Federatiunea, septembrie 1874 (Anul 7, nr. 64-67)

1874-09-27 / nr. 67

era si cu onoruri la gara, si d’aci la Go­­lesci, unde pamentulu va acoperi pentru vecia pre Acel’a, ce stimaramu iu vietia, si care in viitoru va fi luceferu in calea nostra.“ Disc­urs­ii lu pronunciatu de d. B. P. Hasdeu la gar­a Tergoviste, in Bucure­sti, cu ocasiunea pri­mirei corpului lui Stefanu Golescu. La intrarea ’n capital’a României, salutu cu aniru’a sfasiata remasitiele lui Stefanu Golescu! Nu voiu descrie aci vieti’a ilu­strului repausatu. După cum nu ne fa­ce cine­va a ’ntielege unu orologiu, déca va desemna un’a câte un’a tote rotitiele din câte se compune, totu asie neci amenuntele nu ne dau o ideia despre unu omu. Câ se lu­ potemu intielege, trebuie sa surprindemu esentialulu, — anim’a, simburele, care coprinde in sine totu, si acestu simbure se reduce la unu punctu, se esprime prin doue-trei cuvinte. Mai raru de câtu talentulu, de câtu sciinti’a, de câta abilitatea; mai raru si mai pretiosu este in lume ceea ce se dice: caracteru, raru, mai cu seama in epoce de egoismu, de agitatiune intere­sata, de preocupatiuni materiale, intr’o epoca ca aceea in care traimu noi. Ste­fanu Golescu a fostu unu caracteru, sau mai bine a fostu o fiore din acelu buchetu de caractere, care se chiama: familia Golesciloru! Caracterulu este abnegatiunea, sa­­crificiulu individualitatii pentru o ideia. Precum Mantuitorulu a spusu apostoli­­loru, totu aste o ideia vine si dice omu­lui : da averea ta seraciloru si urméza după mine; si omulu lasa totu, se uita pre sine insusi, se duce după ace’a idea, pentru ace’a idea. Ide’a pote fi adeve­­rata sau ratecita, consecintiele potu fi o tărie lini­ste* ei bine, a imbra­-o cu candore, d­eca o cretie, acum se face victim’a ideei sale — este unu caracteru. Caracterele cele mai sublime se areta la inceputulu religiuniloru. Can­­du apare unu Christu si ti­ desvelute pre Dumnedieu, acei ce credu nu voie­­scu sa mai veda nemicu, si mai scia nemicu, afara de acelu Dumnedieu. Fia­care noua religiune pote fi intielésa in diverse moduri, astu-felu, ca din acelasi Evangeliu se nasce catolicismu, ortodosia, protestantismu si mii de secte; dar’ ori-cum aru fi intielesa, in prim’a fervore a entusiasmului, ori-ce noua re­ligiune produce eroi de credintia. Seelulu nostru a asistatu si elu la nascerea unei noue religiuni: religiunea libertăţii. Toţi au intielesu-o vrendu-nevrendu, unii mai bine, alţii mai reu, insa putieni au fostu acei ce au crediutu cu tarna in ceea ce au intielesu, au fostu si mai pu­tieni acei ce s’au facutu martiri ai cre­­deului. Neci bogatia, neci ambiţiune, neci chiar dulcea perspectiva de a fi soci, de a fi părinți, nemicu, afara de Dumnedieulu libertatii, — asié a fostu Stefanu Golescu.... asié suntu Golescu­! Ferice d’acele tieri, ferice d’acele epoce, unde fia­care cetatienu este unu caracteru; amaru insa, candu suntu multe talente si destula sciinta, dara numai talente precupetie, numai sciin­­tia de vendiare! Antic’a Roma era bar­bara facia cu restulu Italiei, facia cu civilisatiunea greca de la sudu, facia cu industri’a etrusca de la nordu, si totusi cetatea lui Romulu i-a invinsu pre toti, caci fia­care Romanu d’atunci eră unu caracteru, era o stanca de granitu purtandu gravatu pe dens’a unu principiu. In Bizantiu, de la palatu pa­na la bordeiu toti faceau filosofia si nimeni n’avea caracteru; nu mai eraU drepţii Aristidi si generoşii Temistocli de alta data, si Bizantiulu cadii­ sub lovirile Otmaniloru, pre cari i­ inaripa o poternica credintia. Caracterele si numai caracterele redica susu o naţiune : prin saracia de caractere o naţiune piere... Aceste remasitie voru fi duse la Golesci. Acolo, intesunetulu tierei Între­gi, se va dice pre marginea mormentu­­lui: fia’i tierin’a usiora! Pana atunci vise, in totu lungulu drumului, ori­cine va zări funebrulu cortegiu, dea ceriulu sa se petrunda de spiritulu repausatului si fia­care Romanu, prin tari’a credin­­tiei si marimea abnegatiunei, sa devină unu Stefanu Golescu !