Federatiunea, iunie 1874 (Anul 7, nr. 39-50)
1874-06-30 / nr. 50
atâtu de profundu, câtu inveninâ si vieti’a privata a partiloru si familieloru loru. Dar ce se intempla? Partea macedovlacha a ecclesiei, precum se vede d’in doc. nr. 23•/. dede una dechiaratiune cu privire la scopulu despartirei conformu doc. 22"/. in aceea dechiaratiune se face resistintia categorica atâtu in contr’a despartirei averei, câtu si in contr’a separării ambeloru parti alle communitatii bas. E lucru tristu, că s’au intemplatu astfelu, caci de atunci ar essiste doue ecclesie prosperatorie in capitala, precandu astadilupt’a stă totu pre punctulu acellua, unde stetesse înainte cu diumetate seu chiaru unu seclu ntregu. Numai câtu câ asta-di stă cu cunosciinti’a invederata a incompatibilităţii si cu urmele influintiei destructive a amaritiunei desvoltate in cursu de unu seclu! Si in locu de aspecte pentru încetarea certeloru aceste, dorere! pre dî ce merge appessa totu mai tare spiritele si făcu indifferenti pre membrii ecclesiei cătra baserica si scola. Dar returnandu la dechiaratiunea de sub 23*/. se vedemu prin ce voiau correlegionarii noștri Macedo-Vlachi se impedece despărțirea? Si prin ce li-au si successu a-si ajunge scopulu si la locurile mai nalte? Prin assertiunea cu baseric’a, scol’a si fundatiunile nu pentru un’a seau alta d’in ambele nationalitati s’au infiintiatu, ci cu scopulu unei scole si baserice commune; si asia nefiindu aceste proprietatea eschisiva neci a unei parti, ci a intrege communitatii basericesci, părțile nu se potu impartî pre averea commune! Dorere câ acesta sofisma afflâ resunetu, si conformu doc. 24’ de la locurile mai nalte ni se dede ordine ca se remanemu laolalta. Asia ne luptâmu si ducemu vietia amara ca nescerei consorţi, sunt acum 52 de anni ; n’au trecutu unu anu, nu occasiune, nu iniţiativa, nu vre una affacere, in care seu dintr’una seu din alta parte antipaticl’a seau urr’a se nu fi gasitu proteste d’a invenina convietiuirea nostra. Acuşi allegerea unui invetiatoriu acusi vre o cestiune despre cutare fundatiune, despre originea si intentiunea fondatoriloru, acusi, — precum amintiramu, — allegerea cutarui preutu, dede flaccara tetiunelui ce ardea in spudia. Acestoru a se adauge ca Macedo-Vlachii au nesuitu a se immultî cu atari eleminte si s’au arruncatu in bradele atarui elementu, ce n'are dreptulu d’a fi primitu in simlu comunităţii baser, pentru ca nu e de origine Macedo-Va cha, ba d’in contra, consiste d’in agitatori naţionali binecunoscuţi si d’in individi de acellesi principie cu agitatorii, cu a carora ajutoriu voiescu nu numai a ne majorisa materialminte, si a ne despoia de proprietate, ci si moralminte a aducandu-ne in contrastu cu interessele patriei si a natiunei maghiare si astfelu a ne compromitte! — Numai după mare lupta nn successe a impedeca si aceea staruintia ca numirea de „vlachu“ se nu se schimbe in „r o m a nu“ a impedeca anumite demonstratiuni, ce ne aru fi facutu de rusîne înaintea tierrei vntrege. Si pentru ce tote aceste ? Pentru câ correlegionarii nostri Macedo-Vlachi la rescripturu de sub 22'/. allu Maiestatii Salle dîceau, ca edificiele, fundatiunile si alte averi nu sunt alle partiloru separate, ci alle unei communitati întrunite si d’in acesta causa despărțirea se impedeca. Ca si candu nu doue parti s’ar fi unitu pentru infiintiarea ecclesiei! ca si candu aceste doue parti n’aru consta d’in individi, cari de nou potu infiintia noue ecclesie — ca si candu certele nu aru desbina — totudeaun’a si destullu de caracteristica, — in doue parti ecclesia’a; si in urma atunci, candu imposibibilitatea convietiuirei este destullu de justificata si candu adiamane acesta justificare o va demustra lupt’a seculare, devedindu totu-odata că discordi’a basata pre causa interna, nu va inceta: după legea d-diesca si omenesca n’ar fi pre mai consultu mai salutariu si mai cu scopul a enunciâ si a essecuta despartîrea! ? — Se se essecute pentru aceea, ca se se rentor’ca liniscea suffleteloru si animeloru, si ca,tocm’a acesta institutiune ce are missiunea d’a impaca suffletele si animele, — sé nu se prefacă in neseccatulu sorginte allu gelosiei, amaritiunei si a certeloru reciproce ! (Va unna). Bismarcu si Vilhelmn Rassel, correspundintele lui „Times.