Foaia poporului, 1898 (Anul 6, nr. 1-53)
1898-09-11 / nr. 36
Anul VI Sibiiu, Duminecă, 30 August (11 Septemvrie) 1898 Nr. 86 Prețul abonamentului: Pa an an ..........................8 fl. (6 coroane), o nnanetate de an . . . 1 fl. 50 cr. (8 coroane). Pentru Bomftnia 15 lei anual. Abonamentele se fac la „Tipografia“, soc. pe acţiuni, Sibiiu. Apare în fiecare Duminecă INSERATE se primesc în biroul administraţiunii (strada Poplăcii nr. 15.) — Telefon nr. 14. Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 6 cr.; şi timbru de 30 cr. Limba matriculelor. Este ştiut, că aşa numitele „legi bisericeşti“, în cuprinsul cărora este şi căsătoria civilă, au fost introduse de stăpânitori nu atât că ar fi fost lipsă de ele, ci cu gândul ascuns, ca şi prin aceste să se răspândească maghiarizarea. Ne aducem aminte, că un politic maghiar a zis atunci, când se desbâteau legile aceste, că ele sânt de lipsă, şi de aceea, ca fiecare om din Ungaria să simtă puterea şi influenţa statului maghiar la cele mai de frunte întâmplări ale vieţei, la naşterea copilului părinţii să ştie că pe nou născutul prunc statul maghiar îl ţine în seamă prin registrele maghiare şi tot aşa la căsătorii şi la moarte. Iată pentru ce matriculanţii maghiari se silesc a induce prin protocoale nume ungureşti la copii. Dar aceloşii matriculanţi au mers şi mai departe. Unii din ei pretind, ca preoţimea noastră să dee extrase de matricule nu în limba bisericei noastre, în limba română, ci în limba maghiară, sub cuvânt, că ei nu pricep această limbă „străină“. Această pretensiune nu numai că nu e dreaptă, dar e şi împotrivitoare legei şi e bine, ca să ştim odată curat, cum să ne purtăm peste tot şi cum are să se poarte preoţimea noastră faţă de ea. Limba bisericilor noastre este limba românească şi în această limbă trebue să se scrie toate actele şi scrisorile lor şi să se poarte protocoalele. Ear’ dacă cineva cere o copie din ele, cum sânt cărţile de botez, de moarte etc., e lucru vădit şi firesc, că numai româneşte se pot da. Un extras din un protocol românesc, dar în altă limbă, fie şi în limba maghiară, nu e copie, ci e un act fără valoare, fals chiar. Biserica şi preoţimea română are dreptul de a da copii din protocoale româneşte — şi numai româneşte — şi ca preoţimea noastră se vadă că aşa este şi că matriculanţii n’au drept nici se ceară extrase în limba maghiară, nici se respingă pe cele româneşti, dăm aci hotărîrea ministerială privitoare la afacere şi pe care o aflăm în un circular al episcopului de la Lugoj Dr. D. Radu. Iată ce se zice în ea: „Cunoscut este veneratului cler diecesan, că extrasele matriculare trebue să se dee în forma şi cu cuvintele, cari sunt în însăşi matricula originală şi de aceea din matricula purtată în limba română nu se pot extrada extrase matriculare, decât numai în limba română. Cu toate acestea s’a întâmplat, că un matriculant civil nu a voit să primească nişte extrase matriculare extraiste, conform matriculei, în limba română, ci a pretins, ca acelea să se extradee în limba maghiară. Această procedură fiind luată în apărare şi de vicecomitele comitatului respectiv, Care se provoca la paragraful 22 din instrucţiunea emanată de la ministerul reg. ing. de justiţie sub nr. 27.243 ex. 1895, Preaveneratul Ordinariat metropolitan gr.