Flacăra Iaşului, septembrie 1964 (Anul 20, nr. 5593-5618)

1964-09-16 / nr. 5606

A m3? PROUST W WN TQATB TMm UNITbNÄ I ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL P.M.R. IAŞI ŞI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XIX, NR. 5606 MIERCURI 16 SEPTEMBRIE 1964 4 PAGINI 20 BANI A ÎNCEPUT un nou AN ŞCOLAR! B­un Este salutul ce ne-a întîmpinat In şcoala nouă pe care, mărturisim, n-a fost uşor s-o alegem dintre numeroa­sele construcţii ce s-au ridicat pe cu- Prinsul regiunii noastre. Pînă la urmă ne-am hotărît însă, şi iată-ne in clă­direa cu geamuri largi ca de seră, unde vlăstarele tinere primesc din plin soarele şi lumina ca să înfloreas­că tulburător în climatul creat anume pentru cultivarea şi dezvoltarea lor. Şcoala medie nr. 9 din oraşul Iaşi, mîndră şi înaltă, e situată în cartie­rul Socola-Nicolina, între blocurile în culori pastelate, alături de care pu­ţinele case vechi ce-au mai rămas par piese de muzeu, ce ilustrează şi mai bine contrastul izbitor dintre tre­cut şi prezent. Prin ferestrele lumi­noase toate ne apar ca pe o tipsie, în depărtări profilîndu-se dealurile cu panta lină, poleite de soarele de septembrie, mai blind şi mai dulce ca fagurii. 24 de clase albe, imacu­late, cu mobilier nou, lustruit, labora­toare modern utilate, cabinete şi ho­luri strălucitoare, cancelarie, săli mai mari şi mai mici. Răsărită ca prin farmec într-unul dintre atît de orop­sitele cartiere de odinioară, renăscu­te astăzi la viaţă nouă, şcoala se im­pune ca un adevărat lăcaş de cul­tură demn de arhitectonica modernă a clădirilor din jur. Privind-o nu se poate să nu-ţi vină în minte imaginea prizărită a şcolilor de odinioară din timpul regimului burghezo-moşieresc, despre care mari cărturari, scriitori, oameni cu dragoste de cultură, spuneau pe bună drep­tate : „Liceu,­­ cimitir / Al tinereţii me­le" (George Bacovia), sau : „Liceul murdar, ruinat. Uneori mi se părea ca un imens cadavru...“ (Barbu Ştefă­nescu Delavrancea) sau . .....liceul cu firmă ca de circiumă, cu odăi ca de puşcărie, cu gratii mîncate de rugi­nă la ferestre, cu duşumele putrede ca un coşciug dezgropat la 7 ani..." (Ioachim Botez). Sunt mărturii care a­­testă nu numai nepăsarea din partea guvernanţilor de altădată, faţă de starea şcolilor noastre, dar şi ideea apăsării, a distrugerii libertăţii şi bucuriilor tinereşti. Şi iată-ne în şcoala nouă, şcoala zilelor noastre. In dimineaţa cînd stră­zile Iaşului au fost literalmente inun­date de cascada tinereţii, am po­posit şi noi printre cei pe care gîndul neastîmpărat al primei zile de şcoa­lă i-a îmboldit ca un spiriduşi să se scoale încă de cu noapte. Cu mic cu mare, trăiau aceeaşi profundă şi nestăpînită emoţie. Florentina Alexa şi Florin Gheorghiu din clasa XI-a, nu mai conteneau povestindui-ne im­presiile de vacanţă din excursiile de pe litoral şi bucuria de a se revedea în şcoală nouă. Ion Bucătaru, deşi abia într-a zecea, ne şi împărtăşea gîndul de a urma mai tirziu Faculta­tea de mecanică, cit despre piticii dintr-a-ntîia solemni şi festivi, abia se zăreau de după buchetele imense de flori şi dintre fundele mari cu care îi gătiseră mîini mîngîioase de ma­me. „Actul de naştere al şcolii îl semnează cei mici - viitorul de aur al patriei", i le-a spus în­­tr-o caldă urare utemis­­tul Viorel Tancău, elev al clasei a zecea, iar E­­lena Mateiaş n-a putut rezista tentaţiei de a dă­rui celor mici cite o floa­re, după ce fiecăruia i se înmînaseră cărţile, dar primit prin grija partidului de către toţi copiii din clasele I—VIII din ţara noastră. Multă vreme, elevii mai mari şi mai mici nu vor uita festivitatea de des­chidere, cuvintele