Flacăra Iaşului, februarie 1967 (Anul 23, nr. 6342-6365)

1967-02-14 / nr. 6353

Rebutul nu se sperie de vorbe A­nul 1967 a adus metalur­­giştilor de la Fabrica de rulmenţi o surpri­ză : planul de produc­ţie nu mai prevedea rebuturile admise. — E posibil să nu mai înregis­trăm rebuturi ? s-au întrebat unii, neliniştiţi. — Nu se poate, şi-au răspuns tot ei şi au început să teoretizeze problema. Ecourile „teoriei* se mai aud şi acum, In diverse forme, mai evi­dente sau mai palide, cu miros de nostalgie şi gust de lacrimi. Un inginer cu Ulumică de răspundere ne sfătuieşte: — E mai bine să nu scrieţi des­pre rebuturi... Aşteptaţi să reuti­­lăm fabrica cu maşini noi şi pe urmă... Poate că unora lI se par ieşite din comun asemenea manifestări, dar să ne gîndim că ani de zile n-a existat nici o responsabilitate materială serioasă pentru rebuturi. — Problema responsabilităţii per­sonale, ne spune tovarăşul ing. I. Baichiş, adjunctul şefului serviciului C.T.C., se punea atunci sau mai a­­les atunci cînd rebutul depăşea nor­mativul admis. Dar în ultimii ani, fabrica noastră a dat rebuturi mai puţine decit cele admise, de unde şi convingerea unora dintre noi că rebuturile existente nu trebuie să ne alarmeze. In cifre, rebuturile anului 1966 se prezintă ca un punct pozitiv în ac­tivitatea de producţie, deoarece de la 7.026.000 de lei, cît fusese admis, s-a realizat numai.... 5.823.000 lei. Aşadar, ni se recomandă să vorbim despre un câştig, nu despre o pier­dere. Iată cum o prevedere iraţio­nală a planului a creat o menta­litate îngrijorătoare împotriva că­reia trebuie să ,ne mobilizăm acum însă producţia aşa cum se desfă­şoară ea, fără a-i adăuga atribute care nu-i aparţin, şi au constatat că cele mai multe rebuturi se produc din neglijenţă, că nu maşinile sunt vinovate, ci oamenii care le exploa­tează.Ş­efii de echipă se duc în fiecare dimineaţă la bo­xele de control şi con­stată rebuturile din ziua precedentă. Examinînd piesele rebutate, ei îşi dau seama şi de cauzele care le-au provocat, şi le notează într-un car­neţel, apoi discută cu muncitorii res­pectivi. Munca educativă şi-a do­vedit întotdeauna o mare influenţă asupra oamenilor. De asemenea, ri­dicarea calificării. Altfel nici n-ar fi fost posibilă scăderea numărului de rebuturi, de la un an la altul. Dar mai sînt unii cărora cuvîntul le spu­ne prea puţin. Din păcate însă res­ponsabilitatea materială se reduce la neplata operaţiei executate greşit, care de regulă se ridică la o sumă infimă, de cîţiva lei. De aceea au apărut cazuri cînd unii repetau re­buturile, aducînd pagube mari, fă­­cînd nulă întreaga muncă de pre­lucrare anterioară a unei piese. Cum se proceda în asemenea cazuri ? Un şef de secţie ne povesteşte o în­­tîmplare tipică. Un muncitor a re­­butat într-o zi, în 4 ore, din negli­jenţă, 85 de inele de rulmenţi, în greutate de 1.000 de kg. Fiindcă nu era la prima abatere de acest fel, a propus consiliului de judecată să fie sancţionat cu retrogradarea pe trei luni la o categorie inferioară de salarizare. Consiliul de Judecată s-a înduioşat însă de „explicaţiile" muncitorului respectiv şi i-a dat nu­mai o „mustrare*. (In 1966 s-au dat pentru rebuturi repetate 7 sancţiuni V. GHEORGHIU (continuare în pag. a 3-a) Secţia prelu­crări mecanice de la Ateliere­le „Nicolina" din Iaşi a fost în­zestrată cu un nou utilaj de mare precizie. Este vorba de maşina de rec­tificat cutiile de grăsimi de la osiile de va­goane. Maşini noi, de un înalt nivel tehnic Primele succese din 1967 In construcţia de maşini sunt con­cretizate într-o serie de pro­duse noi, de un înalt nivel tehnic. Aşa, de exemplu, numă­rul maşinilor de aşchiat reali­zate de colectivul Uzinelor din Arad a fost mărit la 25, prin asimilarea unui strung special destinat prelucrării pieselor mici şi mijlocii. O altă maşină­­unealtă