Flacăra Iaşului, februarie 1970 (Anul 26, nr. 7272-7295)

1970-02-14 / nr. 7283

FLACARA IAZULUI PAGINĂ WN/S­AA/WN/W IN AGRICULTURA, CA ŞI IN CELELALTE SECTOARE ALE ECONO­MIEI, BAZA TEHNICO-MATERIALĂ S-A DEZVOLTAT CONTINUU, CEEA CE A PERMIS LUCRĂTORILOR DE PE OGOARE SA OBŢINĂ PRODUC­ŢII VEGETALE ŞI ANIMALE TOT MAI RIDICATE. PREVEDERILE CE­LUI DE AL X-LEA CONGRES AL PARTIDULUI DESCHID PERSPECTIVE LARGI PENTRU RIDICAREA ACTIVITĂȚII ACESTUI SECTOR PE TREP­TE ȘI MAI ÎNALTE. IN ÎNTRECEREA PENTRU ÎNFĂPTUIREA EXEMPLA­RĂ A SARCINILOR TRASATE DE PARTID S-A REMARCAT, PRIN E­­FORTURI DEOSEBITE, O ÎNTREAGĂ ARMATĂ DE FRUNTAŞI. LOR LE DEDICĂM ACEASTĂ PAGINĂ. FĂRĂ ÎNDOIALĂ CĂ EXEMPLUL A­­CESTORA VA CONSTITUI PENTRU TOŢI LUCRĂTORII OGOARELOR UN ÎNDEMN LA MUNCĂ ŞI MAI SPORNICĂ ŞI MAI EFICIENTĂ, ÎN SCOPUL ÎNFLORIRII CONTINUE A AGRICULTURII SOCIALISTE. O fermă de elită cu lucrători de elită încă din 1969, ferma de vaci de la Dancu a I.A.S. laţi­ a fost declarat« »fermă de eli­tă“. De la acordarea acestui titlu ferma a devenit o valo­roasă »pepinieră“ de material de reproducţie. Deşi principalul obiectiv este acum asigurarea unui material de prasilă cu ridicată valoare cootehnică nu poate fi trecută cu vederea contribuţia directă a fermei la creşterea producţiei de lapte. De altfel, ea este nu numai fruntaşă pe întreprin­dere şi pe judeţ, ci se situează în această privinţă pe unul din primele locuri pe ţară (cu 4.745 t. de lapte realizaţi în medie pe vacă furajată, faţă de 4.100 1. cit se prevăzuse un plan). A­­ceste succese îşi au originea în bună măsură­ în baza tehni­­co-materială creată. Dar facto­rul cel mai important îl consti­tuie, fără îndoială, strădania şi priceperea cu care colectivul de aici a reuşit să pună tot mai bine In valoare condiţiile asi­gurate. - Intr-adevăr - ne confirmă tov. dr. V. Hriţcu, şeful fermei - factorul om este hotărîtor şi aceasta cu atit mai mult în si­tuaţia noastră. Sîntem conştienţi că o fermă de elită presupune un colectiv de elită. Nu e doar o figură de stil, ci o necesitate reală. Căci producerea materia­lului de reproducţie constituie o acţiune ce incumbă respon­sabilităţi deosebite prin negli­jarea cărora s-ar compromite, ca să spun aşa ... marca fer­mei. Putem afirma insă că am reuşit să ne formăm cadre din­tre care cu greu se pot alege fruntaşii, realizările fiind în ma­joritatea cazurilor foarte apro­piate.­­ Totuşi o diferenţiere există...­­ Dacă trebuie să-i aleg pe cei mai buni dintre cei mai buni voi cita întîi pe Gh. lun­gu, care şi-a depăşit anul tre­cut sarcina de plan cu 200 hl., C. Costan cu 190 hl., A. Smoc cu 180 hl., C. Ciobanu cu 170 hl. Şi ceilalţi mulgători, însă, au perspective să ajungă la ni­velul lor. Noi de altfel asta şi urmărim.­­ Cum ?