Flacăra Iaşului, septembrie 1964 (Anul 20, nr. 5593-5618)
1964-09-16 / nr. 5606
A m3? PROUST W WN TQATB TMm UNITbNÄ I ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL P.M.R. IAŞI ŞI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XIX, NR. 5606 MIERCURI 16 SEPTEMBRIE 1964 4 PAGINI 20 BANI A ÎNCEPUT un nou AN ŞCOLAR! Bun Este salutul ce ne-a întîmpinat In şcoala nouă pe care, mărturisim, n-a fost uşor s-o alegem dintre numeroasele construcţii ce s-au ridicat pe cu- Prinsul regiunii noastre. Pînă la urmă ne-am hotărît însă, şi iată-ne in clădirea cu geamuri largi ca de seră, unde vlăstarele tinere primesc din plin soarele şi lumina ca să înflorească tulburător în climatul creat anume pentru cultivarea şi dezvoltarea lor. Şcoala medie nr. 9 din oraşul Iaşi, mîndră şi înaltă, e situată în cartierul Socola-Nicolina, între blocurile în culori pastelate, alături de care puţinele case vechi ce-au mai rămas par piese de muzeu, ce ilustrează şi mai bine contrastul izbitor dintre trecut şi prezent. Prin ferestrele luminoase toate ne apar ca pe o tipsie, în depărtări profilîndu-se dealurile cu panta lină, poleite de soarele de septembrie, mai blind şi mai dulce ca fagurii. 24 de clase albe, imaculate, cu mobilier nou, lustruit, laboratoare modern utilate, cabinete şi holuri strălucitoare, cancelarie, săli mai mari şi mai mici. Răsărită ca prin farmec într-unul dintre atît de oropsitele cartiere de odinioară, renăscute astăzi la viaţă nouă, şcoala se impune ca un adevărat lăcaş de cultură demn de arhitectonica modernă a clădirilor din jur. Privind-o nu se poate să nu-ţi vină în minte imaginea prizărită a şcolilor de odinioară din timpul regimului burghezo-moşieresc, despre care mari cărturari, scriitori, oameni cu dragoste de cultură, spuneau pe bună dreptate : „Liceu, cimitir / Al tinereţii mele" (George Bacovia), sau : „Liceul murdar, ruinat. Uneori mi se părea ca un imens cadavru...“ (Barbu Ştefănescu Delavrancea) sau . .....liceul cu firmă ca de circiumă, cu odăi ca de puşcărie, cu gratii mîncate de rugină la ferestre, cu duşumele putrede ca un coşciug dezgropat la 7 ani..." (Ioachim Botez). Sunt mărturii care atestă nu numai nepăsarea din partea guvernanţilor de altădată, faţă de starea şcolilor noastre, dar şi ideea apăsării, a distrugerii libertăţii şi bucuriilor tinereşti. Şi iată-ne în şcoala nouă, şcoala zilelor noastre. In dimineaţa cînd străzile Iaşului au fost literalmente inundate de cascada tinereţii, am poposit şi noi printre cei pe care gîndul neastîmpărat al primei zile de şcoală i-a îmboldit ca un spiriduşi să se scoale încă de cu noapte. Cu mic cu mare, trăiau aceeaşi profundă şi nestăpînită emoţie. Florentina Alexa şi Florin Gheorghiu din clasa XI-a, nu mai conteneau povestindui-ne impresiile de vacanţă din excursiile de pe litoral şi bucuria de a se revedea în şcoală nouă. Ion Bucătaru, deşi abia într-a zecea, ne şi împărtăşea gîndul de a urma mai tirziu Facultatea de mecanică, cit despre piticii dintr-a-ntîia solemni şi festivi, abia se zăreau de după buchetele imense de flori şi dintre fundele mari cu care îi gătiseră mîini mîngîioase de mame. „Actul de naştere al şcolii îl semnează cei mici - viitorul de aur al patriei", i le-a spus într-o caldă urare utemistul Viorel Tancău, elev al clasei a zecea, iar Elena Mateiaş n-a putut rezista tentaţiei de a dărui celor mici cite o floare, după ce fiecăruia i se înmînaseră cărţile, dar primit prin grija partidului de către toţi copiii din clasele I—VIII din ţara noastră. Multă vreme, elevii mai mari şi mai mici nu vor uita festivitatea de deschidere, cuvintele