importantă, realizată lu­na aceasta de colectivul Uzine­lor „înfrăţirea" din Oradea, este noua freză universală, a cărei greutate este cu 15 la sută mai mică decit a tipurilor similare realizate până acum. Uzinele „Progresul" din Bră­ila au început să asimileze ti­puri noi de vagoane siderurgi­ce cu capacităţi de 140 şi 160 de tone. La rîndul lor, con­structorii de maşini din Craio­va au trecut la asimilarea a trei produse noi destinate a­­griculturii: o remorcă cisternă pentru transportat lubrifianţi pe ogoare, o maşină de admi­nistrat ape amoniacale şi o alta pentru împrăştiat îngrăşăminte chimice solide. Minerii au primit anul aces­ta un nou ciocan pneumatic folosit la dislocarea rocilor de steril şi cărbune, realizat de colectivul Uzinelor „Indepen­denţa*1 din Sibiu. El are o greu­tate de circa 5 kg., mai mică decît a tipurilor obişnuite, ceea ce le uşurează mult mun­ca în subteran. Un alt utilaj nou pentru industria minieră este troliul pneumatic cu sarci­nă de 400 kg. fabricat la Uzi­nele „Unic" din Satu Mare. (Agerpres) La Porţile de Fier CRAIOVA — A început montajul celor mai mari utila­je sosite pînă acum pe şantie­rul sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier. Este vorba de trei macarale, fiecare cu o capacitate de 400 tone pe zi, care vor fi folo­site la turnarea betoanelor ba­rajului hidrocentralei şi funda­ţiilor uzinei şi ecluzelor. (Agerpres) F. A. —12 PLOIEŞTI — Seria agregate­lor de foraj produse de indus­tria noastră constructoare de maşini a fost completată cu o nouă instalaţie , F. A.-12, pusă recent în fabricaţie la Uzina de utilaj petrolier din Tîrgovişte. Prevăzută cu un înalt grad de centralizare şi mecanizare a comenzilor — noua instalaţie este destinată forajului puţuri­lor de apă pînă la adîncimi de 150 metri. Sarcina ei nor­mală de lucru (la cîrlig) este de 12,5 tone. Agregate de a­­cest tip vor fi folosite şi pe şantierul sistemului hidroener­getic şi de navigaţie „Porţile de Fier". (Agerpres) Fabrica de antibiotice se va extinde cu încă două noi pavilioane pentru biostimulatori și produse antibiotice de semisinteză. IN CLIȘEU: se lucrează la montarea grinzilor prefabricate la depozitul de ma­terii prime. întreaga energie. Oamenii cu o Înal­tă conştiinţă din fabrică au privit o mare fabrică de mobilă BAIA MARE — la In­treprinderea de produse finite din lemn Satu Ma­re au început lucrările pregătitoare în vederea construirii unei mari fa­brici de mobilă. Ea este proiectată pentru o pro­ducţie anuală de circa 22.000 garnituri. Intre al­tele, unitatea va dispune de un sector specializat în producţia de mobili­er artistic. Noua unitate a indus­triei noastre de prelu­crare a lemnului va fo­losi ca materie primă e­­lemente prefabricate de mobilier, ce-i vor fi fur­nizate de către o între­prindere special profi­lată. (Agerpres) în pag. a 2-a VIATA CULTURALA Ziarele ne-au adus zi­lele trecute vestea de­cernării premiilor Aca­demiei pe anul 1965 şi, parcurgind cu vie curio­zitate coloanele dense, am descoperit cu­ satis­facţie numele­ conferen­ţiarului universitar doc­­tor Irinel Drăgan, care a obţinut premiul ,Gheorghe Lazăr“­­ pen­tru lucrări în domeniul programării parametrice. Cunoşteam mai de mult preocupările sale în ceea ce priveşte ecua­ţiile cu derivate par­ţiale, dar despre noile cercetări care i-au adus de cuvânt premiul amin­tit ştiam mai puţin şi am ţinut să pătrundem pentru cîteva clipe în ,,laboratorul intim“ al creaţiei ştiinţifice, în ceea ce numim „secre­tul cifrelor“, dar mai ales al performanţelor obţinute la o vîrstă care nu ,,calendarul ştiinţei“ se înscrie la prima tinereţe. Spun a­­ceasta fiindcă cei 35 de ani ai lui Irinel Drăgan înseamnă foarte puţin un raport cu înălţimea distincţiei primite şi foarte mult ca posibili­tate de afirmare viitoa­re. Iar atunci cînd la baza