__ FOISIOR’A. _ Stefanu Golescu. Ilustrulu cotatianu si patriotu romanu, a carui morte, după cum se esprima „la Republique Francaise,“ e o perdere nu numai pentru tier’a sa, ci si pentru intreg’a de­mocratia europena; regretatulu Stefanu Gro­lescu, lu unu nobilu vlastaru dintr’o vechia si vestita familia din Munteni­a. In familia Golesciloru, ca si odiniora intr’a Vacaresci­­loru, patriotismulu a fostu deja de multu si este iaca pana astadi unu alu doilea titulu de nobletia, unu ornamentu din cele mai strălucite, unu tesauru de virtuti si de totu feliulu de insusiri alese. Golescii nu de eri de alalta eri s’au deprinsu a servi patriei si natiunei loru cu celu mai puru devota­­mentu; nu de eri de alalta eri au luatu asupra-le sublim’a misiune d’a sacrifică pentru binele patriei si alu natiunei si avere si ostenele, densii inca in acele tempuri, candu tierea eră data in jafulu si despre­­tiulu fanariotismului, candu naţiunea ro­mana semenă unui cadavru amortîtu, ce nu mai simte cumplitele lovituri câte i­ se dau din tote părţile, au sclutu se procure nefe­­ricitiloru asupriţi câte unu momentu de mangaere si de dulci ilusiuni. In cele mai grele situatiuni, Golescii au sciutu se dee dovedi forte învederate, ca din famili’a loru neci odata n’a disparutu cu totulu acelu spiritu admirabilu, ce insufletiă odiniora pre betranii boeri in luptele portate cu atât’a barbatia pentru glori’a si fat’a numelui romanu. Mai alesu in secululu de facta, Golescu­ au jucatu unu rolu principale la tote mi­şcările nationale, prin cari Romani’a si-a inauguratu si-si continua oper’a regenerarei sale. Dinu Golescu a contribuitu cu o buna parte la inscenarea măreţiei revolutiuni ro­mane de la 1821, prin care s’a datu fana­riotismului lovitur’a de morte si natiunei aservite pana atunci s’au restituitu mai multe din vechile sale drepturi. De atunci pana asta di Golescu­ n’au mai incetatu d’a lucră­ri si nopte pentru triumfulu românis­mului si-alu democraţiei, precum vorau vedé din urmatoriele momente mai însemnate din vieti’a ilustrului repausatu Stefanu Golescu. Infocatulu si devotatulu patriotu, pre care­ lu plânge astadi intreg’a romanime, s’a nascutu in Campulungu la an. 1809. Tatalu seu fu vestitulu Constantinu Golescu, care pre langa eminentele-i calități ale spiritului si-ale animei, posedea si o avere forte în­semnata. Stefanu Golescu eră copilandru, candu potemnic’a voce a lui Tudoru Vladi­­mirescu descepta pre romani dintr’o letar­gia seculara si-i chiama sub stindardulu li­bertatii nationale. Miscarea de atunci avea sé servesca tenorului Golescu că cea din­­tâia scola de activitate patriotica si de de­­votamentu; dar elu nu potu sé asiste că factoru, ci numai că spectatoru. Turburarile ce se produseră in tiera din caus’a parali­­sârei miscamentului nationalu prin eteristii grecesci, nevoita pre Constantinu Golescu, că insocitu de fiii sei, se se traga cu alti boeri in Transilvani­a, unde petrecu câti­va ani, cuprinsu de îngrijire pentru sortea pa­triei sale. Va sé­dica si Stefanu Golescu a trebuitu se guste inca de mica amar’a pane a strainatatii in schim­bu pe­ntru purele sentimente de patriotismu, ce infloriău in famili’a sa. Revenindu erasi calmulu după atâtea