­­ Profilul fermei noastre ne a impus să selecţionăm încă de la început îngrijitori cu dra­goste pentru animale şi conşti­incioşi in îndeplinirea atribuţiilor ce le revin. Această condiţie o îndeplinesc, de altfel, toţi lu­crătorii noştri. Se ivesc destule situaţii care-i pun serios la în­cercare sub acest aspect. îngri­jitorul Gh. Pîslaru, de exemplu, a avut două cazuri de fătări premature cînd supravieţuirea viţeilor este de obicei proble­matică. Printr-o îngrijire deose­bit de atentă el a reuşit să-i salveze. Dacă unii dintre îngri­jitori obţin realizări mai frumoa­se ca ale altora, aceasta se datoreşte numai experienţei mai îndelungate. De altfel, noi vi­zăm permanentizarea cadrelor şi trebuie să spunem că avem în­grijitori cu o vechime în muncă de aproape 20 de ani. Un lu­cru demn de laudă pentru fruntaşii noştri e că s-au an­gajat să-i îndrume in procesul de producţie pe lucrătorii mai tineri.­­ Aceasta e de­sigur doar una din căile de îmbogăţi­re a cunoştinţelor profesionale ?­­ Bineînţeles. Per­fecţionarea pregă­tirii tuturor îngriji­torilor constituie o altă condiţie fără de care ar însem­na să ne oprim cu realizările la nive­lul atins. De a­­ceastă problemă mă ocup personal, prin lecţiile de la învăţămîntul agro­zootehnic, sprijini­te de lucrări prac­tice şi material do­cumentar. De cite ori se introduce un utilaj sau o meto­dă nouă - şi a­­cest lucru se întîm­­plă tot mai des - intervenim cu de­monstraţii la lo­cul de muncă. Dez­baterile organizate cu acest prilej, ca şi cele din consfătuirile periodice de producţie - unde fruntaşii vin sistematic cu propuneri ju­dicioase - contribuie substan­ţial la îmbunătăţirea activităţii. Pagină realizată de C. GRIGORAŞ C. PAPAFIL Gh. GHINDĂ Foto : G. PAUL Şeful fermei de la Dancu­ strigă la dreapta: îngrijitorii şeful fermei, Gh. Lungu, C. în mijlocul cîtorva dintre fruntași. De la P. Ursache și Gh. Pîslaru, dr. V. Hriţcu, Ciobanu­, A. Smoc —■ îngrijitori. Doi dintre cei mulţi NICOLAE PRICOP, mecanic de atelier la I.M.A. Iugani. De şapte ani e fruntaş în între­cerea socialistă şi după cum ne-a spus tov. C. Orşinschi, preşedintele comitetului de sindicat, şi în 1969 s-a situat la acelaşi nivel. Deci din nou fruntaş. Unu fruntaş al lucrări­lor de calitate şi al economii­lor. Prin folosirea pieselor re­condiţionate, el a adus între­prinderii (in 1969) economii în valoare de circa 10 000 de lei. MIHAI DIM, tractorist la I.M.A. Iugani. Lucrează pe o­­goarele cooperativei agricole din comuna Al. I. Cuza Şi a fost declarat fruntaş în între­cerea socialistă pe anul 1969. Pentru ce ? Pentru depăşirea sarcinilor sale de plan, pentru calitatea lucrărilor şi pentru făptui că de trei ani lucrea­ză cu tractorul fară a-i face nici o reparaţie. UN EXAMEN AL CAPACITATII NOASTRE PROFESIONALE TRECUT CU­ BINE Primul an de muncă în ac­tuala formă de organizare a I.M.A. a constituit , pentru noi, mecanizatorii din secţia de la Ruginoasa, un adevă­rat examen al verificării ca­­paicităţii noastre profesiona­le. A fost anul în care sec­ţiei i s-a restrîns simţitor cheltuielile, acestea însumînd doar 1 050 de lei la 1 000 de lei venituri. Eram planificaţi să lucrăm, totuşi, cu pierderi planificate. Comuniştii din secţie şi toţi ceilalţi mecanizatori, care sunt şi membri ai cooperati­vei agricole, au luat Încă de la începutul anului 1969 o hotărîre: să dovedească că secţia lor poate să înregistre­ze beneficii , şi nu pierderi. Şi au dovedit acest lucru. In de lei, de lei de 1969 am cheltuit la 1 000 lei venituri nu 1.050 de ci 865 de lei, iar planul venituri de 1 630 000 de a fost depăşit cu 267 000 lei. Ce-ar