Federatiunea, septembrie 1874 (Anul 7, nr. 64-67)
1874-09-27 / nr. 67
era si cu onoruri la gara, si d’aci la Golesci, unde pamentulu va acoperi pentru vecia pre Acel’a, ce stimaramu iu vietia, si care in viitoru va fi luceferu in calea nostra.“ Discursii lu pronunciatu de d. B. P. Hasdeu la gara Tergoviste, in Bucuresti, cu ocasiunea primirei corpului lui Stefanu Golescu. La intrarea ’n capital’a României, salutu cu aniru’a sfasiata remasitiele lui Stefanu Golescu! Nu voiu descrie aci vieti’a ilustrului repausatu. După cum nu ne face cineva a ’ntielege unu orologiu, déca va desemna un’a câte un’a tote rotitiele din câte se compune, totu asie neci amenuntele nu ne dau o ideia despre unu omu. Câ se lu potemu intielege, trebuie sa surprindemu esentialulu, — anim’a, simburele, care coprinde in sine totu, si acestu simbure se reduce la unu punctu, se esprime prin doue-trei cuvinte. Mai raru de câtu talentulu, de câtu sciinti’a, de câta abilitatea; mai raru si mai pretiosu este in lume ceea ce se dice: caracteru, raru, mai cu seama in epoce de egoismu, de agitatiune interesata, de preocupatiuni materiale, intr’o epoca ca aceea in care traimu noi. Stefanu Golescu a fostu unu caracteru, sau mai bine a fostu o fiore din acelu buchetu de caractere, care se chiama: familia Golesciloru! Caracterulu este abnegatiunea, sacrificiulu individualitatii pentru o ideia. Precum Mantuitorulu a spusu apostoliloru, totu aste o ideia vine si dice omului : da averea ta seraciloru si urméza după mine; si omulu lasa totu, se uita pre sine insusi, se duce după ace’a idea, pentru ace’a idea. Ide’a pote fi adeverata sau ratecita, consecintiele potu fi o tărie liniste* ei bine, a imbra-o cu candore, deca o cretie, acum se face victim’a ideei sale — este unu caracteru. Caracterele cele mai sublime se areta la inceputulu religiuniloru. Candu apare unu Christu si ti desvelute pre Dumnedieu, acei ce credu nu voiescu sa mai veda nemicu, si mai scia nemicu, afara de acelu Dumnedieu. Fiacare noua religiune pote fi intielésa in diverse moduri, astu-felu, ca din acelasi Evangeliu se nasce catolicismu, ortodosia, protestantismu si mii de secte; dar’ ori-cum aru fi intielesa, in prim’a fervore a entusiasmului, ori-ce noua religiune produce eroi de credintia. Seelulu nostru a asistatu si elu la nascerea unei noue religiuni: religiunea libertăţii. Toţi au intielesu-o vrendu-nevrendu, unii mai bine, alţii mai reu, insa putieni au fostu acei ce au crediutu cu tarna in ceea ce au intielesu, au fostu si mai putieni acei ce s’au facutu martiri ai credeului. Neci bogatia, neci ambiţiune, neci chiar dulcea perspectiva de a fi soci, de a fi părinți, nemicu, afara de Dumnedieulu libertatii, — asié a fostu Stefanu Golescu.... asié suntu Golescu! Ferice d’acele tieri, ferice d’acele epoce, unde fiacare cetatienu este unu caracteru; amaru insa, candu suntu multe talente si destula sciinta, dara numai talente precupetie, numai sciintia de vendiare! Antic’a Roma era barbara facia cu restulu Italiei, facia cu civilisatiunea greca de la sudu, facia cu industri’a etrusca de la nordu, si totusi cetatea lui Romulu i-a invinsu pre toti, caci fiacare Romanu d’atunci eră unu caracteru, era o stanca de granitu purtandu gravatu pe dens’a unu principiu. In Bizantiu, de la palatu pana la bordeiu toti faceau filosofia si nimeni n’avea caracteru; nu mai eraU drepţii Aristidi si generoşii Temistocli de alta data, si Bizantiulu cadii sub lovirile Otmaniloru, pre cari i inaripa o poternica credintia. Caracterele si numai caracterele redica susu o naţiune : prin saracia de caractere o naţiune piere... Aceste remasitie voru fi duse la Golesci. Acolo, intesunetulu tierei Întregi, se va dice pre marginea mormentului: fia’i tierin’a usiora! Pana atunci vise, in totu lungulu drumului, oricine va zări funebrulu cortegiu, dea ceriulu sa se petrunda de spiritulu repausatului si fiacare Romanu, prin tari’a credintiei si marimea abnegatiunei, sa devină unu Stefanu Golescu !