sguduiri, ale câroru teatru fusese Romani’a, Const. Golescu duse pre fiii sei in Elveti’a, că se studieze. Dar’ la 1829 mori Constan­tinu , ambii sei fii Stefanu si Nicolau se reintorsera apoi in patria si intrara in mi­litia. Stefanu Golescu ajunse agiutantu cam­­pestru pre langa person’a lui Alesandru Ghio’a; după aceea mai fu chiamatu si la alte deregatorii si in totu d’a­un’a se achita de insarcinarile sale spre binele si folosulu patriei. In vieti’a militară ajunse la gradulu de colonelu, cr’ in onoruiile de statu inca înainte de 1842 ocupas portofoliulu mini­­steriului la afacerile străine. Si sub domni’a lui Bibescu mai portă unele deregatorii ci­vile; dar’ candu se apropiă anulu 1848, elu si­ dete demisiunea si lua parte la misca­­mentulu nationale din anulu acel’a. Stefanu Golescu a fostu membru in guvernulu pro­visoriu de atunci. Invasiunea ruso-turca nu putea se însemne pentru Stefanu Golescu decâtu esiliu. Marele patriotu, dimpreună c­ u i 8 C II I* 8 II I II d-lui Al. Romanu, rostitu la ceremonia fu­nebra a lui Stefanu Golescu, in Bucuresci. Prea^^ătfffîî părtini, domnitoru si fratiloru! Nu vinu aci, câ sb făcu lau­dele ilustrului repausatu, pentru c’a­­cestea le cunosce Romani’a intrega si OUiXU.lxi.^11------------­tea mea, le-au espusu indestulu. Deca vinu si rostescu câte­ va cuvinte, e câ s’adacu omagiele Romaniloru de dincolo de Carpati — omagie, pre cari credu câ suntemu detori a le face — memoriei re­pausatului din doue puncte de vedere. Stefanu Golescu, membru alu unei ilustre familie, a cârei devisa este iu­birea patriei, sacrificiele pentru naţiune imitarea mareloru esemple, a fostu to­­tu-d’odata si presiedintele unui guver­­nu patrioticu, care a chiamatu sa for­meze o societate scien­tifica pentru cul­­tur’a limbei, ca o mare si santa emble­ma pentru viitorulu nostru. Unu altu motivu, pentru care noi Romanii de dincolo suntemu detori a aduce omagiele nostre lui Stefanu Go­lescu , este ca anim’a lui cea ro­­manesca nu s’a marginitu in angu­­stele limite ale acestei patrie, care se 556 dice Romani’a, ci s’a intinsu cu iubirea multu mai departe, imbracisiandu pre toti, câti vorbescu limb’a romana. Pentru acesta iubire ce avea Ste­fanu Golescu pentru intreg’a romanime provedinti’a a voitu, cu se­amu astadi norocirea, de si trista, dara mangaiatoria d’a pote aduce din partea a 3,000,000 Romani de preste Carpati omagiele lo­­ru la numele acestui ilustru barbatu. S’a disu, câ Stefanu Golescu n’a moritu. Asie este domnitoru, si eu nu­mai atâta voiu mai adauge, câ, prin devotamentului seu, membru alu unei ilustre familii — care cu dreptu cu­­ventu se pote numi a Grad­iiloru mo­derni, precumu si venerabil’a loru ma­xima mam’a Grad­iiloru, — c’acestu bar­batu, repausatu d­intre noi, nu va mori si, prin faptele sale, va trai in veci, si­va redicâ pietr’a mormentului sivaesî, câ să fia prurea viu in sinulu natiunei romane , câ prin faptele-i , prin iu­­birea-i catra natiune, să pota servi drep­tu modelu junimei nostre, atâtu celei d’aci, câtu si celei de dincolo! Eterna fia memori’a lu Stefanu Golescu! Societatea ACADEMICA ROMAAA. Siedinti’a de la 16/28 Augustu, 1874. Presiedinte: Dr. A­retu. Membri pre­senti N. Ionescu, v. A. Urechia, Al. Odo­­bescu, Gr. Sionu, A. Treb. Laurianu, I. Ho­­dosiu, Gr. Baritiu, I. Caragiani, I. C. Mas­­simu, P. S. Aurelianu, Aless. Romanu se­­cretariu ad-hoc. După îndeplinirea formaliltatiloru in­­datinate, se urmedia disensiunea asupra re­­visiunei dictionariului. Vorbescu mai antâi d. U­r­e c­h­i­a, care nu vede posibile revi­­siunea dictionariului, fara prealabile sta­­torire asupra altui punctu