frumoase, încurajatoare, rostite de tov. Ion Agachi, directorul şcolii, care, trecînd în revistă realizările în domeniul învăţămîntului şi culturii, a subliniat şi sarcinile întregului colectiv în noul an care a început. De asemenea, vor rămîne întipărite cuvintele tov. Maria Ciobanu, secretară a Comitetului regional U.T.M., care, după ce a adus tuturor un călduros salut din partea Comitetului regional U.T.M., a vorbit pe larg despre înfăptuirile poporului nostru muncitor, sub înţeleaptă conducere a partidului, în cei 20 de ani de la Eliberare şi despre dragostea şi elanul cu care tineretul răspunde grijii părinteşti a partidului, învăţînd şi pregătindu-se temeinic. Felicitările şi urările din partea Cadrelor didactice, părinţilor şi colegilor vor constitui şi ele îndemnuri în munca rodnică pentru cucerirea cetăţii ştiitţei şi culturii. ELENA PIETRARU venit ! Moment solemn : intrăm in şcoală nouă ! Foto : V. BOTOŞANI Zîmbetele micuţilor exprimă bucuria pentru cărţile primite prin grija părintească a partidului. Foto : V. PETRESCU ^njfjcwiCL^iiU Şedinţa Comitetului regional pentru cultură şi artă In cursul zilei de ieri, la Comitetul regional pentru cultură şi artă a avut loc o şedinţă la care au participat secretarii comitetelor orăşeneşti şi raionale pentru cultură şi artă, directori ai Caselor raionale de cultură, instructori ai unor formaţii artistice. Cu acest prilej s-a făcut un bilanţ al rezultatelor obţinute de formaţiile artistice de amatori din regiune cu prilejul celui de al Vll-lea concurs. De asemenea, s-au discutat probleme privind dezvoltarea în continuare a mişcării artistice de amatori din regiunea Iaşi. Tot cu acest prilej, instructorilor artistici, care s-au evidenţiat în munca de pregătire a formaţiilor de amatori, li s-au inmînat premii. Cu acest prilej, orchestra fabricii a susţinut un frumos program muzical. In cinstea fruntaşilor în producţie Comitetul sindicatului şi conducerea Fabricii „Ţesătura" au organizat de curînd, la Casa de cultură a tineretului, o masă tovărăşească în cinstea fruntaşilor in întrecerea socialistă. Au participat circa 300 de muncitori şi muncitoare cu familiile lor. Colectiviste din raionul Hîrlău în vizită la Iaşi Două sute de colectiviste din raionul Hîrlău au vizitat, zilele trecute, oraşul Iaşi. Excursia a fost organizată de comitetul raional al femeilor. Colectivistele au vizitat unele întreprinderi din zona industrială, Palatul Culturii, monumente de artă etc. Noi discuri „Electrecord“ în magazine Recent, la magazinele „Muzica" din oraşul Iaşi au sosit noi discuri „Electrecord" cu înregistrări şi reînregistrări de muzică uşoară şi populară. Se remarcă printre acestea discurile pe care sunt imprimate melodii interpretate de cîntăreţul german de muzică uşoară Uldo Jurgens, de Doina Badea şi Constantin Drăghici, precum şi înregistrările de muzică populară ale Măriei Lătăreţu şi Benone Sinulescu. FLORI ŞI COPII Prin hărnicia neobosită a colectiviştilor, prin strădania permanentă a Sfatului popular comunal de a asigura la vreme materialele de construcţie necesare, în satul Damache, din comuna Trifeşti, raionul Iaşi, s-a înălţat, cu un an mai devreme, noua şcoală generală de 8 ani. Către ea se îndreptau ieri dimineaţă, gătiţi de sărbătoare, cu ghiozdane în spate, cu buchete de flori în mină şi cu tot soarele pe obraji, „primăvara" satului. Ca la îndemnul cuiva, glasurile s-au stins. Sfioşi, musafirii, aşteptaţi de asemenea cu flori, păşeau pragul noii şcoli, deschizînd, cu aceeaşi sfială, uşile claselor pentru a năvăli, odată cu bucuria lor, tot soarele de toamnă. Aici, surpriza era de