întregii activităţi stă o voinţă fermă şi o pasiune devorantă pen­tru ştiinţă, pronosticu­rile in legătură cu „vi­itorul de aur“ al unei pleiade de tineri cerce­tători exprimă o certi­tudine. Un exemplu a ceea ce numim de obi­cei un act de voinţă este şi atitudinea lui Irinel Drăgan faţă de problema propriei sale reprofilări. — Era prin 1961 — ne spunea printre alte­le — cînd acad. Men­del Haimovici m-a În­trebat dacă nu m-ar in­teresa să studiez Li­nele probleme mai con­crete. Vă mărturisesc insă că o atare schim­bare după ce mă spe­cializasem timp de opt ani nu era nicidecum u­­şoară. Am început to­tuşi să-l însoţesc pe profesor in întreprin­deri şi apoi să le vizi­tez din ce in ce mai mult chiar şi singur, a­­tras pe neaşteptate de aplicaţiile pe care le-ar putea avea problemele de matematică în pro­ducţia industrială. Şi iată-l din 1963, mi se pare, părăsind de tot „drumul vechi“, cum ne mărturisea, şi anga­­jindu-se în direcţia stu­­dierii programării pa­rametrice, disciplină cu totul nouă in ţara noas­tră, a cărei direcţie de cercetare a fost iniţiată de acad. Grigore Moisil. Ast­ăzi, cînd conduce­rea de partid preconi­zează Introducerea pe scară largă a maşinilor electronice de calcul in economie, capitolul amintit are o deosebită importanţă.. De altfel, in timp ce-şi desfăşura investigaţiile tînărul cercetător ieşean, pe a­­celaşi drum porniseră şi alţii în R.F.G., R.S. Cehoslovacia, Japonia etc. In lucrarea sa, care este o lucrare funda­­mentală orientativă, I. Drăgan a adoptat unele metode ce se întrebuin­ţează obişnuit pentru programarea liniară, în aşa fel ca ele să poată fi folosite la rezolva­rea unor tipuri de pro­bleme parametrice. Şi rezultatele s-au văzut, răsplata primită zilele trecute fiind una din marile satisfacţii ale celui care s-a dedicat cu dăruire, cu abnega­ţie muncii de cercetare. L-am întâmpinat cu întrebarea „clasică“ dacă nu cumva mate­matica a fost una din pasiunile apărute încă în copilărie, pentru ca răspunsul să vină prompt şi surprinzător: — Nu, dimpotrivă, eu am iubit foarte mult la­tina şi aceasta n-ar trebui să vi se pară pa­radoxal fiindcă vefi ad­mite, cred, că o retro­versiune pune uneori mintea la contribuţie in aceeaşi măsură in care o poate face şi o pro­­plemă interesantă şi dificilă de matematică. Şi cum şirul surpri­zelor in legătură cu vo­caţia n-aveau să sfîr­­şească aici, am aflat cu uimire că la termina­rea liceului, absolven­tul, care în ultimii doi ani îndrăgise matemati­ca, oscila totuşi intre aceasta şi Conservator. Nu întîmplător cintase atîta timp in corul Fi­larmonicii, căruia avea să-i rămină fidel de alt­fel chiar şi după ce op­tase pentru ştiinţele exacte. — Aţi regretat vreo­dată alegerea? l-am în­trebat cu o nedezmin­ţită curiozitate profe­sională. — Nu, fiindcă nicicind n-am fost un adept al mediocrităţii, iar in mu­zică — cred eu — nu m-aş fi realizat pe de­plin. Cum rămîne atunci cu sportul ? am vrut să-l întreb fiindcă ştiam că fusese un jucător cu­noscut şi într-un timp chiar campion la tenis de cîmp. Dar n-am apu­cat să-mi rostesc în­trebarea fiindcă inter­locutorul ne-a declarat cu sfiala şi modestia u­­nui autentic îndrăgostit, că adevărata şi marea sa pasiune a rămas şi va fi matematica pentru care a jertfit multe al­tele, consacrindu-i cea mai mare parte din timp şi socotind-o preocupa­rea sa constantă. Şi aceasta nu pentru că pe pieptul său a strălucit in toamna a­­ceasta medalia „Meritul ştiinţific“, ci dintr-o ne­cesitate : lăuntrică ire­zistibilă şi tulburătoare, din dorinţa sinceră de a dărui patriei tot ce are mai bun, mai valo­ros. ELENA PIETRARU PE MERIDIANELE GLOBULUI ® Manifestaţii anticolonialiste în Aden ® FRANTA Deschiderea oficială a campaniei electorale # COMENTAU EXTERN „Micul N. A. T. O.