mai putea spune în plus ? Da, cîteva lucruri foar­te importante, şi anume că nu numai şeful secţiei, ci fie­care tractorist s-a îngrijit să folosească la întreaga capaci­tate tractoarele şi maşinile a­­gricole, să se prelungească durata de funcţionare, să fa­că economii şi lucrări de ca­litate. Aş putea da cîteva e­­xemple : C. Bostan, I. Trotuş, C. Pristăviţa şi alţii au reali­zat cîte două planuri de ve­nituri, Toader Judele lucrea­ză de 3 ani cu tractorul fără a-i face nici o reparaţie, C. Batincu are la activ 4 500 de ore funcţionare cu aceleaşi cauciucuri în loc de 3 000 de ore etc. Acum avem toate tractoa­rele, precum şi maşinile agri­cole necesare în campania de primăvară gata de lucru. Angajamentul nostru este ca în 1970 să obţinem succe­se şi mai frumoase ca în 1969. Şi noi cînd ne dăm cuvîntul îl respectăm. Vasile TOARBA şeful secţiei de mecanizare de la C.A.P. Ruginoasa a I.M.A. Paşcani Mereu, noi cunoştinţe • Şi încă de la înfiinţare, coo­perativa noastră a abordat o atenţie tot mai mare dezvol­­tării ramurilor de producţie care găsesc aici condiţii din cele mai favorabile. Printre sectoarele care s-au extins an de an se numără şi legu­micultura. În anul trecut, bu­năoară, au fost cultivate cu legume 109 hectare, de pe care, cu toate condiţiile vitre­ge de climă, am reuşit să obţinem cu peste 400.000 lei mai multe venituri, faţă de cît ne planificasem. Pentru 1970 unitatea şi-a propus să mărească suprafaţa destinată acestor culturi la 300 de hectare. In scopul ob­ţinerii unor recolte bogate, toată grădina a fost arată din toamnă şi fertilizată cu îngră­şăminte,­­chimice sau naturale, s-a hotărît­ irigarea întregii su­prafeţe, precum şi aplicarea cu grijă a tuturor măsurilor agrotehnice cerute de fie­care cultură. Cu cele mai multe lucrări sîntem de acum familiarizaţi, căci le-am apli­cat şi pînă acum. Dar, în se­­mimicultură, ca şi în cele­lalte sectoare, se introduc maşini mai perfecţionate şi cîştigă tot mai mult teren metodele noi de lucru. Aş a­­minti doar sistemul de mode­lare a terenului în brazde înălţate aplicat în 1969 doar pe 3 hectare şi care va fi ex­tins în acest an pe aproape 40 de hectare. Pentru a putea ţine pasul cu tehnologiile a­­vansate trebuie să învăţăm mereu. Multora dintre noi — mă refer la cei miai vîrstnici — nu ne vine prea uşor s-o fa­cem, dar ne străduim să nu scăpăm nimic din cunoştin­ţele predate la cercul legumi­col, ştiind că ele ne vor ajuta să facem pămîntul mai rodnic. Gh. C. LUNGU cooperator din Bivolari Intr-o pauză a adunării generale a cooperativei a­­gricole din Movileni, stau de vorbă cu un grup de cooperatori. — Aţi obţinut di In 1969 o producţie bună — îmi dau eu cu părerea. — Oho ! tace unul din ei. Cred şi eu. Că la noi, tehnica e tehnică, iar Cil priveşte despre conducere, jos căciula. — Poate că şi timpul ca şi terenul v-au favorizat să fiţi primii pe judeţ la po­rumb, lapte, sfeclă de za­hăr, legume. Ce părere a­­veţi ? — Şi la floare sintem­ primii — se amestecă in vorbă un altul. Iar cit priveşte spu­sele dv. nu prea sintem­ de a­­cord. Că la noi pămintu-i aproape la fel ca şi in alte multe părţi, iar cind plouă sa a ninge la Rediu si Vlădeni