Flamura, mai 1970 (Anul 18, nr. 1703-1726)
1970-05-23 / nr. 1719
© 28 DE TORTE $1 DE PRETUTINDENI Din frumusețile județului Peștera Comarnic Lumea peșterilor... lumea basmelor... lumea minunilor. Dar nu e vorba de minuni aici. Legile fizicii și ale chimiei, ale geologiei și mineralogiei au îmbrăcat haina fantasticului și a frumosului, vrăjindu-ne închipuirea. Iată de ce lucesc ochii și ai celor mari și ai celor mici cînd aud rostindu-se cuvintele : Peștera de la Comarnic. Iată de ce pornesc la drum, grupuri de excursioniști spre frumusețile închise acolo. O luăm pieptiș prin păduri pline de lumină, pe un drum construit solid la marginea unor coaste abrupte. Și nu ne vom opri decit la cantonul silvic Comarnic, botezat așa după rîulețul cu același nume, care, ocolind un munte își clipocește Solilocviul la cițiva pași de intrarea în peșteră. Am mers bine, am făcut in cinci ore cei 19 kilometri de la Reșița. Acum ne odihnim nițel pe băncile din curtea ocolului, între timp ghidul nostru în peșteră, cantonierul, pregătește lămpile de carbid, cu care ne vom lumina calea în subteran. Povestea peșterii e cunoscută. Un pîrîiaș, Ponicova, supărat pe dealul Nareșul mare, care îi stînjenea calea, a atacat fățiș partea sudică. Cracul Pumata. I-a pătruns în interior prin miile de fisuri ale pietrei de calcar și aliindu-se cu bioxidul de carbon, luat din atmosferă, din apa de ploaie, a început să-l roadă, să-l dizolve, să-l sfărîme, pînă cînd și-a forat coridor spre fața cealaltă a cranului, de unde ieșind iarăși la lumina soarelui s-a aruncat repede în undele răcoroase ale pîrîului frate, din partea aceasta a Naresului. Se vede că pîrîul nostru a fost totuși un flăcău cu inima bună. După ce și-a dus la capăt opera de răzbunare și a văzut coridorul acela arid din stînca golașă hăuind a pustiu, l-a cuprins regretul. Și ca să apere măcar o parte din stricăciuni, s-a apucat să împodobească coridorul, să-i anine de pereți tot felul de daruri. A reușit de minune, în zelul său s-a încărcat cu atîtea daruri, cu atîtea frumuseți, încît și azi, după trecerea a mii de ani, el Incintă sufletul celor ce se încumetă să coboare în adîncuri. Cum să nu fii încîntat, cînd la cîțiva pași de la intrare te întîmpină prima formație, Barba lui Mohamed, cu un surîs de care te molipsești fără întîrziere ? Și cum să nu te înveselești cînd, mai încolo, ți se oferă alte daruri? Ai luat din savuroasele Nuci de cocos, una cît o bute, alta cît bostanul, invitație căreia nu-i poți rezista, la masa festivă, din adincuri. Dar zărești, la cîțiva pași, așternute în cale,o conopidă cît o cotigă și o ciupercă de mărimea vechilor parazitale țărănești și treci mai departe. Cu surpriză constați că pentru gurmanzii mai pretențioși pîrîul nu a uitat pe lîngă gustări lămîile și că la desert a adăugat o legătură întreagă de banane. Toate din carbonat de calciu, acest material ciudat, tare ca piatra, care în peșteră se supune celor mai fantastice modelări. Și, ca masa să fie împodobită cu fastul necesar, Donicova a presărat pretutindeni, pe tavan, pe fața pereților, la cotituri, prin firide, mii și mii de stalactite strălucitoare, ace fine, mai mărișoare, cît degetul, cît morcovul, de grosimea brațului, singuratece sau în smocuri, candelabre întregi, iar cărarea a împodobit-o cu cele mai variate forme de stalagmite, întruchipînd svelte trunchiuri de palmier și sfeșnice, care să împodobească, să lumineze sala ospățului subteran. Goliciunea pereților a fost acoperită cu draperii căzînd în falduri bogate, care ajung pînă la dușumea. Pentru convivi cu înclinări muzicale, rîulețul prevenitor s-a îngrijit de două orgi: una mai mică, de înălțimea omului, doar ca model mut, alta mai mare sonoră, din ale cărei fluiere albe, de înălțimea omului, mîinile musafirilor scot solfegii neașteptate. A prevăzut și un colț de muzeu