Flacăra Sibiului, 1964 (Anul 21, nr. 3408-3509)
1964-09-16 / nr. 3479
FINALISTELE CELUI DE-AL VII-LEA CONCURS Un numic sonor Ropotele de aplauze, ca reluările intr-un vals de Straus, exprimau satisfacţia sălii. Corul bărbătesc al colectiviştilor din Alămor îşi încheia astfel programul pe scena Consiliului Central al Sindicatelor, in faţa juriului fazei finale a celui de-al V 11-lea concurs. Despre această evoluţie, la numai cîteva zile, intr-un articol privind marea demonstraţie a artei populare pe scena Capitalei, P. Diaconescu scria in ziarul „Scinteia", nr. 6355 din 21 august: „Este o artă care vorbeşte în aceeaşi măsură despre om şi despre univers. Am văzut şi am auzit corul din Alămor- Braşov, o sută de bărbaţi înalţi şi mîndri ca brazii.Cînd dirijorul a ridicat mîinile, o sută de piepturi s-au înălţat o dată, brusc, într-o tăcere de o clipă, creînd o uluitoare senzaţie de forţă şi mişcare zvîcnită din adîncuri. „Tot ce are ţara mea mai frumos In cintul meu ţi-aduc azi prinos“ Una din frumuseţile ţării este şi acest munte sonor coborît la Bucureşti.“ Literalmente hiperbola — „munte sonor“ — oglindeşte fidel tabloul impresionant al modului cum a evoluat în concurs tinăra formaţie corală din Alămor. La numai doi ani de la înfiinţare, corul căminului a urcat cu elan toate treptele cinstirii şi preţuirii. Care a fost Începutul ei? Despre aceasta îşi aduce foarte bine aminte unul dintre organizatorii formaţiei — Ioan Arcaş, preşedintele Sfatului popular comunal... „După ce am inaugurat un cămin cultural de toată frumuseţea, cu o sală de festivităţi de 500 locuri fixe, săli de pregătire a artiştilor amatori, bibliotecă şi cinematografi era necesară şi o formaţie artistică pe măsura condiţiilor create prin grija organelor de partid şi de stat“. „Alămorenilor le plac tare mult cîntecele şi jocurile populare“ — spunea adesea, încă cu multe decenii in urmă, Ioan Barac, reprezentant al Şcolii Ardelene, care s-a născut şi a trăit multă vreme aici, pe meleagurile Alămorului. In trecut însă satul din care sute de oameni erau nevoiţi să meargă să lucreze pe la ciocoi — după cum însuşi corul spune — nu era de conceput o aşa realizare. Ea s-a putut înfăptui in anii luminii, în anii puterii populare. Plastic, redînd bucuria vieţii noi, în termeni muzicali de „forte" corul spune: „Zboară cintec peste ţară C-a trecut viaţa amară!" Acest dicton folcloric al prezentului a fost rostit de alămoreni cu măreţie în mai mult de 30 de spectacole din afară de cele locale, de 4 ori pe scena Sibiului, de 2 ori la Braşov, o dată la Hunedoara şi un sfîrşit la Bucureşti pe cea mai reprezentativă scenă a ţării. S-ar mai putea adăuga şi faptul că a apărut de două ori la televizor şi a eâitat de 6 ori la radio. ... De la 30—40 interpreţi la început, pe măsură ce se manifesta, formaţia a ajuns la 152, cu care a cucerit locul 1 la etapa l-a a celui de-al Vll-lea concurs în faza regională, număr care a fost menţinut pină la faza finală. La această realizare şi-au dat concursul reprezentanţii mai multor generaţii. Cîntă un cor tînărul Zaharie Geleriu, în vîrstă de numai 18 ani — alături de veteranul Vaier Barac — la aproape 70 de ani. Trei fraţi Solomon — Samoilă, Vasile ŞT Nicolae — şi alţii şi-au făcut obişnuinţă din a merge la repetiţii şi la spectacole cu „Mindrul cori De la noi din Alămor". A devenit o chestiune de prestigiu pentru bărbaţii din Alămor să fie corişti. Ba mai mult chiar. Brigada de colectivişti condusă de Zaharie Vasiu a ţinut să fie fruntaşă in muncă dar şi activă participantă în formaţia corală. Cu voci tot mai echilibrate, sub bagheta tînărului dirijor Nicolae