“ — Fine. — Russel descrie apoi cum s’a intalnitu cu Bismarcu, care callarindu la promenada si diarindu pre Russel, parea ca cerca a-lu evita, dar standu la vorbe cu unu ginerariu americanu, Russel lu ajunse si l’intreba numai decâtu: — Permitteti-mi Escellintia se ceru audintia de câteva minute? Bismarcu paru suprinsu. De candu ne vediussemu pre câteva minute in Reims la „Hotel des Reservois,“ candu se arretasse forte amicabilu si affabilu catra mine, nu-lu mai vediussem. Asta data, inca mi tinse man’a, dar observai invederat’a lui reserva facia de mine, respundiendu-mi rece: „Negressîtu.“ „Ce noutate.“ — Sum silitu a ve intreba Escellintia in caus’a unei telegramme, care o cetiu d’in intemplare si porta subscrierea Esc. V. Conformu telegrammei acesteia publicarea mea despre intalnirea regelui cu imperatulu Napoleonu, este nebasata. — „In vieti’a mea n’am subscrissu vr’o telegramma.“ — „Dar precum poteti vedé aici este tiparitu.“ Cu cuvintele aceste i-am intinsu notitia taiata d’in „Standard.“ Bismarcu ceti cu attentiune notiti’as dîsse: „N’am imputernicitu pre nime se trimitta acesta telegramma. Eu nu m’ isiu fi servitu de astfelu de espressiuni facia cu împărtășirile Dv. seu de m’asiu fi servitu vn communicamu antâiu Dv. S’au facutu abusu de numele meu in telegramma acest’a. Lâssati aici notiti’a. Voiu seirici lucrulu. — „Adâ dara cu invoierea Esc. V. potu dechiaru câ telegramm’a tramissa de aginti’a Reuther, a apparutu fara scirea si învoirea Esc. v. ?“ Cu aceste sosirâmu in curtea castellului si contele in locu se mi-fi datu respunsu directu la întrebarea mea observă cu umare: „Uneori este neplacutu a vede apparendu atari amnunciuri, precum si cellu despre discursulu imperatuloru la Bellevue; astfelu de faime trebue publicate cu reserva.“ Cu respunsulu acestua nu poteam fi indestullitu, deci cerui respunsu directu observandu că communicatele ce servescu de basa publicatiuniloru melle nu numai că deriva din sorgintele cellu mai fidelu, ci mi s’au communicatu anume spre a se rectifică publicatiunile essîte mai nainte. Caus’a acest’a este una întrebare de onore si essistintia pentru mine, deci ve rogu de nou se midati imputernicirea pentru desmintîrea celloru publicate. Inse contele nu-mi dede neci acum respunsu directu, ci arretandu cu man’a la monumentulu lui Condecellu maro vrendu a deturna conversarea, dîsse : „Ce positiune nu ti se pare că infacisia unu lotru de pre scena?“ Deturnarea inse nu me confundă, ci in locu ca se privescu la statua lui Condé, returnat era discursulu asupra telegrammei. Bismarcu vediendu că nu scapa de mine mi-dîsse c’unu tonu cam irritatu . La telegramm’a seau mai bine dîcandu la traductiunea germana — m’au facutu attentu regele, caruia i se parea gressîta esprimendu dorinti’a d’a o vedé rectificată. Eu am datu apoi instrucţiuni dar numai generali spre a se compune communicatulu. N’ar fi trebuitu se se amintesca numele DV. cu atâtu mai pucinu allu mieu, cu scopu, d’a se face dubia autenticitatea impartesîriloru Dvostre.“ Positiunea deveni d’in ce in ce mai jenante. înainte de tote i-am dechiaratu, că informatiunile melle deriva din atare locu, ce este aprope de tronu, si că eu am scrissu communicatele, numai decâtu după ce le-am primitu de la una persona distincta. Apoi continuai" in modulu urmatoriu: „Esc. V. veti intiellege, că nu potu sé amesteca in disputa numele acellei persone inalte, si d’in acesta causa ceru de nou imputernicirea, ca sé potu dechiara, ca Esc. V. nu approbati form’a communicatului, neci subscrierea ce porta.