în care a îngrămădit tot felul de bibelouri și obiecte de artă decorativă, dar a ascuns și un crocodil din fericire înlănțuit cu grijă de stînci ferite, rămînînd în felul acesta la picioarele trecătorilor care se grăbesc spre cascadă. Dar timpul fuge. Trecerea lui este marcată în coridorul nostru de Un cronometru de apă, ale cărui picături căzute din tavan plescăie pe sol cu precizia și regularitatea cerută de astronomi, îndemnînd lumea să nu zăbovească prea mult într-un loc pentru că sînt multe de văzut aici. E Panteonul și Sala festivă, cu noi draperii, albe ca zăpada, prelinse pînă la covorul așternut pe jos. e Clopotul, e Vezuviul cu atîtea stalactite. Mai presus de toate e Cetatea piticilor unde, în mijlocul unui platou larg, pe o ușoară înălțare a terenului cu ziduri înconjurătoare în jurul curții, clădite din piatră depusă de ape cu donjoane și turnulețe la mijlocul ei, vezi parcă piticii îngrămădiți pe după metereze și dinci dintre crenele pînapropierea oștilor dușmane. Dar acestea întîrzie să se arate, vin doar drumeții, plini de admirație, cu exclamări de plăcere și uimire pe buze, cu gîndul de a privi cît mai mult această minunată plăsmuire a naturii. Abia atunci cînd ar urma să-ți iei rămas bun de la frumuseți, îți vine în gînd că numai apropierea ieșirii, aci, în ai văzut apele pîrîului creator de frumuseți, întoarcerea la canton o putem face pe șoseaua Reșița—Anina care, ocolind botul de cal, trece la doi pași de ieșirile peșterii. Dar nespus mai frumos este să ne luăm calea prin livada cu ierburi și flori de fîn, ajungînd pînă la brîu, covor bogat așeznut peste platoul de deasupra peșterii. E o ocazie să admirăm iarăși încîntătoarele priveliști de perspectivă, sub goana mută a norilor albi. O splendidă coloană stalagmitică oi a PASIUNE Tehnicianul minier Constantin Gruiescu de la Ocna de Fier dovedește o dată în plus corelația dintre profesie și pasiune. De-a lungul experienței sale subpămîntene, Constantin Gruiescu a colecționat peste 1700 de minereuri cristalizate atingînd o adevărată performanță cu atit mai mult cu cit mostrele sunt adunate din minele din întreaga țară. 300 de exemplare se află deja depuse la Universitatea din Timișoara, in timp ce alte 300 sunt expuse la o expoziție permanentă deschisă la Constanța. P. DUMITRESCU Călătorie In jurul lumii Primul om care a efectuat singur o călătorie în jurul lumii a fost căpitanul Joshua Kem: în primăvara Sloanului 1895, el a pornit pe un iaeht din Newport (S.U.A.) și s-a înapoiat acolo după trei ani, două luni și două zile, parcuurgînd aproape 46.000 de mile. Este interesant faptul că Slokem nu știa să înoate. iii/wM ,1111 I Agatha Cristie (celebra autoare de romane polițiste : ;,M-am căsătorit cu un arheolog pentru ca pe măsură ce îmbătrînesc să par tot mai frumoasă în ochii lui“. Jean-Paul Sartre : „Există două feluri de păstori — unii pe care îi interesează numai carnea, alții pe care îi interesează numai luna. Nici unii nici ceilalți nu manifestă însă vreun interes pentru ei“. Jacques Anquetil (ciclist, de trei ori cîștigătorul turului Franței) : „Automobiliști, cînd depășiți un ciclist lăsați-i cel puțin un pic de loc unde să cadă“. Le Corbusier (vestit arhitect francez) : „Arta decoratorului este să facă în casele altora ceea ce nu s-ar gîndi niciodată o să facă în casa sa“. <\X><XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX> Phoibos este numele unuia dintre cei doi sateliți naturali ai planetei Marte, sateliți asemuiți de astronomi reginei nopților terestre — Luna. Numele lui a revenit în actualitate o dată cu prezentarea fotografiilor în culori transmise de stațiile interplanetare automate „Mariner-6” și „Mariner-7”, lansate de NASA. Potrivit acestor fotografii, Phoibos este lipsit de strălucire. Se pare că este cel mai întunecat corp din spațiu observat pînă în