neînchipuit pentru cei ce abia păşeau pragul şcolii, şi mult aşteptată de „veterani". Băncile aliniate ca la paradă purtau, mindre de această nobilă misiune, pachetele de cărţi. Noile cărţi acordate gratuit de către statul nostru tuturor elevilor claselor I—VIII. In coperţile lucioase, ca-ntr-o oglindă, se desfătau, din nou, florile. Flori şi cărţi, copii şi flori. Armonie deplină. „Trecerea în revistă" s-a terminat. Voioşia a pus din nou stăpînire pe proprietarii neînchipuitelor frumuseţi din paginile manualelor şcolare. S-au strîns apoi în careu. După cuvîntul de „bun venit" adresat de către tov. Gh. Mardare, directorul şcolii, tovarăşului Mihai Prisăcaru, preşedintele Sfatului popular comunal, le-a vorbit elevilor despre şcoală, despre noul an de învăţămînt, despre neţărmurita grijă a partidului şi guvernului nostru faţă de copiii oamenilor muncii, pentru care au fost create condiţii de viaţă şi studiu la care părinţii lor nici nu visau. Pe urmă, ca cea mai grăitoare mărturie a acestei griji, învăţătoarea Emilia Mardare, l-a invitat în clasele strălucitoare, unde noile manuale îşi aşteptau cuminţi stăpinii. CORNELIU HUŢANU Ca păsările, primăvara Aleea ce urcă spre Şcoala profesională de mecanici agricoli Holboca a căpătat odată cu deschiderea noului an şcolar, semnificaţia căilor albastre, pe care, primăvara, se întorc păsările călătoare. Grupuri — grupuri, îmbrăcaţi în uniforme noi, şcolarii de azi, mecanizatorii de mîine, parcurg cu nerăbdare şi cu emoţie drumul pînă sus, unde, printre alte construcţii, îi întîmpină cu aer festiv, şcoala nouă, cu 8 săli de clasă, două laboratoare etc. Elevii mai vechi au pasul mai sigur, sînt mai gureşit. Cei noi calcă timid, cercetează totul cu atenţie şi au un zîmbet abia schiţat de satisfacţie, parcă ar spune : ,,Da, îmi place ..." Tovarăşul Ioan Mihăilă, directorul şcolii, pune oarecare mîndrie în felul de a vorbi despre condiţiile de învăţătură create în acest an. Ne invită, voind parcă să-şi justifice mîndria, prin cele 10 dormitoare puse la punct pînă în cel din urmă amănunt, prin cantină, a cărei capacitate s-a mărit odată cu construirea a încă unei săli de mese moderne, prin cele trei ateliere în care elevii îşi vor desfăşura practica, toate dotate cu utilajul necesar. Ne vorbeşte apoi despre biblioteca şcolii, despre club, despre încălzirea centrală, care urmează să ia extindere, despre cadrele calificate ce vor pregăti pe cei care, după trei ani, vor contribui la mărirea rodniciei pămîntului. Intr-adevăr, cei 160 elevi din anii II şi III cărora li se mai adaugă alţi 210 în anul I, vor avea condiţii minunate de învăţătură şi, de viaţă, create prin grija partidului. De aceea dorinţa elevilor este de a răspunde cum se cuvine acestei griji părinteşti, prin însuşirea temeinică a meseriei de mecanizator agricol. Exemplul tinerilor Onescu Valeriu şi David Ştefan, din anul III, Avram Constantin şi Costan Mihai, din anul II, şi al altora, este demn de urmat. Afară, în jurul unui tractor, s-a strîns, ca albinele în jurul urdinişului, un grup de elevi din anul I. Unul mai răsărit le explică ! Uite, apeşi aici şi gata - stop ! Asta-i frîna. Dincoace.... - Dar tu de ce-ai mai venit la şcoală, dacă le ştii pe toate ? - Apoi chiar pe toate nu le ştiu eu. Ce-am putut prinde de la fratemiu. El îi şef de brigadă. - Aha ..... De jos, din şosea, clădirile Şcolii profesionale de mecanici agricoli Holboca par nişte uriaşi, cu mîinile streaşină deasupra ochilor, privind către miază-zi. Dintr-acolo, grupuri — grupuri, ca păsările, primăvara, urcă grăbiţi şi emoţionaţi, şcolarii. Peste trei ani, după ce meseria