sau roată Împrejur, apoi şi pe Movileai se simt fenomenele astea. — Atunci cum izbutiţi să produ­ceţi cu mult dea­supra altora ? — Cum izbutim? — întreabă cel mai In vîrstă din­tre interlocutori, cercind să clştigd ceva timp glndire. — Las' că spun eu — tace unul mai tlnăr. Cheia succesului nostru e că ne muncim porţia de lucru, gospodăreşte, şi după toate Indicaţiile tehnice, păzind şi dezvoltînd totodată ca lumina ochilor, avutul ob­ştesc. Din păcate, discuţia se opri Insă aici, căci pauza luase de acum sfioşii şi toată lumea intra din nou să-şi ocupe locurile din sală. Tot timpul insă mi-a stăruit in minte conversa­ţia avută cu anonimii mei interlocutori din Movileni. Ce cuvinte simple, dar pli­ne de confinut ! Din ele se vedea clar că în aceas­­tă comună nu numai pro­ducţiile au progresat, ci şi conştiinţa oamenilor. Nu vreau insă să ajung la a­­ceastă concluzie pină insă nu mă conving de ceva. Mi-e teamă ca in locul discuției, cel cu care am dialogat să nu fi aruncat, fără să vrea, vorbe de cla­că. Cine sint deci cel cu care am stat de vorbă ?­­— Eram si eu pe-acolo— imi spune surîz­ind ingine­ra Veronica Cocină, spe­cialista cooperativei in problemele zootehniei. N-am vrut insă să inter­vin, căci erafi foarte an­trenaţi în discufie. Unul din cooperatori e Aniloaie Constantin, îngrijitor la vaci, cu rezultate foarte bune în muncă. A reali­zat de la lotul său o pro­ducţie de 3 100 litri lapte pe cap de animal. Un al­tul, cu care au­ stat de vorbă, e tot din sectorul meu, Petru T. Uic, de la îngrăşătoria de tineret taurin. Fiecare din viţeii ce-i are in primi­re depune zilnic dite 0,520 kg. car­ne in foc de 0,590 kg., planificat. Din ceilalţi l-am mai reţinut pe Bhort Petru, şef de e­­chipă la grădina noastră de legu­me din Epureni. Aproape 25 090 kg. ceapă uscată re­coltată la hectar şi in general de­­păşiri la toate cul­turile. Despre a­­cest om aş vrea să mai arăt că-i un priceput gră­dinar, care citeşte multa literatură de specialitate. Aşadar, temerile mele nu erau justificate. Toţi cei cu care discutasem la Movileni meritau, să fie purtătorii de cuvint al consătenilor lor din toate cele patru sate ale comu­nei. [In­ înmii lor Sporirea producţiei presupune continua îmbogăţire a cunoştinţelor profesionale. In clişeu: inginerul A. Ionel, preşedintele C.A.P. Movileni, în timpul predării unei de­lecţii la învăţămîntul agrozootehnic. Faima produselor noastre, pe o temelie tot mai trainică Nici noi singuri, cei din Comarna, nu ştin­ prea bine de cînd s-a împăminteniit în părţile noastre editura viţei de vie şi a pomilor fructiferi. Am moştenit acest meşteşug din generaţie l­e generaţie şi, cu timpul, produsele podgori­ilor şi livezilor comărnene au căpătat faimă. Cu siguranţă însă că niciodată renumele lor n-a ajuns la strălu­cirea do­­bândită în anii de după coo­perativizarea agriculturii. De mai mulţi ani unitatea noastră se menţine în privinţa producţiilor în fruntea coope­rativelor agricole din judeţ. Recoltele bogate ca şi valori­­ficarea superioară a produse­lor ne-au adus anul trecut din vii şî livezi un venit suplimen­tar de peste 4 milioane lei. In anii viitori pe noi terenuri de coastă sau în