__ FOISIOR’A. _ Stefanu Golescu. Ilustrulu cotatianu si patriotu romanu, a carui morte, după cum se esprima „la Republique Francaise,“ e o perdere nu numai pentru tier’a sa, ci si pentru intreg’a democratia europena; regretatulu Stefanu Grolescu, lu unu nobilu vlastaru dintr’o vechia si vestita familia din Muntenia. In familia Golesciloru, ca si odiniora intr’a Vacaresciloru, patriotismulu a fostu deja de multu si este iaca pana astadi unu alu doilea titulu de nobletia, unu ornamentu din cele mai strălucite, unu tesauru de virtuti si de totu feliulu de insusiri alese. Golescii nu de eri de alalta eri s’au deprinsu a servi patriei si natiunei loru cu celu mai puru devotamentu; nu de eri de alalta eri au luatu asupra-le sublim’a misiune d’a sacrifică pentru binele patriei si alu natiunei si avere si ostenele, densii inca in acele tempuri, candu tierea eră data in jafulu si despretiulu fanariotismului, candu naţiunea romana semenă unui cadavru amortîtu, ce nu mai simte cumplitele lovituri câte i se dau din tote părţile, au sclutu se procure nefericitiloru asupriţi câte unu momentu de mangaere si de dulci ilusiuni. In cele mai grele situatiuni, Golescii au sciutu se dee dovedi forte învederate, ca din famili’a loru neci odata n’a disparutu cu totulu acelu spiritu admirabilu, ce insufletiă odiniora pre betranii boeri in luptele portate cu atât’a barbatia pentru glori’a si fat’a numelui romanu. Mai alesu in secululu de facta, Golescu au jucatu unu rolu principale la tote mişcările nationale, prin cari Romani’a si-a inauguratu si-si continua oper’a regenerarei sale. Dinu Golescu a contribuitu cu o buna parte la inscenarea măreţiei revolutiuni romane de la 1821, prin care s’a datu fanariotismului lovitur’a de morte si natiunei aservite pana atunci s’au restituitu mai multe din vechile sale drepturi. De atunci pana asta di Golescu n’au mai incetatu d’a lucrări si nopte pentru triumfulu românismului si-alu democraţiei, precum vorau vedé din urmatoriele momente mai însemnate din vieti’a ilustrului repausatu Stefanu Golescu. Infocatulu si devotatulu patriotu, pre care lu plânge astadi intreg’a romanime, s’a nascutu in Campulungu la an. 1809. Tatalu seu fu vestitulu Constantinu Golescu, care pre langa eminentele-i calități ale spiritului si-ale animei, posedea si o avere forte însemnata. Stefanu Golescu eră copilandru, candu potemnic’a voce a lui Tudoru Vladimirescu descepta pre romani dintr’o letargia seculara si-i chiama sub stindardulu libertatii nationale. Miscarea de atunci avea sé servesca tenorului Golescu că cea dintâia scola de activitate patriotica si de devotamentu; dar elu nu potu sé asiste că factoru, ci numai că spectatoru. Turburarile ce se produseră in tiera din caus’a paralisârei miscamentului nationalu prin eteristii grecesci, nevoita pre Constantinu Golescu, că insocitu de fiii sei, se se traga cu alti boeri in Transilvania, unde petrecu câtiva ani, cuprinsu de îngrijire pentru sortea patriei sale. Va sédica si Stefanu Golescu a trebuitu se guste inca de mica amar’a pane a strainatatii in schimbu pentru purele sentimente de patriotismu, ce infloriău in famili’a sa. Revenindu