frumoase, încuraja­toare, rostite de tov. Ion Agachi, di­rectorul şcolii, care, trecînd în revistă realizările în domeniul învăţămîntului şi culturii, a subliniat şi sarcinile în­tregului colectiv în noul an care a început. De asemenea, vor rămîne în­tipărite cuvintele tov. Maria Ciobanu, secretară a Comitetului regional U.T.M., care, după ce a adus tuturor un căl­duros salut din partea Comitetului re­gional U.T.M., a vorbit pe larg despre înfăptuirile poporului nostru muncitor, sub înţeleaptă conducere a partidu­lui, în cei 20 de ani de la Eliberare şi despre dragostea şi elanul cu care tineretul răspunde grijii părinteşti a partidului, învăţînd şi pregătindu-se temeinic. Felicitările şi urările din partea Ca­drelor didactice, părinţilor şi colegi­lor vor constitui şi ele îndemnuri în munca rodnică pentru cucerirea cetă­ţii ştiit­ţei şi culturii. ELENA PIETRARU v­enit ! Moment solemn : intrăm in şcoală nouă ! Foto : V. BOTOŞANI Zîmbetele micuţilor exprimă bucuria pen­tru cărţile primite prin grija părintească a partidului. Foto : V. PETRESCU ^njfjc­wiCL^iiU Şedinţa Comitetului regional pentru cultură şi artă In cursul zilei de ieri, la Comi­tetul regional pentru cultură şi ar­tă a avut loc o şedinţă la care au participat secretarii comitetelor o­­răşeneşti şi raionale pentru cultură şi artă, directori ai Caselor raio­nale de cultură, instructori ai unor formaţii artistice. Cu acest prilej s-a făcut un bilanţ al rezultatelor obţinute de formaţiile artistice de amatori din regiune cu prilejul ce­lui de al Vll-lea concurs. De ase­menea, s-au discutat probleme pri­vind dezvoltarea în continuare a mişcării artistice de amatori din re­giunea Iaşi. Tot cu acest prilej, in­structorilor artistici, care s-au e­­videnţiat în munca de pregătire a formaţiilor de amatori, li s-au in­­mînat premii. Cu acest prilej, orchestra fa­bricii a susţinut un frumos pro­gram muzical. In cinstea fruntaşilor în producţie Comitetul sindicatului şi­ condu­cerea Fabricii „Ţesătura" au or­ganizat de curînd, la Casa de cultură a tineretului, o masă to­vărăşească în cinstea fruntaşilor in întrecerea socialistă. Au par­ticipat circa 300 de muncitori şi muncitoare cu familiile lor. Colectiviste din raionul Hîrlău în vizită la Iaşi Două sute de colectiviste din raionul Hîrlău au vizitat, zilele trecute, oraşul Iaşi. Excursia a fost organizată de comitetul raio­nal al femeilor. Colectivistele au vizitat unele întreprinderi din zo­na industrială, Palatul Culturii, monumente de artă etc. Noi discuri „Electrecord“ în magazine Recent, la magazinele „Muzi­ca" din oraşul Iaşi au sosit noi discuri „Electrecord" cu înregis­trări şi reînregistrări de muzică uşoară şi populară. Se remarcă printre acestea discurile pe care sunt imprimate melodii interpre­tate de cîntăreţul german de muzică uşoară Uldo Jurgens, de Doina Badea şi Constantin Dră­­ghici, precum şi înregistrările de muzică populară ale Măriei Lă­­tăreţu şi Benone Sinulescu. FLORI ŞI COPII Prin hărnicia neobosită a colectiviş­tilor, prin strădania permanentă a Sfatului popular comunal de a asi­gura la vreme materialele de con­strucţie necesare, în satul Damache, din comuna Trifeşti, raionul Iaşi, s-a înălţat, cu un an mai devreme, noua şcoală generală de 8 ani. Către ea se îndreptau ieri dimi­neaţă, gătiţi de sărbătoare, cu ghioz­dane în spate, cu buchete de flori în mină şi cu tot soarele pe obraji, „primăvara" satului. Ca la îndemnul cuiva, glasurile s-au stins. Sfioşi, musafirii, aşteptaţi de asemenea cu flori, păşeau pragul noii şcoli, deschizînd, cu aceeaşi sfială, uşile claselor pentru a năvăli, odată cu bucuria lor, tot soarele de toam­nă. Aici, surpriza era de