt chiamati a dovedi in fapta, că sunt maturi spre essercitarea drepturiloru autonomice, sunt chiamati a dovedi, ca ei, fara differintia de partida politica, mai multu sciu apretiui constitutiunea loru besericesca, decâtu interessele personale ; si in urma, că ei, o b s e r va n d u intru tote cu cea mai mare rigurositate or di naţiunile statutului or ga ni cu, nu vom provocă ammestecului guvernului in căuşele besericei gr. or. romane. Si noi, marturisimu, punemu mare pondu pe acest’a. Căci a provocă unu casu precedinte, ca guvernulu per fas et nefas să se ammestece in trebile besericei gr. or. romane, aru aduce cu sine celle mai periculoase urmări pentru viitoriu si nu credemu, că cei ce dora din ambițiune personala sau din interesse private nu cumva s’ar încercă de a conturbă bun’a intiellegere si procederea legala la alegerea noului Metropolitu vom avea destula taria de a poté supportă responsabilitatea cea grea înaintea judecatoriului cellui mai dreptu, a istoriei. Ce e dreptu, statutulu org. de si intr’unu Appendice tractedia deosebiti despre alegerea Metropolitului, in multe dispusetiuni alle salle nu este astă de chiaru, ca să potemu presuppune, că credincioşii besericei gr. or. romane toti pana intr’unulu voru fi de un’a si aceeasi părere la punerea in lucrare a actului de alegere; unii paragrafi voru fi esplidati in drept’a era alții in stang’a, fie care dupa priceperea si convingerea s’a, de unde apoi se potu nasce neintiellegeri de acelle, cari usioru voru compromitte caus’a, si voru provocă ammesteculu organeloru politice. In acesta privintia nu potemu a nu appellă câtu se pote mai seriosu la bunulu semitu allu poporului gr. or. romanu si allu deputatiloru congressuali, ca se padiesca, cu scumpetate dreptulu loru constitutionalu, a cârui alfabetu se începe cu aceea, ca „m i no rita tea să se suppuna majori tatii“ in