“ —„Me voiu informă mai de aprope“, fu respunsulu lui Bism. —„Dar Esc. V. ati dechiaratu, ca communicatulu in form’a sa presenta s’a publicatu fără învoirea E. V.; era pentru mine este de importantia, ca lumea se scia acest’a, si d’in acestu motivu ve ceru permissiunea, ca cu intrevenirea ministeriului affaceriloru străine, se potu tramitte una telegramma corespundietoria dîarului „Times.“ Contele clatină d’in capu dîcandu : „Trebue se me pazeseu, veniti mane in cancellari’a mea.“ Pana atunci voiu sei prin ce modu, si d’in a cui ordine se dede communicatulu telegrafieu. „Apoi voiu vorbi si cu regele, ca se afflu de la M. Sa intru câtu sunt gressîte inpartesîrile DV.“ Despartîndu-se nu-mi întinse mana, numai după ce vediu ca io tinsessemu a mea in speranti’a onorei. Cu aceste se rentorse si porni spre prefectura, era eu am mersu acasa telegrafandu la officiulu Reuter si dîamului „Times“, ce vnse nu apparii, pentru că nu sosise la loculu cuvenitu. Asta se intempla in 10 Sept., in 11, candu sosi pr’a sé me infacisiediu in cancellari’a contelui, am pornitu spre locuintia contelui (maison Jessé) si m’am insinuatu. Intrandu, am afflatu acolo pre capitanulu Kendell, cu care abia infirassemu conversarea se deschide un’a dintre usiele laterali, si pentr’unu momentu se vedii capulu lui Bismarcu. Dar indata dispăru. Am continuatu discursulu cu Kendell. Din Londonu primii una epistola de la unu individu de mare rangu si nume cu aceea rogare, ca se communica offertele de pace, ce se cuprindu in epistol’a contelui. Epistol’a acest’a o am dussu cu mine, candu am mersu la vediut’a d’un maison Jessé, si am pussu-o pre mésa de lucrare a contelui. Nu presta multu intră contele si observă epistol'a, care dupa ce o desfăcu (precandu i enarrum, cum sosi epistol’a pre més’a) si indata o arrunca la o parte. „Nu sciu cine o trimitte.“ — „Neci eu.“ Acecte sunt essordiele; cu aste amu inceputu discursulu nostru de eri. Bismarcu incepu ducandu-mi ca n’avu occasiune d’a intreba pre regele despre telegramm’a cestionata, si candu i-am amintitu despre tramitterea telegrammeloru melle din urma (la „Times“ si „Reuter“,) fu de aceea părere, că despre acestea am vorbitu panala urrctiune, si in espressiuni generali incepu a vorbi despre discretiunea necessaria, la care trebue se tinda toti cei ce ajungu in apropiarea personaloru inalte la curti seu in castre. După aceea m’au facutu attentu, că ellu au essoperatu intrarea mea in castre, de orace renumele mieu, precum observasse, eră atâtu de naltu, iu câtu au avutu incredere in mine, că in privinti’a acest’a n’aru fi fostu destullu de precautu. La aceste i observatu, că obiectulu la care tinde, este destullu de cunoscutu, cu impartesîrile despre intalnirea imparatiloru in castellulu de Bellevue, sunt atari informatiuni, ce au mulu si aceliuasi sorginte , s’au communicatu in alte dîame, cum ca acelle ce am publicatu s’au repetîtu de unulu sau altulu, care le-au audîtu. Relativu la aceste am amintitu si nume. Amintirea numelui fecerea impressiune asupr’a contelui. Lovindu cu man’a pre mesa strigă: „Voiu da pasportulu la astfelu de ascultători!“ Si candu l’am facutu attentu, câ cu alte occasiuni vorbi cu mine cu cea mai mare affabilitate si despre lucrurile celle mai ponderose, fără ca eu se fiu divulgatu descoperirile lui: „Daca vorbescu cu DV. atunci sciu, că lucrulu Dv. e a divulgă lumei celle ce ve dîcu, prin urmare mi-am mesuratu cuvintele. Nu-mi passa, de vei communică tote câte ti-am dîssu. Dar daca cutarele ca si d. e. — si aci pronunciă appesatu numele resp. vorbesce cu Dv. ar trebui se sciți, de ce se ve tieneti !