neînchipuit pentru cei ce abia păşeau pragul şcolii, şi mult aşteptată de „veterani". Băncile aliniate ca la paradă pur­tau, mindre de această nobilă mi­siune, pachetele de cărţi. Noile cărţi acordate gratuit de către statul nos­tru tuturor elevilor claselor I—VIII. In coperţile lucioase, ca-ntr-o oglindă, se desfătau, din nou, florile. Flori şi cărţi, copii şi flori. Armonie deplină. „Trecerea în revistă" s-a terminat. Voioşia a pus din nou stăpînire pe proprietarii neînchipuitelor frumuseţi din paginile manualelor şcolare. S-au strîns apoi în careu. După cuvîntul de „bun venit" adresat de către tov. Gh. Mardare, directorul şcolii, tova­răşului Mihai Prisăcaru, preşedintele Sfatului popular comunal, le-a vorbit elevilor despre şcoală, despre noul an de învăţămînt, despre neţărmuri­ta grijă a partidului şi guvernului nostru faţă de copiii oamenilor mun­cii, pentru care au fost create condi­­ţii de viaţă şi studiu la care părin­ţii lor nici nu visau. Pe urmă, ca cea mai grăitoare măr­turie a acestei griji, învăţătoarea Emilia Mardare, l-a in­vitat în clasele strălucitoare, unde noile manuale îşi aşteptau cuminţi stăpinii. CORNELIU HUŢANU Ca păsările, primăvara Aleea ce urcă spre Şcoala pro­fesională de mecanici agricoli Hol­­boca a căpătat odată cu deschide­rea noului an şcolar, semnificaţia căilor albastre, pe care, primăvara, se întorc păsările călătoare. Grupuri — grupuri, îmbrăcaţi în uniforme noi, şcolarii de azi, mecanizatorii de mîi­­ne, parcurg cu nerăbdare şi cu e­­moţie drumul pînă sus, unde, printre alte construcţii, îi întîmpină cu aer festiv, şcoala nouă, cu 8 săli de cla­să, două laboratoare etc. Elevii mai vechi au pasul mai si­gur, sînt mai gureşit. Cei noi calcă timid, cercetează totul cu atenţie şi au un zîmbet abia schiţat de satis­facţie, parcă ar spune : ,,Da, îmi place ..." Tovarăşul Ioan Mihăilă, directorul şcolii, pune oarecare mîndrie în fe­lul de a vorbi despre condiţiile de învăţătură create în acest an. Ne invită, voind parcă să-şi justifice mîndria, prin cele 10 dormitoare pu­se la punct pînă în cel din urmă amănunt, prin cantină, a cărei capa­citate s-a mărit odată cu construi­rea a încă unei săli de mese mo­derne, prin cele trei ateliere în care elevii îşi vor desfăşura practica, toate dotate cu utilajul necesar. Ne vorbeşte apoi despre biblioteca şcolii, despre club, despre încălzirea cen­trală, care urmează să ia extindere, despre cadrele calificate ce vor pre­găti pe cei care, după trei ani, vor contribui la mărirea rodniciei pămîn­­tului. Intr-adevăr, cei 160 elevi din anii II şi III cărora li se mai adaugă alţi 210 în anul I, vor avea condiţii mi­nunate de învăţătură şi, de viaţă, create prin grija partidului. De a­­ceea dorinţa elevilor este de a răs­punde cum se cuvine acestei griji pă­rinteşti, prin însuşirea temeinică a meseriei de mecanizator agricol. Exemplul tinerilor Onescu Valeriu şi David Ştefan, din anul III, Avram Constantin şi Costan Mihai, din anul II, şi al altora, este demn de urmat. Afară, în jurul unui tractor, s-a strîns, ca albinele în jurul urdinişului, un grup de elevi din anul I. Unul mai răsărit le explică !