Suciu, corul din Alămor a trecut la abordarea unui repertoriu dozat, echilibrat şi tot mai pretenţios, alcătuit din cintece de masă şi folclorice, culminând cu reuşita interpretare a cintecului „Mama" de Chirescu, socotită de specialişti ca o şcoală a sensibilităţii şi armoniei. Alături de melodiile „Glorios partid" de M. Neagu şi „Ţară mîndră" de C. Romaşcanu, in programe au apărut suitele „De la noi din Alămor" de N. Suciu şi „Cvităm belşugul colectivei noastre" de Gh. Şoima, Ilie Micu şi Cornel Arion. Prezentă la festivităţile de seamă din raion şi uneori ca invitată la Braşov formaţia a devenit tot mai mult cunoscută şi apreciată. Ca încununare a celor doi ani de activitate rodnică şi ca un îndemn spre noi succese — corului bărbătesc din Alămor i-a fost acordată „Diploma de merit" pentru frumoasa participare la faza finală a celui de-al Vll-lea concurs al formaţiilor artistice de amatori■ M. CAT ANA La Expoziţia realizărilor economiei naţionale a R. P. Române Călătorie in imnviersul tehnicii Ca şi în principala clădirea expoziţiei, care se înalţă majestuos în mijlocul suprafeţei de aproape 100 000 mp rezervată prezentării exponatelor, o deosebită afluenţă de vizitatori cunosc numeroasele platforme exterioare. Această salbă de standuri aflate în aer liber în jurul pavilionului circular, oferă tuturor prilejul de a vedea în mărime naturală, şi adeseori în funcţiune, o gamă foarte variată de echipament tehnic şi maşini româneşti de ultime tipuri, foarte moderne. Vizitatorii primesc mai întîi salutul uriaşei sonde 30h-200 A. Ca o săgeată de argint, înfiptă potenţial la 5000 m în adîncuri, ea se înalţă spre azur, dominînd totul. E un fel de carte de vizită a tehnicii noastre, o impresionantă oglindă a muncii constructive, avîntate a poporului nostru, una din numeroasele dovezi ale dezvoltării industriei noastre constructoare de utilaj petrolier. In 1963 s-au produs de 8 ori mai multe asemenea utilaje decît în 1950. Ţara noastră se află pe unul din primele locuri în lume în ce priveşte fabricaţia şi exportul de utilaj petrolier. Pe podul sondei de la ■instalaţia de foraj 30h-200 A, în funcţiune, Ştefan Moţan, inginer şef la o întreprindere de foraj, îşi exprimă satisfacţia faţă de noua realizare a industriei romîneşti. El a lucrat timp îndelungat în India ca specialist. „Utilajul petrolier românesc este foarte apreciat în India — ne spune el. Constructorii lui, muncitorii de la Uzinele „1 Mai“ Ploieşti, au pe drept cuvînt cu ce se mîndri. 30h-200A a primit medalia de aur la Tîrgul internaţional de la Leipzig“. Parametri tehnici ridicaţi are şi instalaţia de foraj T-50A, construită la aceeaşi uzină ploieşteană, precum şi cele două tipuri de unităţi de pompare fabricate la Uzinele „Vulcan“ din Capitală, care după părerea tov. Mihai Sîrbulescu, inginer şef adjunct la schela Zemeşti,„funcţionează ca un ceas „Doxa“. Alături de acest agregat, care se întrebuinţează pentru extracţii la sonde cu adîncimi pînă la 2 800 m, vizitatorilor li se prezintă o machetă reprezentând atît funcţionarea unei unităţi de pompare, o secţiune prin formaţiile geologice traversate de sondă, precum şi mostre de ţiţei extrase din diverse regiuni petrolifere ale ţării. Mai mulţi tineri care se pregătesc să susţină examenul de admitere la Institutul de petrol, gaze şi geologie din Bucureşti, au venit la expoziţie, pentru a cerceta diferite tipuri de utilaje cu care vor munci după terminarea studiilor — agregatul AC- 400, care se poate folosi la operaţii de cimentare a sondelor de ţiţei sau gaze, la fisurări hidraulice, acidizări, restabilirea circulaţiei noroiului de foraj; o