Flacăra Iaşului, februarie 1967 (Anul 23, nr. 6342-6365)
1967-02-14 / nr. 6353
Rebutul nu se sperie de vorbe Anul 1967 a adus metalurgiştilor de la Fabrica de rulmenţi o surpriză : planul de producţie nu mai prevedea rebuturile admise. — E posibil să nu mai înregistrăm rebuturi ? s-au întrebat unii, neliniştiţi. — Nu se poate, şi-au răspuns tot ei şi au început să teoretizeze problema. Ecourile „teoriei* se mai aud şi acum, In diverse forme, mai evidente sau mai palide, cu miros de nostalgie şi gust de lacrimi. Un inginer cu Ulumică de răspundere ne sfătuieşte: — E mai bine să nu scrieţi despre rebuturi... Aşteptaţi să reutilăm fabrica cu maşini noi şi pe urmă... Poate că unora lI se par ieşite din comun asemenea manifestări, dar să ne gîndim că ani de zile n-a existat nici o responsabilitate materială serioasă pentru rebuturi. — Problema responsabilităţii personale, ne spune tovarăşul ing. I. Baichiş, adjunctul şefului serviciului C.T.C., se punea atunci sau mai ales atunci cînd rebutul depăşea normativul admis. Dar în ultimii ani, fabrica noastră a dat rebuturi mai puţine decit cele admise, de unde şi convingerea unora dintre noi că rebuturile existente nu trebuie să ne alarmeze. In cifre, rebuturile anului 1966 se prezintă ca un punct pozitiv în activitatea de producţie, deoarece de la 7.026.000 de lei, cît fusese admis, s-a realizat numai.... 5.823.000 lei. Aşadar, ni se recomandă să vorbim despre un câştig, nu despre o pierdere. Iată cum o prevedere iraţională a planului a creat o mentalitate îngrijorătoare împotriva căreia trebuie să ,ne mobilizăm acum însă producţia aşa cum se desfăşoară ea, fără a-i adăuga atribute care nu-i aparţin, şi au constatat că cele mai multe rebuturi se produc din neglijenţă, că nu maşinile sunt vinovate, ci oamenii care le exploatează.Şefii de echipă se duc în fiecare dimineaţă la boxele de control şi constată rebuturile din ziua precedentă. Examinînd piesele rebutate, ei îşi dau seama şi de cauzele care le-au provocat, şi le notează într-un carneţel, apoi discută cu muncitorii respectivi. Munca educativă şi-a dovedit întotdeauna o mare influenţă asupra oamenilor. De asemenea, ridicarea calificării. Altfel nici n-ar fi fost posibilă scăderea numărului de rebuturi, de la un an la altul. Dar mai sînt unii cărora cuvîntul le spune prea puţin. Din păcate însă responsabilitatea materială se reduce la neplata operaţiei executate greşit, care de regulă se ridică la o sumă infimă, de cîţiva lei. De aceea au apărut cazuri cînd unii repetau rebuturile, aducînd pagube mari, făcînd nulă întreaga muncă de prelucrare anterioară a unei piese. Cum se proceda în asemenea cazuri ? Un şef de secţie ne povesteşte o întîmplare tipică. Un muncitor a rebutat într-o zi, în 4 ore, din neglijenţă, 85 de inele de rulmenţi, în greutate de 1.000 de kg. Fiindcă nu era la prima abatere de acest fel, a propus consiliului de judecată să fie sancţionat cu retrogradarea pe trei luni la o categorie inferioară de salarizare. Consiliul de Judecată s-a înduioşat însă de „explicaţiile" muncitorului respectiv şi i-a dat numai o „mustrare*. (In 1966 s-au dat pentru rebuturi repetate 7 sancţiuni V. GHEORGHIU (continuare în pag. a 3-a) Secţia prelucrări mecanice de la Atelierele „Nicolina" din Iaşi a fost înzestrată cu un nou utilaj de mare precizie. Este vorba de maşina de rectificat cutiile de grăsimi de la osiile de vagoane. Maşini noi, de un înalt nivel tehnic Primele succese din 1967 In construcţia de maşini sunt concretizate într-o serie de produse noi, de un înalt nivel tehnic. Aşa, de exemplu, numărul maşinilor de aşchiat realizate de colectivul Uzinelor din Arad a fost mărit la 25, prin asimilarea unui strung special destinat prelucrării pieselor mici şi mijlocii. O altă maşinăunealtă