locul plantaţiilor prea bătrine vom înfiinţa al­tele tinere. O dată cu aceasta, insă, ne vom strădui ca să în­grijim plantaţiile existente, astfel incit ele să ne dea pro­ducţiile aşteptate. In această direcţie putem spune că am dobindit o bună experienţă. Brigada viticolă pe care o con­duc, de exemplu, a obţinut anul trecut producţia cea mai mare de struguri pe coopera­tivă, adică NI 500 kg. în medie la hectar. Meritul acestei re­alizări se datorează întregii brigăzi, care a reuşit să exe­cute la timp şi la un nivel calitativ superior toate lucrări­le. Printre cei mulţi care s-au evidenţiat, prin eforturile de­puse, trebuie citaţi în primul rînd şefii de echipă V. Gh. Lunb­aru şi C. A. Lozovanu­, precu­m şi cooperatorii D. Al. Leonte, DT. Lozovanu şi Gh. I. Gavril. Vrem că şi în viitor să ne menţinem pe locul pe care ne aflăm. Ne-aiui dat seama de a­­cum că posibilităţile de creş­tere a producţiei sunt în inii­nile noastre. Viticultură ara­­făcut, e drept, de cînd ne ştim, dar numai acum o facem pe temeiuri ştiinţifice şi cu efici­enţă maximă. De aceea, grija noastră e să nu ne abatora de la indicaţiile specialiştilor. De cîţiva ani experimentăm pe un­ lot demonstrativ, cu rezultate promiţătoare, tratarea viţei cu biostimulatori. Ne-am obişnuit să combatem eroziunea şi să aplicăm tot ce este avansat în practica vitiporab­olă. Şi vom face şi în continuare to­tul pentru ca faima Comarnei să capete o temelie mereu mai trainică. C. GREIEROSU şeful brigăzii nr. 7 C.A.P. Coitiarna La C. A. P. Baltafi Clava din făuritorii unui bogat bilanţ In anul 1969, ţăranii coo­peratori din comuna Bal­­taţi. In frunte cu comuniştii, s-au angajat să obţină peste plan însemnate cantităţi de produse agricole. Condiţiile climatice de a­­nul trecut le-au stat îm­potrivă. Dar stăpîni fiind pe tehnica lucrărilor şi a­­vînd la dispoziţie o puter­nică bază materială, ei au învins greutăţile obţinînd peste angajamente : 100 de leg. de porumb, 8 tone de sfeclă de zahăr în medie la hectar, 320 de litri de lapte în medie pe vacă fu­rajată ■ etc. Venitul bănesc a fost mai mare decît cel planificat cu circa 2 mili­oane lei. Cine sînt făuritorii a­­ces­tui bilanţ ? Evident toţi membrii cooperativei agri­cole care au fost ajutaţi substanţial de mecanizatori. Noi ne-am propus să vă prezentăm pe 3 dintre a­­ceştia. Costache Ichîm. Cine nu-l cunoaşte pe brigadierul de la a­ntîia? Anul trecut, brigada sa a obţinut 2.300 de kg. de grîu, 35.000 de kg. de sfeclă de zahăr, 1.800 de kg. de mazăre la ha., cu mult mai mult de­cît prevederile. La porumb, cultura de bază din briga­dă, producţia medie de pe cele 102 hectare (neiriga­te) a fost de 4.000 de kg. de boabe. Meritul brigadierului la obţinerea acestor rezultate este că a ştiut să mobili­zeze la timp oamenii la treabă, să aplice exemplar în practică sfaturile specia­liştilor. Pentru 1970? „Ur­mărim rezultate şi mai bune", fie-a spus brigadie­rul, Maria Popa. E una din­tre vrednicele crescătoare de păsări. In 1969, a luat în primire 3 serii de pui de o zi pe care i-a dus pină la 1,5 kg. bucata. „Ultima serie, ne-a spus dînsa, am valorificat-o la 2 kg" (greu­tatea medie — n.n.). La a­­ceste rezultate