autostaţie de carotaj, utilizată pentru lucrări de investigare geofizică a sondelor de foraj şi extracţie, un autotroliu montat pe un autocamion „Bucegi“ pentru operaţiuni speciale etc. Simbolizînd legătura strînsă dintre petrol şi industria noastră chimică, în imediata apropiere a cîmpului de sonde se află două instalaţii produse de Uzina Dudeşti- ICECHIM. Una din ele, folosită la sinteze chimice organice are operaţiunile automatizate. A doua, un micropilot, este destinată sintezei terenului, şi demonstrează „pe viu“ modul de obţinere a acestui material care se foloseşte pentru ţesăturile de tipul linei atît de apreciate de cumpărători. Standul de produse din mase plastice se află într-un elegant pavilion special amenajat numai din oţel şi folii de material plastic semitransparent. In faţa lui, arhitecţii au aşezat o impresionantă machetă din metal, înfăţişînd o legătură moleculară chimică mărită la proporţii uriaşe. In acest pavilion vizitatorii cercetează cu deosebit interes sute de exponate ale tinerei noastre industrii de materiale plastice. In acest an vor fi livrate peste 53 000 tone de materiale plastice, faţă de 4,7 tone cit se produceau în ţară în anul 1947. Importanţa lor se poate vedea şi numai dintr-un singur exemplu: în 1964 se produc 6 100 tone diferite ţevi din policlorură de vinil, care înlocuiesc circa 30 000 tone ţevi din fontă, oţel, cupru şi plumb. Atrag atenţia vizitatorilor şi numeroasele fotografii, machete, piese de îmbinare şi fitinguri, piese din bachelită, articole tehnicosanitare etc., produse ale fabricilor de specialitate din Bucureşti, Iaşi, Buzău, ale combinatelor chimice din Făgăraş, Borzeşti, Tîrnăveni, Uzinelor chimice Turda, cunoscute şi apreciate în întreaga ţară. In imediata vecinătate, într-un mic pavilion, vedem expuse principalele metale neferoase şi rare ce se extrag şi se prelucrează în ţara noastră. Metalele rare întrebuinţate în industria radiotehnică şi electronică, pentru semiconductori şi redresori, machetele Uzinelor de aluminiu din Slatina şi Uzinei de alumină din Oradea, stîrnesc interes. De pe un panou aflăm că producţia de metale neferoase va creşte din 1959 pînă în 1965 la cupru de 3 ori, la plumb de peste 2 ori şi la zinc de peste 2,4 ori. Din lumea metalelor trecem brusc în cea a plantelor. Vizitatorii au în faţa lor o imagine autentică a unei părţi din procesul complicat de valorificare a marii bogăţii a ţării noastre — stuful. Un tractor pentru recoltatul stufului se află în mişcare. Prezentatorul utilajelor, Stan Cabason, muncitor lăcătuş, dă ample explicaţii privind productivitatea şi alte caracteristici tehnice ale lor. Alături, vizitatorii privesc îndelung un mare mozaic realizat artistic, pe care sînt reprezentate marile unităţi stuficole şi lucrările de amenajare din Deltă. Biologul Marioara Neagu, de la Institutul de proiectări celuloză —• fibre-stuf din Bucureşti, dă explicaţiile cuvenite. Ea vorbeşte, printre altele, despre marele Combinat de celuloză şi hirtie Brăila, despre faptul că întreaga industrie de valorificare a stufului a fost creată în anii puterii populare. In perioada 1956—1964 s-au făcut 850 km canale, s-au construit 162 km diguri, 1 500 000 mp platforme pentru depozitarea stufului, 40 ateliere fixe și mobile. Lucrările de exploatare a stufului sînt deservite de 656 tractoare speciale, 300 recoltatoare, 1 040 remorci. Pentru transportul materiei prime pe apă există un mare număr de şalupe, remorchere şi ceamuri. Oamenilor muncii, care lucrează la exploatarea şi punerea în valoare a stufului, li s-au creat condiţii optime de muncă şi de trai. Continuîndu-ne