-cat. de Albi-Iulia şi Făgăraş s’a simţit îndemnat a recurge în această causa până la Excelenţa Sa domnul ministru regesc unguresc de interne, care, în ordinul seu de dt. 1 Maiu 1898 nr. 43.892/IX adresat respectivului vicecomite, a binevoit a tă declara In următorul mod: „Paragraful 22 din instrucţiunea citată, care are scopul evident de a nu îngreuna părţile interesate cu formelităţi şi cheltueli de prisos, Iasă în voea matriculantului se judece, că oare pricepe, respective pricepe cum se cade documentul dat în limbă străină? şi astfel tot el are să judece şi aceea, că ce mijloace crede a fi îndestulitoare, ca să poată înţelege cum se cuvine documentul, care nu e scris în limba maghiară? în conformitate cu acestea nu este extins nici acel mijloc, ca matriculant să’şi întregească cunoştinţa defectuoasă de limbi prin explicaţiuni date da indivizi demni de încredere. Dar’ explicaţiunea aceasta, respectiva scrisoarea, care ar cuprinde acea explicaţiune, nu poate figura ca traducere, care să se poată alătura oficios la acte, ci matriculantul rămâne responsabil pentru fidedemnitatea acelei explicaţiuni. Indată ce însă matriculantul nu mai poate lua asupra sa responsabilitatea în ceea ce priveşte înţelegerea documentului original, şi astfel se iveşte lipsa de traducere autentică, atunci ca traducere autentică se poate pnmi numai traducerea făcută de organul autorisat a face traducerea, și l nete numai o atare traducere se poata alătura. De organ autorisat a face traducerea se poate însă considera și acela, care a extrădat documentar (extras şt matricular) scris în limbă străină (în acest cas limba română, Red.) şi la care, avându-se în vedere interesele îndreptăţite ale părţilor se poate în mod echitabil aştepta, ca să conlucre în direcţiunea poftită spre uşurarea lor. Dar la tot caşul este foarte de dorit, că matriculanţii să se silească a-şi însuşi cunoştinţa limbilor FOIŢA. Peatra înţelepciunei sau vorbe adevărate. Adunate de I. Daria. Lumina adevărului luminează noaptea spiritul, virtutea curată limpezeşte plăcerea inimei, dulcea speranţă întinde în furtuna mângâierea Viitorului. Herder. Fără băţ nu merge prin zăpadă; Fără cârmaciu nu pleca pe mare; Fără duchul şi cuvântul lui Dumnezeu Nu te depărta niciodată din casa ta. Hilitcert. Aproape de îmbucarea sa rîul devine "*** şi mai puternic, din an în an vinul tare şi mai dulce; şi cu fierni buni devin mai buni. T. v. Stolberg, flanta divină mos, şi nzi • Schiller. Doine cătăneşti. Din Târnova, întocmite de loan Voina, croitor. Frunză verde lemn uscat, Neamţule, fii blăstămat, Că cătană m’ai jurat Să es din al meu Bănat, Şi să merg prin depărtare Drumuri mari peste hotare. Astă lună nu-’i de samă Că duc pe ficiori cătană, Nu-’i bună nici care vine Că mă duce şi pe mine, Mă duce prin ţări departe Să mor în singurătate, Şi m’or trece Dunărea Să nu ştiu de casa mea, De casă şi de părinţi, Să n’am cină, să n’am prânz. Floare verde de pe ţărm N-oi astăzi mâne plecăm, Rămâi tată Bănătos Că eu merg la Neamţ în post, Rămâi maică ’n sănătate Că eu iau puşcuţa ’n spate. Hai mândro Bă ne iubim Că de loc ne despărţim, Că astăzi mai şed cu tine Şi mâne plec dela tine Şi dar tu vă ai de mine, Şi dragostea mea s’ascunzi, într’un corn de cârpă neagră, La zece zile-’l desleagă, Dacă cârpa înverzeşte Să mai tragi mândro nădejde, Şi de-’i vede că se uscă Freacă-’n pumni şi-’n vânt îl sufla, Să meargă la Dumnezeu, Ca să vadă şi să-’mi creadă Cât mi-ai fost mândro de dragă.