mai adău­găm unul : planul produc­ţiei de ouă de 80.000 de bucăţi a fost depăşit, iar în luna ianuarie, de la e­­fectivul matcă s-au obţinut alte 11.000 de ouă. „Ce nu­mai puteţi spune în plus", am întrebat-o pe Maria Popa ? „Ce să vă spun ? Că am avut o tovarăşă de nă­dejde în muncă şi anume pe Emilia Zăpodeanu, că în 1970 dorim rezultate şi mai bune". Petru T. Celmare: „E o­mul de care sunt­ legaţi cîţiva indicatori de plan din sectorul zootehnic, care au fost­ nu numai îndepliniţi, dar şi depăşiţi", aşa ni l-a prezentat ing. Voicu Nauru pe operatorul de la punctul de însămînţări artificiale. Petru T. Celmare e zi de zi pe linia grajdurilor şi împreună cu toţi îngrijito­rii, urmăreşte ca planul de însămînţări să se realizeze la timp. In 1969, aici la C.A.P. Băltaţi s-au obţinut 95 de viţei la suta de vaci. Un exemplu elocvent. COSTACHE ICHIM MARIA POPA PETRU T. CEL MARE jT® m gin­g m­­oria ştiinţei şi a colectivului Fermă pomicolă Vămă­­şoaia a I.A.S. Bucium a produs în anul trecut cu 383.000 de kilograme de trude mai mult decit sar­cinile sale de plan, obţi­­nind prntr-o valorificare superioară un beneficiu suplimentar d­e 1.184.000 de lei. Intr-o zi, m-am du­s la meșterii de acolo, spre a alia secretul succeselor lor. La un birou, un om­i stătea aplecat deasupra u­­nui tom­ gros : „Pomicultu­ra specială". Alături, alte cărți și grafice. Văd că teh­nica pomicolă din linele țâri străine este arel un oaspete stimat, dar faptul nu mă șochează, mineseniel dinainte că inginerul Vir­gil Arsene, fermierul din Vămăşoaia, a fost peste hotare timp de şase luni în schimb de experienţă. Gazda noastră ne asigură că a reţinut din voiajul său multe lucruri utile din care a selectat tot ce poate fi aplicat la specificul pomi­cultura de aici: tăierile la pomi, după forma „Gó­biet" diferit, irigarea prin dispersiune, apoi răritul fructelor prin tratamente chimice. Pînă aici toate-s bune, dar mai departe ? — Mai departe — mă Întreabă inginerul­­— ce să vă spun ? Lucruri obișnuite doar. Ne străduim să scoa­tem de la pomi maximum de fructe sănătoase, a că­ror mărimi, culori şi aro­me sa facă cinste şcolii pomicole româneşti. Anul acesta, de exemplu, avem în plan îndesirea plantaţii­lor pe 18 hectare, apoi o realtoire a unui număr de 1.000 pomi din soiuri neva­­loroase. Ne preocupă mica mecanizare şi vom face ceva şi in acest domeniu, construind cîteva remorci uşoare pentru transportul trudelor recoltate, iăr din primăvară vom aduce ploa­ia artificială prin aspersiu­­ne in livada intensivă. îmi Închid carnetul de notiţe mulţumit că am des­cifrat în sfîrşit secretul meşterilor de la Vămă­­şoaia. — Nu vă grăbiţi — in­terveni gazda. Aţi omis oamenii din însem­nările dumneavoastră. Fără oameni pricepuţi şi entu­ziaşti, Vămăşoaia nu s-ar fi ridicat azi din anonimat. E vorba de tehnicienii Luca şi Şotropa, de Angh­el To­­miţă, economistul, apoi de mecanizatorii Sabadac, San­dal şi de Spiritori Rotam, cel care cu tractorul şi ma­şinile lui lucrează singur 45 de hectare iară nici un om de ajutor. Acestea nu sîunt însă singurele e­­xe­m­ple. Notaţi că succese­le Vâmăşoaiei se datoresc realmente ştiinţei şi forței colectivului. A

Next