călătoria de-a lungul platformelor înşiruite în jurul Pavilionului central, ajungem la sectorul transporturilor şi telecomunicaţiilor, care este mereu plin de vizitatori. La peroanele unei originale staţii de cale ferată sînt garate trei garnituri de tren. Una, pentru călători, este compusă dintr-o locomotivă Diesel-electrică şi cîteva vagoane de tip nou fabricate în ultimul timp la Arad. Din explicaţiile specialiştilor aflăm că, prin fabricarea şi introducerea locomotivelor Diesel-electrice în trac- Poate un viitor campion al sportului gîndirii? Nu se ştie. Deocamdată tînărul Sorin Burnete, în vîrstă de numai 8 ani, este un pasionat al jocului de şah, şi după cum spun colegii lui, destul de talentat. Foto: Fr. MSS La început de an şcolar Marţi dimineaţa în toate şcolile de la oraşe şi sate a început noul an şcolar. Pentru buna desfăşurare a învăţămîntului s-au făcut pregătiri intense. Să le concretizăm cu cîteva exemple din comuna Ocna Sibiului. Trei localuri de şcoală cu 20 de clase (cu 9 mai multe decît în anul de învăţămînt 1963—1964), zugrăvite, parchetate şi mobilate, au aşteptat cei peste 600 elevi. Şcoala medie, prin grija Sfatului popular comunal şi a comitetului de partid, a fost înzestrată în acest an cu o nouă clădire anexă unde vor funcţiona în condiţii optime patru clase. Cheltuielile făcute pentru multiplele îmbunătăţiri se ridică la suma de peste 100 000 Iei. Au fost parchetate şase săli de clasă, totalizînd o suprafaţă de 360 mp, coridoarele au fost învelite cu lambriuri pe o suprafaţă de 130 mp, în sala de mese, bucătărie şi magazie mozaicul a luat locul podelei învechite. La internat, lumina electrică a cărei instalaţie era defectuoasă a fost renovată. Şaptezeci de tone de lemne tăiate şi înmagazinate, precum şi patrusprezece tone de cărbune asigură combustibilul pe perioada de iarnă. Prin transfer s-au obţinut 100 de bănci şcolare. Un bogat şi variat material didactic primit de şcoală înacest an aşteaptă să fie studiat de ochii iscoditori ai elevilor. Cărţile — ghidul care ne poartă spre cele mai bune drumuri ale vieţii — erau rînduite pe bănci, ele constituind darul statului nostru pentru elevii claselor I—VIII. Dumitru GEMENEL, coresp. în avîntul muncii In aceste zile la secţia Ruşi a G.A.S. Slimnic se desfăşoară o rodnică activitate. Mecanizatorii şi lucrătorii secţiei sunt antrenaţi într-o vie întrecere pentru recoltarea culturilor de toamnă şi pregătirea terenului pentru însămînţări. In „Stăuini“ tractoriştii Mihai Baer, Marin Prisecan şi alţii execută arături adinei de toamnă. Pînă sîmbătă seara s-au arat şi grăpat pentru însămînţările de toamnă peste 40 ha din terenurile eliberate. Pe aceste suprafeţe tractoristul Martin Thall împrăştie îngrăşăminte chimice iar Lorentz Roth transportă îngrăşăminte naturale. Prin folosirea a două remorci (una la încărcat în timp ce a doua este dusă de tractor în cimp) tractoristul Lorentz a reuşit să transporte zilnic 36 tone îngrăşăminte. In „Dealul cucului“, în urma a trei pluguri, 80 de oameni adună şi sortează cartofii de vară. Din Ioc în loc se pot zări grămezi cu cartofi sortaţi. Pînă sîmbătă seara au fost recoltaţi cartofii de pe 25 ha din 36. Intr-o parte a locului numit „în şes“ se găsesc 5 şire care cuprind nu mai puţin de 15 vagoane de fin. In vii sînt de asemenea 2 şire mari, semn că recoltatul acestui nutreţ s-a efectuat din timp. In prezent o echipă de 5 cosaşi este la otavă. In vii se adună fructele căzute. La pivniţi se pregătesc butoaiele pentru noua recoltă de vin. După cum spunea tov. Teofil Cadar, şeful secţiei, producţia de struguri a fost evaluată la 5 000 kg la ha.