de mecanizator agricol va fi bine însuşită, vor împînzi, ca o recoltă bogată și nouă, ogoarele... V. FILIP Şedinţa plenară lărgită a secţiei G.A. S. din Consiliul superior al Agriculturii Marţi dimineaţa au început in Capitală lucrările şedinţei plenare lărgite a secţiei gospodăriilor agricole de stat din cadrul Consiliului Superior al Agriculturii. Participanţii dezbat rezultatele obţinute în acest an de către gospodăriile agricole de stat in cultura griului şi măsurile tehnico-organizatorice pentru buna desfăşurare a însăminţărilor, recoltărilor şi celorlalte lucrări agricole de toamnă. Se dezbat, de asemenea, măsurile pentru realizarea planului în sectorul de producţie animală şi unele probleme economico-financiare ale gospodăriilor agricole de stat. Lucrările şedinţei continuă. (Agerpres). După ce a terminat şcoala de calificare, maşinistei Alexandrina Hrişcă de la fabrica de tricotaje „Moldova“ din Iaşi nu i-a trebuit timp mult pentru a aplica în practică cele învăţate la cursurile de calificare. Astfel, ea îşi depăşeşte în fiecare lună sarcinile de plan cu 15—20 la sută, acordînd toată atenţia calităţii. Foto: P. BADEA Proiectele I Pentru şantierele de construcţii — pregătite din vreme aşul — cetate de comori de monumente şi de tradiţii culturale, trăieşte astăzi bucuria măreţelor transformări. Aspectul arhitectonic al Iaşului aşa cum se prezintă astăzi vizitatorului, diferă total de cel cunoscut înainte. Au apărut cartiere noi, formate din blocuri mari, cu apartamente luminoase, străzi şi alei de circulaţie dimensionate corespunzător, cu spaţii verzi, puncte gospodăreşti moderne de deservire, spaţii pentru jocul copiilor etc. In Expoziţia „Dezvoltarea economică şi social-culturală a regiunii laşi in douăzeci de ani", organizată în sălile Palatului Culturii din laşi - citir grafice, urmărim fotografii, machete şi exponate ale principalelor realizări. Aflăm aici că în mai puţin de 13 ani în oraşul Iaşi s-au dat în folosinţă peste 8.000 de apartamente, iar în acest an constructorii vor preda beneficiarilor alte 2.352 de apartamente. La tot ce vedem nou în oraş şi regiune, oamenii de la planşete, proiectanţii - ingineri şi arhitecţi, au pus cite un grăunte din inima, cunoştinţele şi imaginaţia lor. Nouă, proiectanţilor din C.S.A.P.C. - ne spune arhitectul Mihai Lupu, director tehnic adjunct - ni s-au pus probleme deosebite cu privire la întocmirea documentaţiei pentru reconstrucţia oraşului nostru drag. Animat de dorinţa de a contribui la această măreaţă acţiune, fiecare dintre cei care lucrează la C.S.A.P.C. se străduieşte să realizeze proiecte de ansamblu cu vederi largi şi de perspectivă, să obţină o armonie cit mai perfectă între nou şi elementele arhitecturale vechi, valoroase. Pentru folosirea unor soluţii economice, în faza de proiectare, s-a scurtat durata de alcătuire a documentaţiilor realizîndu-se pînă în prezent peste 77 la sută din planul lucrărilor prevăzute a se executa de către constructori in 1965 la locuinţe, şi peste 81 la sută din restul lucrărilor importante, comandate de diferiţi beneficiari pentru anul viitor. Stadiul actual al pregătirii documentaţiei ne permite să spunem că pină la sfirşitul anului 1964 proiectanţii de la C.S.A.P.C. vor realiza înainte de termen toate comenzile pentru 1965. Sunt realizate proiectele pentru încheierea lucrărilor in cartierul Socola — Nicolina — microraionul 5 cu care se termină reconstrucţia integrală a acestui cartier. Aici trebuie să mai adăugăm că proiectanţii ieşeni se pregătesc şi ei să participe la concursul naţional de sistematizare a Pieţei Podu Roş - concurs