erasi calmulu după atâtea sguduiri, ale câroru teatru fusese Romani’a, Const. Golescu duse pre fiii sei in Elveti’a, că se studieze. Dar’ la 1829 mori Constantinu , ambii sei fii Stefanu si Nicolau se reintorsera apoi in patria si intrara in militia. Stefanu Golescu ajunse agiutantu campestru pre langa person’a lui Alesandru Ghio’a; după aceea mai fu chiamatu si la alte deregatorii si in totu d’aun’a se achita de insarcinarile sale spre binele si folosulu patriei. In vieti’a militară ajunse la gradulu de colonelu, cr’ in onoruiile de statu inca înainte de 1842 ocupas portofoliulu ministeriului la afacerile străine. Si sub domni’a lui Bibescu mai portă unele deregatorii civile; dar’ candu se apropiă anulu 1848, elu si dete demisiunea si lua parte la miscamentulu nationale din anulu acel’a. Stefanu Golescu a fostu membru in guvernulu provisoriu de atunci. Invasiunea ruso-turca nu putea se însemne pentru Stefanu Golescu decâtu esiliu. Marele patriotu, dimpreună c u i 8 C II I* 8 II I II d-lui Al. Romanu, rostitu la ceremonia funebra a lui Stefanu Golescu, in Bucuresci. Prea^^ătfffîî părtini, domnitoru si fratiloru! Nu vinu aci, câ sb făcu laudele ilustrului repausatu, pentru c’acestea le cunosce Romani’a intrega si OUiXU.lxi.^11------------tea mea, le-au espusu indestulu. Deca vinu si rostescu câte va cuvinte, e câ s’adacu omagiele Romaniloru de dincolo de Carpati — omagie, pre cari credu câ suntemu detori a le face — memoriei repausatului din doue puncte de vedere. Stefanu Golescu, membru alu unei ilustre familie, a cârei devisa este iubirea patriei, sacrificiele pentru naţiune imitarea mareloru esemple, a fostu totu-d’odata si presiedintele unui guvernu patrioticu, care a chiamatu sa formeze o societate scientifica pentru cultur’a limbei, ca o mare si santa emblema pentru viitorulu nostru. Unu altu motivu, pentru care noi Romanii de dincolo suntemu detori a aduce omagiele nostre lui Stefanu Golescu , este ca anim’a lui cea romanesca nu s’a marginitu in angustele limite ale acestei patrie, care se 556 dice Romani’a, ci s’a intinsu cu iubirea multu mai departe, imbracisiandu pre toti, câti vorbescu limb’a romana. Pentru acesta iubire ce avea Stefanu Golescu pentru intreg’a romanime provedinti’a a voitu, cu seamu astadi norocirea, de si trista, dara mangaiatoria d’a pote aduce din partea a 3,000,000 Romani de preste Carpati omagiele loru la numele acestui ilustru barbatu. S’a disu, câ Stefanu Golescu n’a moritu. Asie este domnitoru, si eu numai atâta voiu mai adauge, câ, prin devotamentului seu, membru alu unei ilustre familii — care cu dreptu cuventu se pote numi a Gradiiloru moderni, precumu si venerabil’a loru maxima mam’a Gradiiloru, — c’acestu barbatu, repausatu dintre noi, nu va mori si, prin faptele sale, va trai in veci, siva redicâ pietr’a mormentului sivaesî, câ să fia prurea viu in sinulu natiunei romane , câ prin faptele-i , prin iubirea-i catra natiune, să pota servi dreptu modelu junimei nostre, atâtu celei d’aci, câtu si celei de dincolo! Eterna fia memori’a lu Stefanu Golescu! Societatea ACADEMICA ROMAAA. Siedinti’a de la 16/28 Augustu, 1874. Presiedinte: Dr. Aretu. Membri presenti N. Ionescu, v. A. Urechia, Al. Odobescu, Gr. Sionu, A. Treb. Laurianu, I. Hodosiu, Gr. Baritiu, I. Caragiani, I. C. Massimu, P. S. Aurelianu, Aless. Romanu secretariu ad-hoc. După îndeplinirea formaliltatiloru indatinate, se urmedia disensiunea asupra revisiunei dictionariului. Vorbescu mai antâi d. Ure chia, care nu vede posibile revisiunea dictionariului, fara prealabile statorire asupra altui