­­ Uite, apeşi aici şi gata - stop ! Asta-i frîna. Dincoace.... - Dar tu de ce-ai mai venit la şcoală, dacă le ştii pe toate ? - Apoi chiar pe toate nu le ştiu eu. Ce-am putut prinde de la frate­­miu. El îi şef de brigadă. - Aha ..... De jos, din şosea, clădirile Şcolii profesionale de mecanici agricoli Holboca par nişte uriaşi, cu mîinile streaşină deasupra ochilor, privind că­tre miază-zi. Dintr-acolo, grupuri — grupuri, ca păsările, primăvara, urcă grăbiţi şi emoţionaţi, şcolarii. Peste trei ani, după ce meseria de meca­nizator agricol va fi bine însuşită, vor împînzi, ca o recoltă bogată și nouă, ogoarele... V. FILIP Şedinţa plenară lărgită a secţiei G.A. S. din Consiliul superior al Agriculturii Marţi dimineaţa au început in Ca­­pitală lucrările şedinţei plenare lărgite a secţiei gospodăriilor agricole de stat din cadrul Consiliului Superior al Agriculturii. Participanţii dezbat rezultatele obţi­nute în acest an de către gospodăriile agricole de stat in cultura griului şi măsurile tehnico-organizatorice pentru buna desfăşurare a însăminţărilor, re­coltărilor şi celorlalte lucrări agricole de toamnă. Se dezbat, de asemenea, măsurile pentru realizarea planului în sectorul de producţie animală şi unele probleme economico-financiare ale gospodăriilor agricole de stat. Lucrările şedinţei continuă. (Agerpres). După ce a terminat şcoala de calificare, maşinistei Ale­xandrina Hrişcă de la fabrica de tricotaje „Moldova“ din Iaşi nu i-a trebuit timp mult pentru a aplica în practică ce­le învăţate la cursurile de cali­ficare. Astfel, ea îşi depăşeş­te în fiecare lună sarcinile de plan cu 15—20 la sută, acor­­dînd toată atenţia calităţii. Foto: P. BADEA Proiectele I Pentru şantierele de construcţii — pregătite din vreme­ aşul — cetate de comori de mo­numente şi de tradiţii culturale, trăieşte astăzi bucuria măreţe­lor transformări. Aspectul arhitectonic al Iaşului aşa cum se prezintă astăzi vizitatorului, diferă total de cel cu­noscut înainte. Au apărut cartiere noi, formate din blocuri mari, cu aparta­mente luminoase, străzi şi alei de cir­culaţie dimensionate corespunzător, cu spaţii verzi, puncte gospodăreşti mo­derne de deservire, spaţii pentru jocul copiilor etc. In Expoziţia „Dezvoltarea economică şi social-culturală a regiunii laşi in douăzeci de ani", organizată în sălile Palatului Culturii din laşi - citir gra­fice, urmărim fotografii, machete şi exponate ale principalelor realizări. Aflăm aici că în mai puţin de 13 ani în oraşul Iaşi s-au dat în folosinţă peste 8.000 de apartamente, iar în acest an constructorii vor preda be­neficiarilor alte 2.352 de apartamente. La tot ce vedem nou în oraş şi regiu­ne, oamenii de la planşete, proiec­tanţii - ingineri şi arhitecţi, au pus cite un grăunte din inima, cunoştinţe­le şi imaginaţia lor.­­ Nouă, proiectanţilor din C.S.A.P.C. - ne spune arhitectul Mihai Lupu, di­rector tehnic adjunct - ni s-au pus pro­bleme deosebite cu privire la întocmirea documentaţiei pentru reconstrucţia ora­şului nostru drag. Animat de dorinţa de a contribui la această măreaţă acţiu­ne, fiecare dintre cei care lucrează la C.S.A.P.C. se străduieşte să reali­zeze proiecte de ansamblu cu vederi largi şi de perspectivă, să obţină o armonie cit mai perfectă între nou şi elementele arhitecturale vechi, valo­roase. P­entru folosirea unor soluţii eco­nomice, în faza de proiectare, s-a scurtat durata de alcătuire a documentaţiilor realizîndu-se pînă în prezent peste 77 la sută din planul lucrărilor prevăzute a se executa de către constructori in 1965 la locuinţe, şi peste 81 la sută din restul lucră­rilor importante, comandate de diferiţi beneficiari pentru anul viitor. Stadiul actual al pregătirii documentaţiei ne permite să spunem că pină la sfirşitul anului 1964 proiectanţii de la C.S.A.P.C. vor realiza înainte de termen toate comenzile pentru 1965. Sunt realizate proiectele pentru încheierea lucrări­lor in cartierul Socola — Nicolina — microraionul 5 cu care se termină re­construcţia integrală a acestui cartier. Aici trebuie să mai adăugăm că pro­iectanţii ieşeni se pregătesc şi ei să participe la concursul naţional de sis­­tematizare a Pieţei Podu Roş - con­curs care