prezent. Fotografiile astrului nopților marțiene au fost realizate în timp ce stațiile interplanetare amintite se aflau la o distanță de 138.400 kilometri de planeta Marte. Cu ajutorul fotografiilor s-a stabilit că Phoibos are o formă turtită — distanța dintre poli este de 17 km, iar diametrul la ecuator este de aproximativ 22 km. Această „minilună” marțiană gravitează pe o orbită situată la o distanță de 6.430 km de suprafața planetei Marte. Ea are o „soră” ceva mai mică — Deimos de aproximativ 9 km în diametru, care gravitează în jurul planetei Marte pe o orbită aflată la 19.300 km. Pînă la fotografiile transmise de sondele „Mariner”, Deimos nu fusese încă văzuta. Studiind fotografiile transmise de stațiile interplanetare, s-a ajuns la concluzia că luminozitatea extrem de redusă a lui Phoibos se datorează absorbției puternice de către stratul de praf cosmic de la suprafața sa a razelor de lumină. Pe de altă parte, forma sa specifică îi determină pe astronomi să creadă că Phoibos nu a luat naștere în urma unei acumulări treptate de meteoriți în jurul lui Marte. Nu puțini sunt aceia care împărtășesc opinia că Phoibos a fost cîndva un meteorit de dimensiuni uriașe, „fixat” în cîmpul gravitațional marțian și care cu timpul a ajuns la forma și dimensiunile actuale. Mussa nopților marțiene UmOr INTRE PRIETENI: — împrumută-mi niște bani să-mi iau o mașină. — Și dacă nu mi-i dai înapoi ? — Atunci să nu-mi mai împrumuți niciodată. PREA TIRZIU Un pacient vine seara la medic, pentru o consultație. . — Ficatul dv. e foarte bolnav, ați venit prea tirziu ca să-l mai pot vindeca. — Nu-i nimic, am să vin mline dimineață. ★ ĂSTA CLINE ! — binele nostru e grozav. Cum se apropie cineva de casă, dă de veste. — Latră ? — Nu, se ascunde sub pat!... ★ DERUTA Un medic își întreabă colegul mai tînăr : — De ce sînteți trist și nemulțumit ? Doar pacientul dv. s-a însănătoșit. — Tocmai de aceea. Pur și simplu nu știu ce anume i-a ajutat. INIȚIATIVA — Scuzați, domnule. Probabil pana de la pălăria mea vă împiedică să vedeți ecranul. — Nu vă neliniștiți, doamnă. Am tăiat-o și văd perfect. ★ ainaanai meni nini TIMPUL ORIZONTAL: 1. Apelul operei „Orologiu spaniol“ — Momentul pornirii cronometrelor. 2. Secvențe din timpul unei zile — „Noapte bună“ sau „La mulți ani !“. 3. încep ziua... dis-de-dimineață (fam.) — Din vreme ! 4. Conjungat primăvara și toamna — In acel timp, S. Neon — Oferit celor dragi — Careu agrar. 6. Dată — De azi, pe mline. 7. Tăcerea lor e de aur (Sing.) — Perioade mari de timp — De două ori... la centenar ! 8. Iși face apariția... la miezul nopții — întreprindere bucureșteană. 1. Auxiliar al viitorului — Acționează un timp scurt. 10. Traiectorie luminoasă — Cotidian. 11. In criză de timp — Pe «*diagul cronometrelor» VERTICAL! 1. Autorul cântecelor „Ca-n prima zi", „Dorul meu nu-i dor de-o zi“ ș.a. — In pragul nopții. 2. Le Intervale mari de timp — Are I 3. Personaj din piesa „O noapte furtunoasă“ — Miezul zilei. 4. Castel construit in secolul al XIII-lea, azi muzeu de artă feudală lingă Brașov — tn grabă! 5. Proprie satelitului natural al Pămîntului — Secol. 0. Termen de plată — Ziua pe care o trăiești. 7. Le trimiți celor dra gi In timpul vacanței — Pană... la ceasornic . 0. Rapid — Radical organic monovalent 9. Aer... nesfirșit — Procedee — Folositoare. 