importantă, realizată luna aceasta de colectivul Uzinelor „înfrăţirea" din Oradea, este noua freză universală, a cărei greutate este cu 15 la sută mai mică decit a tipurilor similare realizate până acum. Uzinele „Progresul" din Brăila au început să asimileze tipuri noi de vagoane siderurgice cu capacităţi de 140 şi 160 de tone. La rîndul lor, constructorii de maşini din Craiova au trecut la asimilarea a trei produse noi destinate agriculturii: o remorcă cisternă pentru transportat lubrifianţi pe ogoare, o maşină de administrat ape amoniacale şi o alta pentru împrăştiat îngrăşăminte chimice solide. Minerii au primit anul acesta un nou ciocan pneumatic folosit la dislocarea rocilor de steril şi cărbune, realizat de colectivul Uzinelor „Independenţa*1 din Sibiu. El are o greutate de circa 5 kg., mai mică decît a tipurilor obişnuite, ceea ce le uşurează mult munca în subteran. Un alt utilaj nou pentru industria minieră este troliul pneumatic cu sarcină de 400 kg. fabricat la Uzinele „Unic" din Satu Mare. (Agerpres) La Porţile de Fier CRAIOVA — A început montajul celor mai mari utilaje sosite pînă acum pe şantierul sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier. Este vorba de trei macarale, fiecare cu o capacitate de 400 tone pe zi, care vor fi folosite la turnarea betoanelor barajului hidrocentralei şi fundaţiilor uzinei şi ecluzelor. (Agerpres) F. A. —12 PLOIEŞTI — Seria agregatelor de foraj produse de industria noastră constructoare de maşini a fost completată cu o nouă instalaţie , F. A.-12, pusă recent în fabricaţie la Uzina de utilaj petrolier din Tîrgovişte. Prevăzută cu un înalt grad de centralizare şi mecanizare a comenzilor — noua instalaţie este destinată forajului puţurilor de apă pînă la adîncimi de 150 metri. Sarcina ei normală de lucru (la cîrlig) este de 12,5 tone. Agregate de acest tip vor fi folosite şi pe şantierul sistemului hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier". (Agerpres) Fabrica de antibiotice se va extinde cu încă două noi pavilioane pentru biostimulatori și produse antibiotice de semisinteză. IN CLIȘEU: se lucrează la montarea grinzilor prefabricate la depozitul de materii prime. întreaga energie. Oamenii cu o Înaltă conştiinţă din fabrică au privit o mare fabrică de mobilă BAIA MARE — la Intreprinderea de produse finite din lemn Satu Mare au început lucrările pregătitoare în vederea construirii unei mari fabrici de mobilă. Ea este proiectată pentru o producţie anuală de circa 22.000 garnituri. Intre altele, unitatea va dispune de un sector specializat în producţia de mobilier artistic. Noua unitate a industriei noastre de prelucrare a lemnului va folosi ca materie primă elemente prefabricate de mobilier, ce-i vor fi furnizate de către o întreprindere special profilată. (Agerpres) în pag. a 2-a VIATA CULTURALA Ziarele ne-au adus zilele trecute vestea decernării premiilor Academiei pe anul 1965 şi, parcurgind cu vie curiozitate coloanele dense, am descoperit cu satisfacţie numele conferenţiarului universitar doctor Irinel Drăgan, care a obţinut premiul ,Gheorghe Lazăr“ pentru lucrări în domeniul programării parametrice. Cunoşteam mai de mult preocupările sale în ceea ce priveşte ecuaţiile cu derivate parţiale, dar despre noile cercetări care i-au adus de cuvânt premiul amintit ştiam mai puţin şi am ţinut să pătrundem pentru cîteva clipe în ,,laboratorul intim“ al creaţiei ştiinţifice, în ceea ce numim „secretul cifrelor“, dar mai ales al performanţelor obţinute la o vîrstă care nu ,,calendarul ştiinţei“ se înscrie la prima tinereţe. Spun aceasta fiindcă cei 35 de ani ai lui Irinel Drăgan înseamnă foarte puţin un raport cu înălţimea distincţiei primite şi foarte mult ca posibilitate de afirmare viitoare. Iar atunci cînd la baza