va avea loc pînă la sfîrşitul acestui an. Printre alte lucrări a căror documen­taţie este în curs de pregătire, găsim cartierul Tătăraşi, prima etapă - mi­croraionul 1, care va cuprinde 3.119 apartamente şi care urmează a fi ata­cate în 1965. Pentru construcţiile de locuinţe din Bîrlad, Paşcani, Huşi, Vas­­lui şi Negreşti, cu termen de punere în funcţiune în 1965, proiectanţii au realizat şi predat proiectele cu mult înaintea termenelor contractuale, s­oluţiile noi, mai economice, dar care să ridice şi gradul de con­fort al noilor locuinţe sunt preo­cupări actuale ale oamenilor de la plan­şete, împreună cu un colectiv de cercetă- TATIANA ECONOMU (Continuare in pag. 3-a) In fotografie: Arhitectul Cezar Dănuescu, la planşeta de lucru. Foto: V. BOTOŞANU RESURSELE DE FURAJE INSILOZABILE­­ MAI BINE FOLOSITE! La intrarea în perioada de stabula­­ţie animalele trebuie să aibă asigura­te pe lingă celelalte categorii de fu­raje, suficiente nutreţuri însilozate. De la recoltarea primelor ierburi timpurii şi pină în prezent au fost puse la si­loz în G.A.C.-uri însemnate cantităţi de furaje din toate resursele. In unele locuri s-a insilozat mai mult, în altele mai puţin, după cum a existat şi preo­cupare pentru această problemă. Ne aflăm în perioada în care trebuie lua­te toate măsurile pentru ca planul de însilozare să poată fi nu numai reali­zat ci şi depăşit. Să urmărim ce se face pentru aceasta în G.A.C.-urile negreştene. Iată-ne la G.A.C. Băceşti. Mai bine de jumătate din cele 3.000 to­ne planificate se află deja în silozuri. ,,Fă­­cînd balanţa furajeră - ne spune tov. ing. Paul Moraru, am ajuns la concluzia că cifra de plan trebuie puţin ajusta­tă. Nivelul producţiei de fin a fost în condiţiile acestui an sub aşteptări, aşa că vom substitui parte din deficit cu nutreţuri grosiere şi murate. Pentru a­­ceasta avem nevoie, nu de trei, ci de cinci mii de tone de siloz“. Ni se de­monstrează negru pe alb că planul, chiar aşa majorat, e realizabil. Alături de porumbul stabilit pentru siloz (de pe aproape 30 hectare) se recoltează în acest scop şi porumbul boabe ne­fecundat. Se apelează şi la alte re­surse. Din insilozarea frunzelor şi co­teţelor de sfeclă, a capitulelor de floa­­rea-soarelui în amestec cu porumbul din cultură dublă vor rezulta aproape 1.000 de tone. Zilele trecute, la bri­gada de la Armăşeni s-a început din plin culesul porumbului pentru boabe. Cum mare parte din coceni îşi mai păstrează încă suculenţa, ei pot fi foarte bine însilozaţi un amestec cu porumb din cultură dublă - lucru care se şi face dealtfel. Pină acum s-au insilozat astfel primele 20 tone de co­ceni şi tocatorile n-au chip de odihnă; din această sursă vor trebui puse la siloz peste 2.500 tone, şi asta cit mai repede. Tendinţa de depăşire a planului de însilozare prin folosirea tuturor rezer­velor e caracteristică şi altor G.A.C.­­uri. La Negreşti, Tansa, Dagîţa, Girbeşti, Oniceni, Todireşti, Dumeşti există canti­tăţile cele mai mari de nutreţuri in­­silozate din raion. Ca şi la Băceşti, aici acţiunea de însilozare s-a inten­sificat în ultimele zile şi paralel cu recoltarea culturilor tîrzii sunt puse in valoare toate resursele de consolidare a bazei furajere. E drept că şi a­­ceste unităţi sunt încă departe de a­­coperirea necesarului de furaj insilo­­zate dar interesul care există din par­tea conducerilor şi specialiştilor pentru organizarea temeinică a campaniei de însilozare e cea mai bună garanţie că sarcinile de plan vor fi lăsate in urmă. Nu poate fi trecut cu vederea fap­tul că raionul Negreşti a rămas cu însilozările mult în urma celorlalte ra­ioane. La începutul acestei sâptămini nu era însilozată