10. „Ocolul pământului in 00 de zile“ și „Cinci săptămâni In balon“ TI poartă semnătura — A scrie romanele „Ora șase“, „And tineri“ ș.a.. Schimb in timpul lucrului — Vreasuri de sault apusa, <*00000000000000000000^000^ -Ji Originea indienilor americani Indienii din America imigraseră cu circa 15.000 ani în urmă din Asia, trecând strimtoarea Bering. Această veche teorie este confirmată astăzi de o nouă metodă de cercetare științifică, care anulează orice alte teorii privind originea indienilor. Medicul și antropologul brazilian dr. Joao Paulo Boteiho Vieira Filho, cu concursul Facultății de medicină din Sao Paulo, a adunat un mare număr de amprente de palmă ale membrilor diferitelor triburi de indieni. Este un lucru stabilit astăzi că liniile palmei constituie un indiciu de diferențiere a raselor, prezentind mari deosebiri între mongoli, negri și albi. S-a constatat, astfel, că toți indienii americani, de la eschimoșii din Alaska pînă la băștinașii din Țara de Joc, au aceeași conformație a liniilor palmei. Nu fac excepție nici indienii din Brazilia, rupți încă și astăzi de orice contact cu civilizația, in mijlocul cărora dr. Vieira a desfășurat cercetări timp de citeva luni. El a stabilit că dermatoglifele (amprentele palmei) luate indienilor coincid aproape sută la sută cu cele ale locuitorilor din Tibet și Buthan, precum și cu cele ale unor populații de rasă mongolă din India. In schimb, nu există nici asemănare cu dermatoglifele altor rase de pe glob. O dată cu aceasta sunt confirmate și rezultatele cercetărilor asupra grupurilor sanguine — după care toți indienii aparțin grupei O. In concluzie, arată Vieira, printre numeroasele triburi mongolice care s-au deplasat in era preistorică în America au existat oameni de pe teritoriile asiatice, care în cele din urmă s-au așezat in Brazilia de astăzi. Cercetările dermatoglifice ale lui Vieira infirmă, printre alte teorii și pe cea după care America ar fi fost colonizată de populații din Polinezia. El a ajuns la această concluzie, deoarece dermatoglifele polinezienilor și cele ale indienilor americani nu prezintă nici cea mai mică asemănare. AL. A. Paradox Pentru a 17-a oară i s-a refuzat lui Doris Smith din Hertford (Anglia) acordarea unui permis de conducere. Examinatorii au afirmat, că nu are suficientă siguranță la volan. Și totuși Doris Smith execută de 20 de ani la un circ un număr de motocicletă numit „zidul morții“... dar fără carnet de conducere. Singe artificial La centrul medical al Universității din Cincinatti (S.U.A.) s-a obținut sînge pe cale sintetică. Ca aspect, el se aseamănă cu laptele și este format din așa-zișii fluorociți — combinații inerte între carbon și fluor. Particula de sînge artificial este de zece ori mai mică decît cea naturală, fapt care ușurează trecerea sa din capilare în țesuturi. Sîngele artificial poate fi păstrat timp îndelungat la temperatura camerei fără să se altereze și la introducerea lui nu se petrece nici o reacție putînd fi folosit indiferent de grupa sanguină a pacientului. Furturi neobișnuite în afară de furturile „clasice" mai există și altele, mai numeroase decît s-ar crede și care par absurde, în orice caz inexplicabile. Astfel, la San Francisco un necunoscut s-a cățărat, cu riscul vieții, pe un stîlp de înaltă tensiune pentru a fura o lampă de 25 kg care semnala avioanelor în timpul nopții. La Garland (Texas) niște hoți au reușit să pătrundă în sala seifurilor dintr-o bancă. Ei nu au furat însă banii ci... instalația de aer condiționat. FLAMURA — 1.719 Lumină la Marea Bering Farul din Petropavlovsk este cel mai vechi din Extremul Orient. El a fost construit la începutul secolului al XIX- lea în Golful Avacinsk pentru transportul materialeșilor în Kamciatka a fost nevoie de aproape un an de zile. Felinarul cu lumina lui slabă, tunurile și clopotele dirijau navigația în Marea Bering pe ceață și furtună. Acum toate acestea se află la muzeul din Petropavlovsk, și locul lor a fost luat de o aparatură modernă, iar în jurul bătrînului far s-a amenajat un întreg complex de agrement. I — SMAM 4M...9 EXISTA diferite proiecte de înlăturare a întunericului din timpul nopții. Unul dintre acestea, care ar putea fi realizat grabnic, prevede să se lanseze, ca niște uriași sateliți artificiali, oglinzi cu diametrul de circa 600 m. Un alt plan prevede să se obțină lumină prin