“ în impas Paşi care pot fi şi mai mari Adunarea generală a cooperativei agricole din Podu-Iloaiei In prima adunare generală a anului, ţăranii cooperatori din Podu-Iloaiei au chibzuit îm­preună asupra obiectivelor de plan pe 1967. Pentru a putea stabili mai judicios şi pe baze cît mai reale coordonatele viitoarei activităţi economice, ei au pornit însă de la o a­­naliză temeinică a muncii de anul trecut, cîntărind cu răs­pundere experienţa pozitivă şi neajunsurile. Bilanţul lui 1966 s-a arătat îmbucurător: hectarul a pro­dus la majoritatea culturilor mai mult, iar animalele, de a­­semenea. Spicuim cîteva cifre din darea de seamă: s-au ob­ţinut 1.670 kg. de grîu, în me­die, la hectar, faţă de 1.200 kg. planificate, 2.647 kg de porumb în loc de 2.000 kcp, 1.600 kg. de floarea-soarelui, adică cu 300 kg. peste prevederi etc. Eforturile ţăranilor cooperatori şi ale mecanizatorilor de a e­­xecuta lucrările agricole la timp şi de calitate, potrivit re­comandărilor făcute de spe­cialişti, se concretizează astfel prin sporuri de producţie care, exprimate valoric, însumează aproape 250.000 lei, peste ceea ce se planificase. Veniturile prevăzute pentru anul trecut au fost depăşite şi în sectorul zootehnic, ca ur­mare a producţiilor sporite ob­ţinute. După cum spun coope­ratorii din Podu-Iloaiei, 1966 a însemnat un an de cotitură, îndeosebi la ferma de vaci. Şi intr-adevăr aşa este, dacă a­­mintim că unitatea a urcat în privinţa producţiei de lapte pe locul al III-lea pe raion. Anul trecut s-au realizat aici 2.270 de litri de lapte de la o vacă furajată, mai mult cu aproape 900 de litri ca în 1965 şi cu peste 500­­, faţă de plan. Asta înseamnă, cu alte cuvinte, ve­nituri suplimentare în sumă de 117.000 de lei. Iar la producţii şi venituri suplimentare se cu­vine, bineînţeles, şi o retri­buţie suplimentară. Pentru va­goanele de lapte produse peste sarcinile de plan, pentru fap­tul că au obţinut cite un viţei de la fiecare vacă, îngrijitorii­­mulgători au primit premii de citea 1.500—4.200 de lei. Nici în celelalte sectoare munca harnică n-a rămas nerăsplătită. Pentru depăşirile de producţie la cultura porumbului s-au a­­cordat drept retribuţie supli­mentară 106 tone de ştiuleţi, la cultura fiorii-soarelui 78.000 de lei etc. Lăsăm de o parte faptul că valoarea zilei-muncă a fost cu circa 2 lei superioa­ră celei prevăzute în plan. Ne-am oprit doar la cîteva dintre realizările trecute in re­vistă în adunarea generală. Mai semnificativă ni se pare nu atît prezentarea bilanţului cît preocuparea consiliului de conducere, a specialiştilor şi ţăranilor cooperatori pentru a asigura continuitate seriei de succese de pînă acum. Ce re­zerve importante există încă in această privinţă a reieşit şi din darea de seamă. S-au citat cî­teva brigăzi deţinătoare a re­coltelor record pe cooperativă. Bilanţul a diferit de la briga­dă la brigadă şi aceasta s-a văzut cel mai bine cînd s-au comparat valorile producţiei globale. Brigada a II-a de la Cosiţeni, de exemplu, a dat peste plan produse în valoare de 153.000 de lei, stînd din a­­cest punct de vedere pe pri­mul loc. Depăşiri asemănătoa­re ale producţiei globale pla­nificate raportează şi brigada I din Budăi, sau brigăzile a­ V-a şi a VI-a din Podu-Iloaiei. E drept că fiecare brigadă de cîmp a înregistrat depăşiri la acest indicator. Totuşi nu poa­te trece neobservat faptul că la brigăzile nr. 3 din Holm şi nr. 4 din Scobîlţeni valoarea producţiei globale realizate peste prevederi se cifrează la numai 29.000 şi respectiv 34.000 de lei. „Putem obţine recolte şi mai bogate, arăta în adunarea ge­nerală tov. Mihai Dumitru, şef de echipă la Scobîlţeni. Avem pămînt bun şi nici oamenii nu C. GRIGORAŞ (continuare în pag. a 2-a| ) Succese care obligă ? De ce diferă rezultatele de la brigadă la brigadă • Un sector neglijat: legumi­cultura Viscolul şi datoria tuturor cetăţenilor O