nici o cincime din cantitatea de furaje prevăzută în plan. Insilozurile timpurii au fost neglijate aşa că în prezent realizarea cantităţi­lor planificate nu poate fi lăsată nu­mai pe seama porumbului destinat pentru siloz. Pentru ca in iarnă ani­malele să aibă destule nutreţuri insi­­lozate e necesar să fie valorificate cantităţi sporite de pălării de floarea soarelui şi coceni de porumb-boabe alături de alte resturi vegetale. Se poate obţine pe aceste căi un furaj de calitate? „Din experienţa anului trecut ne-am convins că da, ne răs­punde tov. ing. Filomela Dumitrache de la G.A.C. Negreşti. Am avut mai bine de 200 tone de coceni însilozaţi in straturi alternative cu borhot de sfeclă şi alte aproape 100 tone în a­­mestec cu resturi de la grădinile de legume (castraveţi bătrini, vreji de cartofi, tulpini de roşii etc.). Am stabi­lit proporţia amestecului în aşa fel in­cit cocenii uscaţi să împrumute de la celelalte componente din siloz umidi­tatea de 65-70 la sută optimă fer­mentării. Aşa se face că nutreţul re­zultat s-a conservat bine şi a fost con­sumat cu plăcere de animale. Acum re­coltăm porumbul pentru boabe. O bună parte din cocenii râmaşi, şi în primul rind cei încă verzi, îi însilozâm cu po­rumb din cultură dublă, stratificaţi cu borhot sau cu resturi de la grădina de legume. Vom însiloza astfel, în total, circa 1.500 tone de coceni după des­­făcarea ştiuleţilor pentru boabe". La Dumeşti sporirea umidităţii co­cenilor sa făcut în toamna trecută şi prin stropire cu saramură rezultate­le fiind la fel de bune. Tov. Adolf Jugaru, inginerul colectivei, ne spune că procedeul e repetat şi în acest an. In plus, pe măsură ce se recoltează porumbul-boabe, se va continua insi­lozarea cocenilor în amestec cu bor­hot de sfeclă sau umezit cu soluţie de melasă. La cele 100 tone frunze şi colete de sfeclă însilozate pînă acum alternativ cu straturile de paie se vor adăuga încă cel puţin 500 tone. Experienţa bună care există, după cum se vede, în unele unităţi cu pri­vire la insilozarea unor furaje din ce­­le mai variate surse trebuie extinsă în întreg raionul. Sînt gospodării co­lective în care domneşte părerea că încercarea de a folosi aceste surse este sortită eşecului. G.A.C. Scînteia nu şi-a asigurat, pînă în momentul de faţă, decit abia 5 la sută din nutreţul murat necesar pentru iarnă. Numai din porumbul pentru siloz nu se vor putea realiza cele peste 3.000 tone planificate şi cu toate acestea nu sunt luate în consideraţie rezervele ivite, acum în toamnă. „Silozul de coceni de porumb și frunze de sfeclă pregătit anul tre­cut a mucegăit“, încearcă tov. Condu­­rache, inginerul agronom, să găsească o justificare. Dar nici nu se poate întîmpla altfel, cînd așa ca la Scînteia, se pun la siloz furajele la voia întîm­­plării, nu se realizează in masa în­silozată umiditatea recomandată, iar ta­­sarea şi acoperirea gropilor se face neglijent, fără supraveghere din partea specialiştilor. Atît la Scînteia cit şi la Rafaila, Valea Ursului, Oşeşti, Gîrceni, la toate G.A.C.-urile în care insilozu­­rile bat pasul pe loc e necesar să se aplice experienţa valoroasă exis­tentă în raion, astfel ca, pină la ve­nirea sezonului friguros, hrana anima­lelor să fie în întregime asigurată. Posibilităţi pentru aceasta există şi în unităţile vizitate, dar nu e suficient atît. Consiliile de conducere, specialiştii din G.A.C.-uri au obligaţia de a se pune în valoare depunind tot interesul şi priceperea. Aceeaşi răspundere pentru problemele legate de baza furajeră revine consiliului agricol raional din partea căruia nu se vede suficientă preocupare. C. GRIGORAŞ ÎN G.A.C.-urile DIN RAIONUL NEGREŞTI

Next