care va avea loc pînă la sfîrşitul acestui an. Printre alte lucrări a căror documentaţie este în curs de pregătire, găsim cartierul Tătăraşi, prima etapă - microraionul 1, care va cuprinde 3.119 apartamente şi care urmează a fi atacate în 1965. Pentru construcţiile de locuinţe din Bîrlad, Paşcani, Huşi, Vaslui şi Negreşti, cu termen de punere în funcţiune în 1965, proiectanţii au realizat şi predat proiectele cu mult înaintea termenelor contractuale, soluţiile noi, mai economice, dar care să ridice şi gradul de confort al noilor locuinţe sunt preocupări actuale ale oamenilor de la planşete, împreună cu un colectiv de cercetă- TATIANA ECONOMU (Continuare in pag. 3-a) In fotografie: Arhitectul Cezar Dănuescu, la planşeta de lucru. Foto: V. BOTOŞANU RESURSELE DE FURAJE INSILOZABILE MAI BINE FOLOSITE! La intrarea în perioada de stabulaţie animalele trebuie să aibă asigurate pe lingă celelalte categorii de furaje, suficiente nutreţuri însilozate. De la recoltarea primelor ierburi timpurii şi pină în prezent au fost puse la siloz în G.A.C.-uri însemnate cantităţi de furaje din toate resursele. In unele locuri s-a insilozat mai mult, în altele mai puţin, după cum a existat şi preocupare pentru această problemă. Ne aflăm în perioada în care trebuie luate toate măsurile pentru ca planul de însilozare să poată fi nu numai realizat ci şi depăşit. Să urmărim ce se face pentru aceasta în G.A.C.-urile negreştene. Iată-ne la G.A.C. Băceşti. Mai bine de jumătate din cele 3.000 tone planificate se află deja în silozuri. ,,Făcînd balanţa furajeră - ne spune tov. ing. Paul Moraru, am ajuns la concluzia că cifra de plan trebuie puţin ajustată. Nivelul producţiei de fin a fost în condiţiile acestui an sub aşteptări, aşa că vom substitui parte din deficit cu nutreţuri grosiere şi murate. Pentru aceasta avem nevoie, nu de trei, ci de cinci mii de tone de siloz“. Ni se demonstrează negru pe alb că planul, chiar aşa majorat, e realizabil. Alături de porumbul stabilit pentru siloz (de pe aproape 30 hectare) se recoltează în acest scop şi porumbul boabe nefecundat. Se apelează şi la alte resurse. Din insilozarea frunzelor şi coteţelor de sfeclă, a capitulelor de floarea-soarelui în amestec cu porumbul din cultură dublă vor rezulta aproape 1.000 de tone. Zilele trecute, la brigada de la Armăşeni s-a început din plin culesul porumbului pentru boabe. Cum mare parte din coceni îşi mai păstrează încă suculenţa, ei pot fi foarte bine însilozaţi un amestec cu porumb din cultură dublă - lucru care se şi face dealtfel. Pină acum s-au insilozat astfel primele 20 tone de coceni şi tocatorile n-au chip de odihnă; din această sursă vor trebui puse la siloz peste 2.500 tone, şi asta cit mai repede. Tendinţa de depăşire a planului de însilozare prin folosirea tuturor rezervelor e caracteristică şi altor G.A.C.uri. La Negreşti, Tansa, Dagîţa, Girbeşti, Oniceni, Todireşti, Dumeşti există cantităţile cele mai mari de nutreţuri insilozate din raion. Ca şi la Băceşti, aici acţiunea de însilozare s-a intensificat în ultimele zile şi paralel cu recoltarea culturilor tîrzii sunt puse in valoare toate resursele de consolidare a bazei furajere. E drept că şi aceste unităţi sunt încă departe de acoperirea necesarului de furaj insilozate dar interesul care există din partea conducerilor şi specialiştilor pentru organizarea temeinică a campaniei de însilozare e cea mai bună garanţie că sarcinile de plan vor fi lăsate in urmă. Nu poate fi trecut cu vederea faptul că raionul Negreşti a rămas cu însilozările mult în urma celorlalte raioane. La începutul acestei sâptămini nu era însilozată