nouă ediţie a viscolului din iarna trecută ? S-ar părea. De data aceasta, însă, putem spune că viscolul ne-a găsit pregătiţi. Despre posibilitatea ivirii lui s-a discutat încă de la începutul lunii noiembrie, anul trecut. Autorităţile locale de stat, sub îndrumarea orga­nelor de partid, au luat ime­diat măsurile necesare pentru restabilirea circulaţiei, asigu­rarea aprovizionării cu apă, energie electrică, alimente. Sîmbătă noaptea, cînd viscolul şi-a trimis „cartea de vizită", prin primele rafale de zăpadă spulberată, s-a şi pornit la a­­provizionarea magazinelor cu produse alimentare. Cînd dru­murile au devenit impractica­bile, aprovizionarea a conti­nuat cu autocamioane cu dublă tracţiune. Acţiunea de deszăpezire s-a desfăşurat paralel cu viscolul. Numai în oraşul Iaşi, în cursul zilei de duminică, au lucrat 16 utilaje grele (buldozere, tractoare cu lamă, autocami­oane cisternă cu lamă etc.). La Bîrlad, Paşcani, Negreşti şi în alte centre raionale, u­­tilajele pentru deszăpezire au intrat fără întîrziere în func­ţiune. Mai bine de 80 de a­­utocamioane D. R. T. A. trans­portă zăpada. In cursul zilei de duminică, la Iaşi, au fost redate circulaţiei arterele prin­cipale, în afară de linia Sărărie care a devenit practicabilă în zorii zilei de luni. Incepînd de ieri dimineaţă, numeroşi cetăţeni au luat parte la deszăpezire. Sutelor de ce­tăţeni li s-au alăturat militari ai forţelor noastre armate. Ca urmare a măsurilor luate, în­treprinderile, instituţiile admi­nistrative şi culturale, unităţile comerciale îşi desfăşoară acti­vitatea în condiţii normale. In satele regiunii, primele acţiuni au fost întreprinse pentru des­zăpezirea căilor de acces la fermele de animale, la depo­zitele de furaje şi apă, la şcoli, la magazinele săteşti. Totuşi, zăpada căzută din a­­bundenţă îngreuiază încă pe unele artere circulaţia autove­hiculelor, tramvaielor, pietoni­lor. Depusă în straturi groase pe acoperişurile caselor şi pe terasele blocurilor de locuinţe ea creează pericolul deterio­rării acestora. La eforturile ce se depun pentru înlăturarea efectelor viscolului şi depunerii de ză­padă, sunt chemaţi să se a­­lăture toţi cetăţenii regiunii. Deputaţii, comitetele de cetă­ţeni, comitetele de locatari, toţi cetăţenii trebuie să parti­cipe la acţiunea de deszăpe­zire, de restabilire a circula­ţiei, de înlăturare a stratului de zăpadă de pe acoperişuri şi a gheţei care a şi început să se formeze pe trotuare. E o îndatorire cetăţenească a noastră, a tuturor. Spiritul gos­podăresc şi hărnicia pot fi mai tari decât viscolul! După cum se vede, la Iaşi se lucrează intens la deszăpezire. Concursuri de creaţie artistică „ pentru pionieri şi şcolari » » Pentru a dezvolta aptitudi­nile pionierilor şi şcolarilor în domeniul creaţiei literare, Consiliul Naţional al Organi­zaţiei Pionierilor şi Ministerul Invăţămintului lansează — pentru elevii claselor III—VIII — un concurs de compuneri literare. Participanţii la a­­ceastă competiţie, menită să cultive înclinaţiile în arta scri­sului în rîndurile elevilor din şcolile generale vor avea la dispoziţie o tematică bogată : dragostea pentru par­trie, viaţa de familie, frumu­seţile localităţilor natale, pro­fesia ce o vor alege, chipuri de profesori sau prieteni în­drăgiţi etc. Concursul, care va începe în a doua jumătate a lunii martie, se va încheia la 20 mai, termen pînă cînd lucră­rile cu calificativul „excepţio­nal“ vor fi trimise Comisiei republicane. O acţiune asemănătoare, iniţiată tot de Ministerul In­­văţămîntului şi Consiliul Na­ţional al Organizaţiei Pionie­rilor, este concursul de artă plastică, la care vor putea lua parte toţi elevii claselor I-VIII. Lucrările-portret, peisaj, com­poziţie din natură sau după imaginaţie — vor fi depuse, pînă la 5 aprilie, la comisiile raionale sau orăşeneşti. (Agerpres)

Next