“ — Si ce ati cugetă despre mine — respunsei — daca asia communică lumei de-a chiaratiunile Esc. V. Observarea seu intrebarea acest’a n’au fostu allessa bine, dar de alta parte a mise spune aspru, că una publicatiune vatematoria s’a communicatu fara imputernicire, contr’a acesteia a nu poté dobendi neci macaru unu sîru de desmintîre de la acetiua, care singuru pot să se mi-lu dee, credu că me seusa. Contele Bismarcu fini discursulu dîcandu : Minutele melle sunt scumpe; am sacrificatu mai multu timpu DV. decâtu ambassadoriloru, ba capeteloru incoronate. » — Eu asta di am venitu conformu indrumatiunei Esc. V. si n’am tinsu a ve retiené mai multu, decâtu pre câtu timpu ati voitu a discurge cu mine. După acest’a facandu complimentele melle m’am retrassu. Camer’a deputaților a Ungariei. Sedintia de la 2. Juliu 1879. Presiedinte: D. Torma. Notari: Mihályi, Wächter, Tombor si Széll. Din partea guv. ministrii toti. Dupa autenticarea protocollului sied, pres. Pallavicini not. camerei boieriloru transpune proieptele dezbatute in camer’a boieriloru. .Zsedényi peseuta petit, tipografiloru frații Légrády, in contr’a ministrului de int. care au refusat sa li da in întreprindere editiunea dîariului off. cu tote că la concurau frații Légrády, facera offertulu cellu mai favorabile. Kemény petit, directiunei basericesci d’in Orosháza pentru darea basericesca a nazareniloru. —• B. Orbán petit, privata precum si E. S i m o n y i. I. Horváth face urm. interpellatiune ministrului de int. Dupa ce min. de int. in discursulu seu d’in 1. Jul. a primitu propunerea pentru arrondarea municipieloru transilvane, întreba 1.) vre sé präsente numai de câtu proieptu de lege pentru organisarea fondului reg., pentru arrondarea municipieloru din Transilvania 2) daca n’aru face acestea, in ce modu tiene possibila effectuirea? Szapáry promitte ca va presema proieptulu in sees, de tomna. I. Helfy interpelledia pre min. pres. si pre intregu ministeriulu in causa schimbarei min. com. de resb. Ellu si partita sadice — de la inceputu au condemnatu pactulu dualisticu pentru că acetiua nu au lassatu numai remasitiele drepturiloru constitutionali, ba neci aceste nu sunt assecurate, deci intreba 1) aproba si e d’unu accordu cu respunsulu min. de cimmerciu datu in 24 iun; 3) are cunoscintia despre dechiaratiunea noului min. de resb. care accentuă cuventulu „imperatu“, „Austri’a“ si monarchia“ fara ca se amintesca .macaru odata pre regele Ungariei seu Ungari’a 3) are cunoscintia despre regulamentulu milit. emanata nu de multu si subscrissu numai de Domnitoriulu ? si in urma 4) nu vede sossitu tempulu d’a presenta camerei propuneri pentru garantarea drepturiloru salié constitutionale ? Se va communica cu min. pres. — Almás se cere, ca proieptulu seu de resol. se se puna la ordinea dîllei seu Sambet’a ven. seu cu Inceputulu sess. de tomna. — Majoritatea nu primesee a se pertracta Sambeta. La ordinea dîllei este continuarea desbaterei gen. asupra novellei elector. Irányi amintesce, că in 1848 unu „betranu“ facusse propunerea pentru reformarea carnei, boieriloru conformu cerintțeloru timpului, era asta-di cu 26 anni mai tardîu, unu „teneru“ se scola si vorbesce pentru classea privilagiata. Acellua fu Beöthy Ödön — acestua fiiu-seu Beöthy Ákos, a cărui vorbire fu primita si de partit’a lui cu mare tăcere. Dupa aceste trecandu la nov. elect. — dupa vorbirea lui Mocsáry voiesce se faca pucine observatiuni. Ellu nu primesce proieptulu, pentru că nu splicarea legiloru d’in 1848 o vre, ci reforme radicale, vre una ,lege elect, basata pre sufragiulu universalu. Despre defectele celle multe alle proieptului nu vre acum sé vorbesca, va vorbi inse la desbaterea spec. Câtu pentru draconicele mesure d’in §§. 97—99 observa guvernului si partitei lui, ca cei ce sufferira essilulu, captivitate, judecata da morte, neci d’acum nu se voru infrica prin decisiunile aceste. I 490