întregii activităţi stă o voinţă fermă şi o pasiune devorantă pentru ştiinţă, pronosticurile in legătură cu „viitorul de aur“ al unei pleiade de tineri cercetători exprimă o certitudine. Un exemplu a ceea ce numim de obicei un act de voinţă este şi atitudinea lui Irinel Drăgan faţă de problema propriei sale reprofilări. — Era prin 1961 — ne spunea printre altele — cînd acad. Mendel Haimovici m-a Întrebat dacă nu m-ar interesa să studiez Linele probleme mai concrete. Vă mărturisesc insă că o atare schimbare după ce mă specializasem timp de opt ani nu era nicidecum uşoară. Am început totuşi să-l însoţesc pe profesor in întreprinderi şi apoi să le vizitez din ce in ce mai mult chiar şi singur, atras pe neaşteptate de aplicaţiile pe care le-ar putea avea problemele de matematică în producţia industrială. Şi iată-l din 1963, mi se pare, părăsind de tot „drumul vechi“, cum ne mărturisea, şi angajindu-se în direcţia studierii programării parametrice, disciplină cu totul nouă in ţara noastră, a cărei direcţie de cercetare a fost iniţiată de acad. Grigore Moisil. Astăzi, cînd conducerea de partid preconizează Introducerea pe scară largă a maşinilor electronice de calcul in economie, capitolul amintit are o deosebită importanţă.. De altfel, in timp ce-şi desfăşura investigaţiile tînărul cercetător ieşean, pe acelaşi drum porniseră şi alţii în R.F.G., R.S. Cehoslovacia, Japonia etc. In lucrarea sa, care este o lucrare fundamentală orientativă, I. Drăgan a adoptat unele metode ce se întrebuinţează obişnuit pentru programarea liniară, în aşa fel ca ele să poată fi folosite la rezolvarea unor tipuri de probleme parametrice. Şi rezultatele s-au văzut, răsplata primită zilele trecute fiind una din marile satisfacţii ale celui care s-a dedicat cu dăruire, cu abnegaţie muncii de cercetare. L-am întâmpinat cu întrebarea „clasică“ dacă nu cumva matematica a fost una din pasiunile apărute încă în copilărie, pentru ca răspunsul să vină prompt şi surprinzător: — Nu, dimpotrivă, eu am iubit foarte mult latina şi aceasta n-ar trebui să vi se pară paradoxal fiindcă vefi admite, cred, că o retroversiune pune uneori mintea la contribuţie in aceeaşi măsură in care o poate face şi o proplemă interesantă şi dificilă de matematică. Şi cum şirul surprizelor in legătură cu vocaţia n-aveau să sfîrşească aici, am aflat cu uimire că la terminarea liceului, absolventul, care în ultimii doi ani îndrăgise matematica, oscila totuşi intre aceasta şi Conservator. Nu întîmplător cintase atîta timp in corul Filarmonicii, căruia avea să-i rămină fidel de altfel chiar şi după ce optase pentru ştiinţele exacte. — Aţi regretat vreodată alegerea? l-am întrebat cu o nedezminţită curiozitate profesională. — Nu, fiindcă nicicind n-am fost un adept al mediocrităţii, iar in muzică — cred eu — nu m-aş fi realizat pe deplin. Cum rămîne atunci cu sportul ? am vrut să-l întreb fiindcă ştiam că fusese un jucător cunoscut şi într-un timp chiar campion la tenis de cîmp. Dar n-am apucat să-mi rostesc întrebarea fiindcă interlocutorul ne-a declarat cu sfiala şi modestia unui autentic îndrăgostit, că adevărata şi marea sa pasiune a rămas şi va fi matematica pentru care a jertfit multe altele, consacrindu-i cea mai mare parte din timp şi socotind-o preocuparea sa constantă. Şi aceasta nu pentru că pe pieptul său a strălucit in toamna aceasta medalia „Meritul ştiinţific“, ci dintr-o necesitate : lăuntrică irezistibilă şi tulburătoare, din dorinţa sinceră de a dărui patriei tot ce are mai bun, mai valoros. ELENA PIETRARU PE MERIDIANELE GLOBULUI ® Manifestaţii anticolonialiste în Aden ® FRANTA Deschiderea oficială a campaniei electorale # COMENTAU EXTERN „Micul N. A. T. O.