electrizarea particulelor de hidrogen, la o înălțime de circa 150 km de suprafața Pămîntului. ÎN ANGLIA s-a construit un tractor, pe pernă de aer, care se deplasează la 12 cm de suprafața pămîntului. El dezvoltă o viteză de circa 60 km/h, fiind de zece ori mai rapid decît un tractor obișnuit și va fi utilizat la împrăștierea insecticidelor, a îngrășămintelor lichide și stimulatorilor pentru creșterea plantelor. LA DAMASC locuiește de 65 de ani un oarecare Abdul—Al—Hasan. Acesta nu s-a plîns niciodată de nimic, bucurîndu-se de o sănătate perfectă. Recent însă, rănindu-se ușor, el a consultat pentru prima dată un medic. Acesta l-a examinat atent și a constatat că omul mai avea „de rezervă“ încă o pereche de rinichi și trei uretre. Deși organismul funcționa perfect, chirurgul a fost de părere să-i extirpeze „surplusul“. Cetățeanul a fost deci operat și se simte excelent. CUtIA poștală a fost inventată de... scriitorul englez Anthony Trollop. Prima cutie poștală a fost instalată la Londra în decembrie 1867. NOUL minitelevizor japonez cîntărește numai 860 g. Ecranul lui este doar ceva mai mare decît un timbru poștal. LA CRESCĂTORIA de maimuțe din Suhumi (U.R.S.S.), cel mai mare centru primatologic din lume, un exemplar din specia Macacus sinicus a născut pentru a doua oară gemeni. Primii gemeni — Mickey și Mouse s-au născut în 1967. Fenomenul este foarte rar la maimuțe. •CURIOZITiții • CURIOZITĂȚI • Floarea cutremurelor de pămînt Primula regală se deosebește de celelalte primule prin faptul că înflorește numai îm ajunul eruperii vulcanului și servește localnicilor ca un original semnalizator. De îndată ce văd că primula regală înflorește, locuitorii satelor situate la poalele vulcanului își părăsesc locuințele și se refugiază în locuri mai sigure. Această floare nu a făcut niciodată o prevestire greșită. Cu a costat descoperirea Americii In vechea mînăstire spaniolă Monsanares s-au descoperit documente din secolul al XV- lea, în legătură cu descoperirea Americii. Din acestea reiese că regina Isabela și regele Ferdinand au poruncit ca din visteria regală să fie finanțată expediția lui Columb alocîndu-i-se 36.000 pesetas, bani pe care acesta i-a primit o parte la plecare, iar restul la întoarcere cînd s-a aflat că această descoperire va îmbogăți coroana spaniolă cu neprețuitele pămînturi de peste mări. După cum reiese din documente, lui Columb i s-au plătit doar 1.600 pesetas, ajutoarelor lui — căpitanii celor două corăbii — cîte 900 pesetas, iar marinarilor este 12,5 pesetas pe lună. Construirea corăbiilor a costat 14.000 de pesetas, iar proviziile echipajului — 2.000 pesetas. Dintr-un calcul sumar reiese că descoperirea costat mai mult Americii nu a de 500.000 dolari. Voltairian a învinuit de a fi scris o epigramă în care era ironizat, regentul Phlippe d'Orleans, Voltaire a fost închis timp de un an în faimoasa închisoare Bastilia. Mai tirziu, cînd devenise renumit, el a fost prezentat regentului. Acesta s-a arătat foarte incîntat și i-a oferit filozofului o rentă de 1000 de scuzi. „Majestate, vă mulțumesc pentru că vă îngrijiți de hrana mea“, a spus scriitorul, cunoscut prin limba sa ascuțită, dar „Vă rog ca pe viitor să nu vă mai îngrijiți și de locuința mea”. Zece ani mai târziu, Voltaire a ajuns însă din nou la Bastilia. Colecție originală Profesorul de istorie Mark Mahlin din Leningrad posedă o originală colecție, cuprinzînd zeci de exemplare de șerpi, broaște țestoase, tritonii, șopîrle, rime și pești exotici. în 1960, profesorul a primit din Philadelphia (S.U.A.) ouă de șarpe ananas din care au ieșit doi pui de șarpe, care măsoară acum peste 2 m lungime. Mahlin a observat un fenomen interesant i șerpii și pisicile, care sunt mari amatori de șoareci, pot conviețui laolaltă. I 1 I Uiirrwni i/ntnrii//niiii//riiriir/niiiiiiiiniiinfrmii/rtitiiirrignT1 i!