nici o cincime din cantitatea de furaje prevăzută în plan. Insilozurile timpurii au fost neglijate aşa că în prezent realizarea cantităţilor planificate nu poate fi lăsată numai pe seama porumbului destinat pentru siloz. Pentru ca in iarnă animalele să aibă destule nutreţuri insilozate e necesar să fie valorificate cantităţi sporite de pălării de floarea soarelui şi coceni de porumb-boabe alături de alte resturi vegetale. Se poate obţine pe aceste căi un furaj de calitate? „Din experienţa anului trecut ne-am convins că da, ne răspunde tov. ing. Filomela Dumitrache de la G.A.C. Negreşti. Am avut mai bine de 200 tone de coceni însilozaţi in straturi alternative cu borhot de sfeclă şi alte aproape 100 tone în amestec cu resturi de la grădinile de legume (castraveţi bătrini, vreji de cartofi, tulpini de roşii etc.). Am stabilit proporţia amestecului în aşa fel incit cocenii uscaţi să împrumute de la celelalte componente din siloz umiditatea de 65-70 la sută optimă fermentării. Aşa se face că nutreţul rezultat s-a conservat bine şi a fost consumat cu plăcere de animale. Acum recoltăm porumbul pentru boabe. O bună parte din cocenii râmaşi, şi în primul rind cei încă verzi, îi însilozâm cu porumb din cultură dublă, stratificaţi cu borhot sau cu resturi de la grădina de legume. Vom însiloza astfel, în total, circa 1.500 tone de coceni după desfăcarea ştiuleţilor pentru boabe". La Dumeşti sporirea umidităţii cocenilor sa făcut în toamna trecută şi prin stropire cu saramură rezultatele fiind la fel de bune. Tov. Adolf Jugaru, inginerul colectivei, ne spune că procedeul e repetat şi în acest an. In plus, pe măsură ce se recoltează porumbul-boabe, se va continua insilozarea cocenilor în amestec cu borhot de sfeclă sau umezit cu soluţie de melasă. La cele 100 tone frunze şi colete de sfeclă însilozate pînă acum alternativ cu straturile de paie se vor adăuga încă cel puţin 500 tone. Experienţa bună care există, după cum se vede, în unele unităţi cu privire la insilozarea unor furaje din cele mai variate surse trebuie extinsă în întreg raionul. Sînt gospodării colective în care domneşte părerea că încercarea de a folosi aceste surse este sortită eşecului. G.A.C. Scînteia nu şi-a asigurat, pînă în momentul de faţă, decit abia 5 la sută din nutreţul murat necesar pentru iarnă. Numai din porumbul pentru siloz nu se vor putea realiza cele peste 3.000 tone planificate şi cu toate acestea nu sunt luate în consideraţie rezervele ivite, acum în toamnă. „Silozul de coceni de porumb și frunze de sfeclă pregătit anul trecut a mucegăit“, încearcă tov. Condurache, inginerul agronom, să găsească o justificare. Dar nici nu se poate întîmpla altfel, cînd așa ca la Scînteia, se pun la siloz furajele la voia întîmplării, nu se realizează in masa însilozată umiditatea recomandată, iar tasarea şi acoperirea gropilor se face neglijent, fără supraveghere din partea specialiştilor. Atît la Scînteia cit şi la Rafaila, Valea Ursului, Oşeşti, Gîrceni, la toate G.A.C.-urile în care insilozurile bat pasul pe loc e necesar să se aplice experienţa valoroasă existentă în raion, astfel ca, pină la venirea sezonului friguros, hrana animalelor să fie în întregime asigurată. Posibilităţi pentru aceasta există şi în unităţile vizitate, dar nu e suficient atît. Consiliile de conducere, specialiştii din G.A.C.-uri au obligaţia de a se pune în valoare depunind tot interesul şi priceperea. Aceeaşi răspundere pentru problemele legate de baza furajeră revine consiliului agricol raional din partea căruia nu se vede suficientă preocupare. C. GRIGORAŞ ÎN G.A.C.-urile DIN RAIONUL NEGREŞTI