“ în impas Paşi care pot fi şi mai mari Adunarea generală a cooperativei agricole din Podu-Iloaiei In prima adunare generală a anului, ţăranii cooperatori din Podu-Iloaiei au chibzuit împreună asupra obiectivelor de plan pe 1967. Pentru a putea stabili mai judicios şi pe baze cît mai reale coordonatele viitoarei activităţi economice, ei au pornit însă de la o analiză temeinică a muncii de anul trecut, cîntărind cu răspundere experienţa pozitivă şi neajunsurile. Bilanţul lui 1966 s-a arătat îmbucurător: hectarul a produs la majoritatea culturilor mai mult, iar animalele, de asemenea. Spicuim cîteva cifre din darea de seamă: s-au obţinut 1.670 kg. de grîu, în medie, la hectar, faţă de 1.200 kg. planificate, 2.647 kg de porumb în loc de 2.000 kcp, 1.600 kg. de floarea-soarelui, adică cu 300 kg. peste prevederi etc. Eforturile ţăranilor cooperatori şi ale mecanizatorilor de a executa lucrările agricole la timp şi de calitate, potrivit recomandărilor făcute de specialişti, se concretizează astfel prin sporuri de producţie care, exprimate valoric, însumează aproape 250.000 lei, peste ceea ce se planificase. Veniturile prevăzute pentru anul trecut au fost depăşite şi în sectorul zootehnic, ca urmare a producţiilor sporite obţinute. După cum spun cooperatorii din Podu-Iloaiei, 1966 a însemnat un an de cotitură, îndeosebi la ferma de vaci. Şi intr-adevăr aşa este, dacă amintim că unitatea a urcat în privinţa producţiei de lapte pe locul al III-lea pe raion. Anul trecut s-au realizat aici 2.270 de litri de lapte de la o vacă furajată, mai mult cu aproape 900 de litri ca în 1965 şi cu peste 500, faţă de plan. Asta înseamnă, cu alte cuvinte, venituri suplimentare în sumă de 117.000 de lei. Iar la producţii şi venituri suplimentare se cuvine, bineînţeles, şi o retribuţie suplimentară. Pentru vagoanele de lapte produse peste sarcinile de plan, pentru faptul că au obţinut cite un viţei de la fiecare vacă, îngrijitoriimulgători au primit premii de citea 1.500—4.200 de lei. Nici în celelalte sectoare munca harnică n-a rămas nerăsplătită. Pentru depăşirile de producţie la cultura porumbului s-au acordat drept retribuţie suplimentară 106 tone de ştiuleţi, la cultura fiorii-soarelui 78.000 de lei etc. Lăsăm de o parte faptul că valoarea zilei-muncă a fost cu circa 2 lei superioară celei prevăzute în plan. Ne-am oprit doar la cîteva dintre realizările trecute in revistă în adunarea generală. Mai semnificativă ni se pare nu atît prezentarea bilanţului cît preocuparea consiliului de conducere, a specialiştilor şi ţăranilor cooperatori pentru a asigura continuitate seriei de succese de pînă acum. Ce rezerve importante există încă in această privinţă a reieşit şi din darea de seamă. S-au citat cîteva brigăzi deţinătoare a recoltelor record pe cooperativă. Bilanţul a diferit de la brigadă la brigadă şi aceasta s-a văzut cel mai bine cînd s-au comparat valorile producţiei globale. Brigada a II-a de la Cosiţeni, de exemplu, a dat peste plan produse în valoare de 153.000 de lei, stînd din acest punct de vedere pe primul loc. Depăşiri asemănătoare ale producţiei globale planificate raportează şi brigada I din Budăi, sau brigăzile a V-a şi a VI-a din Podu-Iloaiei. E drept că fiecare brigadă de cîmp a înregistrat depăşiri la acest indicator. Totuşi nu poate trece neobservat faptul că la brigăzile nr. 3 din Holm şi nr. 4 din Scobîlţeni valoarea producţiei globale realizate peste prevederi se cifrează la numai 29.000 şi respectiv 34.000 de lei. „Putem obţine recolte şi mai bogate, arăta în adunarea generală tov. Mihai Dumitru, şef de echipă la Scobîlţeni. Avem pămînt bun şi nici oamenii nu C. GRIGORAŞ (continuare în pag. a 2-a| ) Succese care obligă ? De ce diferă rezultatele de la brigadă la brigadă • Un sector neglijat: legumicultura Viscolul şi datoria tuturor cetăţenilor O nouă ediţie a