punctu si anume asupr’a ortografiei; d-sa nu este din cei ce au aprobatu ortografi’a urmata de comisiunea D. Urechie trece apoi la o cestiune personale cu d. Baritiu, după care a. Mas si mu areta, ca societatea a primitu numai in modu provisoriu un’a din cele trei ortografi (Munteanu—Massimu — Cipariu), dar ea a discutatu in toti annii si va discuta mereu Gestiunea ortografiei, care inse nu poate se se stabileasca asié usioru, după cumu dovedescu si chiar provocările la Academi’a franceza, făcute de d. Urechia. D. Baritu cere a se lasa cestiunea ortografiei la o parte si e in îmbrăcăminte, in vesmentui ensusi, cum s'ar duce si se proceda la esaminarea corpului, or’ nu la form’a dictionariului. D. Caragiani, spre a facilita lucrarea revisiunei ortografiei si a dictionariului, opineaza, câ trebuescu a se stabili oarecari principii si anume si asupra ortografiei, pentru a nu se sacrifică acestei’a formele gramaticale ale cuvinteloru. Presiedintele observa, ca cestiunea este deslegata, fiind-ca ortografi’a s’a lasatu Siedinti’a sediunei filologice de la 17/29 Augustu, 1874. Presiedinte Dr. A. Fetu. Membrii presenti: dd. Laurianu, Massimu, Ionescu, Odobescu, Caragiani, Urechia, Baritiu, Hodosiu, Romanu secretariu ad-hoc. Societate I academica, constituindu-se in section filologica, ieă ’n discussiune re visiunea dictionariului si, spre a facilita acesta lucrare, se procede după punctele formulate in propunerea d-lui Odobescu, din sied, de la 14 Aug. La punctulu 1, d. Romanu admite numai dictionariulu fara glosari, dar’ nu primesce tóta glot’a cuvinteloru străine, căci atunci aru trebui si cuvintele din limba maghiara, nemtieasca si turceasca, etc. D. Ionescu admitte toate cuvintele, chiar si pre cele mai barbare, insemnandu-se, ca suntu intrebuintiate in derisiune, apoi avendu firesce asemenate si ecuivalintele. D. Hodosiu face emandamentulu, că, in locu de „fara osebire de origine si proveniinti’a,“ se se dîca : „avendu in vedere originea si proveniintia romana a cuvinteloru, precum si cuvintele acceptate in form’a limbei romane si consacrate prin usu, indicandu la acestea si autorulu seu epoe’a.“ Mai vorbescu d-nii: Massimu, Baritiu, Urechia si Laurianu, după care presiedintele, fiindu timpulu inaintatu, declara siedinti’a sectiunei filologice de închisa, invitandu pre membri a se intruni pre poimane in siedintia plenaria, la o parte, si s’a decisu a se intră cu discusiunea — in fondu. D. Odobescu cere a se asiediă de basa principiele propuse de d. Jonescu. — D. Jonescu cere a se regulă positiunea si a nu se 'nchide discusiunea generale. — D. Laurianu arata, ca cestiunea generale este in desbatere deci invita pre membri se ieă cuventulu. După acestea vorbescu d-nii: Jonescu, Urechia, Hodosiu, Odobescu, Massimu, Caragiani si Baritiu ; cestiunea inse nepotenduse resolvi, remane a se continuă discusiunea generale in siedinti’a următoria. Presied. invita pre membri sectiunei istorice a se întruni; apoi se citesce si se primesce statulu de presantia alu membriloru, pentru redicarea diurneloru. Siedintia de la 19/61 Aug. 1874. Presiedinte Dr. A. Fetu. Membri presanti : Laurianu, Masimu, Baritiu, Ionescu Odobescu, Aurelianu, Caragiani, Hodosiu, Romanu si Sionu secretariu. La ordinea dilei fiindu discusiunea asupr’a puntului antâi d’in propunerea d-lui Odobescu, relativa la revisiunea dictionariului, ieau cuventulu d-nii: Laurianu, vorbindu indelungatu, apoi Ionescu, Massimu si Sionu, după care se pune la votu puntulu antâiu din propunerea d-lui Odobescu, completata cu emendamentului-lui Hodo