si anume asu­­pr’a ortografiei; d-sa nu este din cei ce au aprobatu ortografi’a urmata de comisiunea D. Urechie trece apoi la o cestiune personale cu d. Baritiu, după care a. Mas si mu areta, ca societatea a primitu numai in modu provisoriu un’a din cele trei ortografi (Munteanu—Massimu — Cipariu), dar ea a discutatu in toti annii si­ va discuta mereu Gestiunea ortografiei, care inse nu poate se se stabileasca asié usioru, după cumu dovedescu si chiar provocările la Academi’a franceza, făcute de d. Urechia. D. Bari­­t­­­u cere a se lasa cestiunea ortografiei la o parte si e in îmbrăcăminte, in vesmentui ensusi, cum s'ar duce si se proceda la esa­­minarea corpului, or’ nu la form’a dictio­nariului. D. Caragiani, spre a facilita lucrarea revisiunei ortografiei si­ a dictiona­riului, opineaza, câ trebuescu a se stabili oarecari principii si­ anume si­ asupra orto­grafiei, pentru a nu se sacrifică acestei’a formele gramaticale ale cuvinteloru. Presiedintele observa, ca cestiunea este deslegata, fiind-ca ortografi’a s’a lasatu Siedinti’a sediunei filologice de la 17/29 Augustu, 1874. Presiedinte Dr. A. Fetu. Me­mbrii pre­­senti: dd. Laurianu, Massimu, Ionescu, Odo­bescu, Caragiani, Urechia, Baritiu, Hodosiu, Romanu secretariu ad-hoc. Societate I academica, constituindu-se in section filologica, ieă ’n discussiune re vi­­siunea dictionariului si, spre a facilita ace­­sta lucrare, se procede după punctele for­mulate in propunerea d-lui Odobescu, din sied, de la 14 Aug. La punctulu 1, d. Romanu admite nu­mai dictionariulu fara glosari, dar’ nu pri­mesce tóta glot’a cuvinteloru străine, căci atunci aru trebui si cuvintele din limb­a maghiara, nemtieasca si turceasca, etc. D. Ionescu admitte toate cuvintele, chiar si pre cele mai barbare, insemnandu-se, ca suntu intrebuintiate in derisiune, apoi avendu firesce asemenate si ecuivalintele. D. Hodosiu face emandamentulu, că, in locu de „fara osebire de origine si prove­­niinti’a,“ se se dîca : „avendu in vedere ori­ginea si proveniintia romana a cuvinteloru, precum si cuvintele acceptate in form’a lim­bei romane si consacrate prin usu, indi­­candu la acestea si autorulu seu epoe’a.“ Mai vorbescu d-nii: Massimu, Baritiu, Urechia si Laurianu, după care presiedin­tele, fiindu timpulu inaintatu, declara sie­dinti’a sectiunei filologice de închisa, invi­­tandu pre membri a se intruni pre poimane in siedintia plenaria, la o parte, si s’a decisu a se intră cu dis­­cusiunea — in fondu. D. Odobescu cere a se asiediă de basa principiele propuse de d. Jonescu. — D. Jonescu cere a se regulă positiunea si a nu se 'nchide discusiunea generale. — D. Laurianu arata, ca cestiunea gene­rale este in desbatere deci invita pre mem­bri se ieă cuventulu. După acestea vorbescu d-nii: Jonescu, Urechia, Hodosiu, Odobescu, Massimu, Ca­ragiani si Baritiu ; cestiunea inse nepotendu­­se resolvi, remane a se continuă discusiunea generale in siedinti’a următori­a. Presied. invita pre membri sectiunei istorice a se întruni; apoi se citesce si se primesce statulu de presantia alu membri­­loru, pentru redicarea diurneloru. Siedinti­a de la 19/61 Aug. 1874. Presiedinte Dr. A. Fetu. Membri pre­santi : Laurianu, Masimu, Baritiu, Ionescu Odobescu, Aurelianu, Caragiani, Hodosiu, Romanu si Sionu secretariu. La ordinea dilei fiindu discusiunea a­­supr’a puntului antâi d’in propunerea d-lui Odobescu, relativa la revisiunea dictiona­riului, ieau cuventulu d-nii: Laurianu, vor­­bindu indelungatu, apoi Ionescu, Massimu si Sionu, după care se pune la votu pun­­tulu antâiu din propunerea d-lui Odobescu, completata cu emendamentulu­i-lui Hodo­

Next