viscolului din iarna trecută ? S-ar părea. De data aceasta, însă, putem spune că viscolul ne-a găsit pregătiţi. Despre posibilitatea ivirii lui s-a discutat încă de la începutul lunii noiembrie, anul trecut. Autorităţile locale de stat, sub îndrumarea organelor de partid, au luat imediat măsurile necesare pentru restabilirea circulaţiei, asigurarea aprovizionării cu apă, energie electrică, alimente. Sîmbătă noaptea, cînd viscolul şi-a trimis „cartea de vizită", prin primele rafale de zăpadă spulberată, s-a şi pornit la aprovizionarea magazinelor cu produse alimentare. Cînd drumurile au devenit impracticabile, aprovizionarea a continuat cu autocamioane cu dublă tracţiune. Acţiunea de deszăpezire s-a desfăşurat paralel cu viscolul. Numai în oraşul Iaşi, în cursul zilei de duminică, au lucrat 16 utilaje grele (buldozere, tractoare cu lamă, autocamioane cisternă cu lamă etc.). La Bîrlad, Paşcani, Negreşti şi în alte centre raionale, utilajele pentru deszăpezire au intrat fără întîrziere în funcţiune. Mai bine de 80 de autocamioane D. R. T. A. transportă zăpada. In cursul zilei de duminică, la Iaşi, au fost redate circulaţiei arterele principale, în afară de linia Sărărie care a devenit practicabilă în zorii zilei de luni. Incepînd de ieri dimineaţă, numeroşi cetăţeni au luat parte la deszăpezire. Sutelor de cetăţeni li s-au alăturat militari ai forţelor noastre armate. Ca urmare a măsurilor luate, întreprinderile, instituţiile administrative şi culturale, unităţile comerciale îşi desfăşoară activitatea în condiţii normale. In satele regiunii, primele acţiuni au fost întreprinse pentru deszăpezirea căilor de acces la fermele de animale, la depozitele de furaje şi apă, la şcoli, la magazinele săteşti. Totuşi, zăpada căzută din abundenţă îngreuiază încă pe unele artere circulaţia autovehiculelor, tramvaielor, pietonilor. Depusă în straturi groase pe acoperişurile caselor şi pe terasele blocurilor de locuinţe ea creează pericolul deteriorării acestora. La eforturile ce se depun pentru înlăturarea efectelor viscolului şi depunerii de zăpadă, sunt chemaţi să se alăture toţi cetăţenii regiunii. Deputaţii, comitetele de cetăţeni, comitetele de locatari, toţi cetăţenii trebuie să participe la acţiunea de deszăpezire, de restabilire a circulaţiei, de înlăturare a stratului de zăpadă de pe acoperişuri şi a gheţei care a şi început să se formeze pe trotuare. E o îndatorire cetăţenească a noastră, a tuturor. Spiritul gospodăresc şi hărnicia pot fi mai tari decât viscolul! După cum se vede, la Iaşi se lucrează intens la deszăpezire. Concursuri de creaţie artistică „ pentru pionieri şi şcolari » » Pentru a dezvolta aptitudinile pionierilor şi şcolarilor în domeniul creaţiei literare, Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor şi Ministerul Invăţămintului lansează — pentru elevii claselor III—VIII — un concurs de compuneri literare. Participanţii la această competiţie, menită să cultive înclinaţiile în arta scrisului în rîndurile elevilor din şcolile generale vor avea la dispoziţie o tematică bogată : dragostea pentru partrie, viaţa de familie, frumuseţile localităţilor natale, profesia ce o vor alege, chipuri de profesori sau prieteni îndrăgiţi etc. Concursul, care va începe în a doua jumătate a lunii martie, se va încheia la 20 mai, termen pînă cînd lucrările cu calificativul „excepţional“ vor fi trimise Comisiei republicane. O acţiune asemănătoare, iniţiată tot de Ministerul Invăţămîntului şi Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor, este concursul de artă plastică, la care vor putea lua parte toţi elevii claselor I-VIII. Lucrările-portret, peisaj, compoziţie din natură sau după imaginaţie — vor fi depuse, pînă la 5 aprilie, la comisiile raionale sau orăşeneşti. (Agerpres)