Flacăra, aprilie-iunie 1970 (Anul 19, nr. 14-26)

1970-05-23 / nr. 21

i - UN EFORT COLOSAL ŞI EROIC PENTRU SALVAREA OAMENILOR SI BUNURILOR ţara, ca un ...s-a ridicat împotriva urgiei dezlănţuite de stihiile oarbe ale naturii, de mugetul sinistru al puhoaielor prăvălite neîndurător a­­supra satelor, comunelor, oraşelor, asupra vieţilor omeneşti, anulînd într-o clipă eforturi de ani şi une­ori de-o viaţă, de ani lungi şi nu întotdeauna uşori, ani de muncă încordată, de risipă de energie şi inteligenţă, ani de economii severe în fabrici, dar nu numai in fabrici... Şi au venit apele... Şi au măturat totul în calea lor. Pe micul ecran al televizorului defilează imagini atît de fantastice incit aproape nu-ţi vine să crezi că sunt aievea, că nu sînt cumva produsul fanteziei. Dar sînt adevărate, îngrozitor de adevărate. Fabrici şi uzine, ate­liere, mari suprafeţe de terenuri agricole, necuprinse cu vederea nici din înălţimea avionului, bunuri materiale, agoniseala de o viaţă a omului au fost distruse sau deterio­rate din cauza inundaţiilor. Au murit oameni Au rămas copii fără părinţi. Au rămas părinţi fără copii, ridi­­cind neputincioşi pumnii strinşi spre cerul duşmănos. Oameni tineri au albit într-o singură noapte. Dar îngenuncherea a fost de-o clipă, de-o singură clipă, atît cit a durat surpriza, şi mai puţin poate. Pentru că în clipa următoare ţara s-a ridicat ca un singur om, întregul nostru popor manifestîn­­du-şi un chip impresionant puterni­ca unitate de voinţă, adînca solida­ritate umană, tovărăşească, îmbărbătaţi de prezenţa secre­tarului general al partidului, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, în jude­ţele calamitate, în mijlocul popu­laţiei sinistrate, răspunzind chemă­rii conducerii partidului şi statului, urmînd planurile operative elabo­rate cu calm, competenţă şi răs­pundere, întregul nostru popor s-a angajat într-o­ muncă fermă, ener­gică, cu adevărat eroică, pentru a pune stavilă in calea apelor, a dimi­nua pagubele, a pune la adăpost vieţile oamenilor, a salva avutul obştesc şi al cetăţenilor, pentru a înlătura avariile. în toate locurile pe unde au tre­cut puhoaiele de apă, viiturile (nu vom uita multă vreme cuvîntul a­­cesta), viaţa trebuie să-şi reia cit mai grabnic cursul normal. Este primul gînd al fiecăruia, însoţit ime­diat de gestul firesc al muncii, al efortului organizat pentru îndepli­nirea planurilor de măsuri stabi­lite de organele de partid şi de stat, a priorităţilor, prima şi cea mai importantă după retragerea apelor fiind repararea drumurilor, căilor de acces şi, paralel, repunerea în funcţiune a capacităţilor de pro­ducţie. Este o bătălie dură, surdă, apri­gă, nu rareori dusă pe viaţă şi pe moarte, o bătălie însoţită de gesturi umane, a căror semnificaţie şi pro­funzime abia mai tîrziu le înţele­gem, o bătălie în care, alături şi împreună cu comuniştii, locul de primă linie l-a ocupat,armata, bra­vii noştri soldaţi, subofiţeri şi ofi ■­ţeri care zile şi nopţi, nedormiţi, au singur om... înfruntat apele pentru a salva vieţi omeneşti, bunuri materiale, au im­provizat diguri pentru a preîntîm­­pina noi tragedii. Către ei, un gînd de mulţumire îndreaptă astăzi în­treaga ţară. Către ei şi către toţi muncitorii, ţăranii, intelectualii, ro­mâni, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, care au participat cu bărbăţie la lupta cu stihiile naturii, către unităţile gărzilor patriotice şi formaţiunile de pregătire a tine­retului pentru apărarea patriei, către toţi cei care au făcut din eforturile lor neobosite o stavilă vie în calea apelor. Şi apele continuă să vină. Dezastrul nu a fost încheiat. Nenorocirile nu s-au sfîrşit. Pierderile nu au fost calculate, victimele nu au fost numărate. Dar mai puternică decit toate urgiile s-a dovedit dirzenia poporu­lui, hotărîrea sa fermă, izvorîtă din profunda încredere în partid, în conducerea sa, de a reface totul, de a recupera totul. Şi cit de grăi­tor se reflectă aceasta în supremul gest al fiecăruia de a-şi dubla efor­turile şi a obţine astfel o dublă efica­citate a muncii sale. Trebuie să mergem înainte. Ni­mic nu ne poate opri din acest mers. Există o conştiinţă unanimă, concret manifestată, că pentru a­­ceasta planul pe anul în curs tre­buie îndeplinit, oricât de mari sunt eforturile care ni se cer. Şi ele sunt foarte mari. Şi oamenii de la oraşe şi sa­te, tineri şi vîrstnici, bărbaţi şi femei sînt conştienţi de eforturile care li se cer şi hotâriţi să le facă. Este, a­­ceasta, expresia înaltei conştiinţe socialiste a poporului nostru, ma­nifestarea hotăririi sale de a men­ţine constant, în ciuda oricăror greutăţi, ritmul construcţiei noas­tre socialiste. Cînd scriu aceste rînduri am în faţă ziarele cotidiane. Pagini în­tregi consemnează în ştiri lapidare fapte cu adevărat eroice, gesturi care nu-şi pot avea izvorul decit în înaltul spirit umanitar al poporu­lui nostru, în profunda şi sincera sa solidaritate cu cei loviţi de calami­tate. In comunicatul asupra şedin­ţei Biroului Executiv al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii So­cialiste se dă «o înaltă apreciere amplei iniţiative de masă, pornită în ultimele zile din fabrici şi uzine, de pe şantiere de construcţii, în­treprinderi agricole de stat şi coope­rative agricole de producţie, din instituţii, organizaţii de masă şi obşteşti, de a sprijini prin muncă şi do­naţii judeţele calamitate, popu­laţia sinistrată, văzînd în aceasta o expresie a profundei solidarităţi socialiste a oamenilor muncii, a coeziunii moral-politice a întregu­lui nostru popor». Pentru că ţara s-a ridicat ca un singur om. Ca un om conştient. Ca un om puternic. Ca un om dîrz. S-a ridicat bărbăteşte să pună stavilă urgiei, să-i şteargă urmele. Şi o va face. Şi o face! Petru ISPAS Bătălie crincenă pe frontul apelor, in zona Măgheruş-Beclean o subunitate de tancuri sosită in grabă salvează populaţia sinistrată. Ştirile sosite de pretutindeni, redactate concis, telegrafic, poartă încărcătura dramatică a comunicatelor de război «In judeţul Mureș năvala apelor a provocat moartea a 23 de locuitori­.

Next