Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)

1920-05-30 / nr. 23

Anul al Apare în fiecare Dumineca Cea mai Veche foaie politică poporală înfiinţată la anul 1892 de partidul naţional român ' '.S3 Sub conducerea unui comitet * .* PREŢUL ABONAMENTULUI Redacţia şi Administraţia: INSERATE Pe un an .............................. . Lei 20.Sibiu, strada Măcelarilor Nr. 12, se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Pe jumătate de an . . . . Lei 10.(lângă postă) (strada Măcelarilor Nr. 12). Pe un pătrar de an ... . Lei 5.Telefon Nr. 146. Un şir petit prima dată 1 leu, a doua oară Preţul unui exemplar . . . . Lei.50 Adresa telegrafică: »Foaia Poporului«. 80 bani, a treia oară 70 bani. RUSALIILE. Serbătoarea Duhului coborât din Tatei creatorul celor văzute şi celor nevăzute; serbarea Duhului care ne umple cu blândă lumină a mângăerii, cu tăria convingerii şi cu binefacerile înţelegerei Serbătoare înveşmântată în cele mai alese podoabe ale firii, aşteptată de inimile curate pline de dragoste şi de credinţă în biruinţa binelui, frumosului şi adevărului. Te-au aşteptat, Duh mângâetor, Duh de lumină înviorătoare, îndureraţii apostoli stingheri şi Tu Duhule preaînalt ai venit în chip de flăcări şi le-ai aprins inimile cu îndârjită pornire pentru a răpune minciuna, hula şi răul din lume; şi le-ai luminat minţile înarmându-i cu puterea dragostii şi a răbdării, care învinge şi cucereşte, curăţă şi mântue. O, vino şi între noi Duh de mângăere, Duh de lumină înţelegătoare, duh hrănitor de credinţi tari ca stânca! Vino, căci, noi Românii, te aşteptăm cu negrăită suferinţă. Vino şi ne luminează mintea umbrită de invidie, şi de ura dintre fraţi, vino, şi ne vindecă sufletele rănite de păcate, vino şi omoară minuna şi hula care s’a încuibat în inimile noastre, înveninândune viaţa. Coboară cu flacăra ta curăţitoare şi tămâditoare în sufletele celor puternici ai zilei, cari îşi zic conducători, şi-i umple cu milă şi iubire de frate faţă de cei dosiţi de soarte, faţă de cei dosiţi şi purtători de grele chinuri. Vino şi omoară-le in suflet grijile mărunte şi dorinţele după măriri deşarte şi în unge cu adevărată dragoste de neam şi de ţară . Vino, şi ne înfrăţeşte pe toţi prin înţelegere binevoitoare ca să mărturisim un gând şi să muncim cu toţii la întărirea moştenirii sfinte România-mare, hărăzită nouă de Dumnezeu prin jertfa de sânge a celor mai buni, voinici şi frumoşi ai noştri, cari au trecut în împărăţia veşnicilor luminat. Duhul mângăerii, Duhul înţelegerii, coboară şi le săleşlueşte între noi . In cele următoare continuăm cu lămuririle asupra partidelor din România mare. Cel ce le dă nu a făcut şi nu face politică de partid, aşa că nu are trebuinţă de a iscodi lucruri neadevărate în folosul sau paguba unuia sau altuia dintre partidele politice. • Stând la o parte şi având adeseori prilej să audă de la fruntaşi din diferite partide chiar şi lucruri, cari nu se publică în gazetele de partid, cel ce scrie aci poate judeca cu deplină nepărtinire cele ce se întâmplă în luptele de partid. Întâmplările acestea trebuie să le cunoască Și România-di. ^oal, cari cunoscând mai puțin felul urât de lupta politică din România veche, sunt ameninţaţi să fie înşelaţi de o ceată de vânători după slujbe şi bani, la care s’au mai alăturat şi mulţi naivi (uşor crezători), ceri cred în vorbe late, şi mulţi slabi, cari erei, că trebue să împlinească ceea ce cere un guvern, ca şi cum ar fi ţara, nu sluga ţării, adecă a cetăţenilor alegători. De când am scris cele două articole despre partidele politice (vezi arii 16 şi 17) guvernul generalului Averescu s’a pus pe lucru. El şi a organizat partidul, numit la început Liga poporului, iar acum, ca să prindă mai bine, Partidul poporului. Să vedem acum din cine se compune acest guvern și ce isprăvuri a făcut până în momentul, când scriem aceste rânduri. Despre generalul Averescu, până la ajungerea lui la guvern, se pot spune numai lucruri bune. A fost soldat cu trup cu suflet, om cinstit, care nu s’a murdărit cu nimic, iar în războiul cel mare a dat dovadă de foarte multă pricepere şi de rcurea dragoste pentru soldaţi, pe caii îi socotia şi îi trata ca pe adevăraţii lui fraţi de arme, mai ales când a văzut, cât de puţin se interesau de soldatul ţăran guvernele „boereşti“. Şi cum e Românul recunoscător din fire, generalul Averescu şi a câştigat o astfel de dragoste din partea soldaţilor de pe front, încât aceştia erau hotărîţi să treacă prin foc şi prin apă pentru el. Folosindu se de această dragoste, generalul, care cunoştea bine toată ticăloşia partidelor vechi, s’a hotărît să formeze el un partid alcătuit din ţărănimea şi orăşenimea mai năcăjită. Ideia a prins şi Liga poporului a luat fiinţă. Înfiinţarea acestui partid a vârât groaza între membrii partidelor vechi alcătuite mai numai din boeri, ciocoi*) şi ciocoiţi. Pricepânduse bine în iscodirea mijloacelor, prin cari să zădărnicească orice muncă pentru binele poporului, au început să dea năvală în Liga poporului. Această Ligă s’a pomenit într’o bună zi plină cu fugari din partidul liberal, cel conservator şi cel conservator-democrat (al lui Tache Ionescu) şi — spre ruşinea Ardealului — şi cu unii din partidul naţional de-aici. Intre fugari erau şi de aceia, cari se alătură totdeauna la partidul, care e la putere, căci numai aşa îşi pot face mendrele. Năvala aceasta de boeri, ciocoi şi oameni de afaceri (gheşeftari) în Partidul poporului a schimbat cu totul nu numai faţa acestui partid, dar şi sufletul generalului. Aceasta s-a văzut mai ales când a fost vorba de partidul naţional din Ardeal, care, de dragul binelui României, a declarat că va sprijini orice guvern, care lucrează pentru ridicarea ţării, dar generalul Aveiescu, la sfatul ciocoilor, cari îi înconjoară, îi declară, că nu vrea se cunoască nici un partid naţional şi cerea de la acesta să se contopească în Partidul poporului, ca să nu mai fie. Cererea aceasta Ardelenii, mândri de trecutul glorios de peste 70 de ani al partidului lor, au respins o cu indignare. Ciocotniţa Partidului poporului s’a văzut şi mai bine din felul, cum a fost alcătuit guvernul, şi din faptele, pe cari le rabdă acest guvern. La ministerul finanţelor a pus pe boerul C. Argetoianu, fost membru al partidului conservator, unul dintre cei mai înverşunaţi duşmani ai împroprietăririi ţăranilor încă de dinainte de războiu. El e sfetnicul, de care ascultă generalul mai mult La ministerul de externe (afacerile dinafară ale ţârii) a chemat pe Duiliu Zamfirescu, poredită de ciocoiu grecesc, cu toate că numele lui sună de româneşte.* **) In Partidele politice din România Mare. Cine sunt ciocoii şi fugarii, cari conduc azi „Partidul Poporului“? » Ciocoii sunt toţi slugi de-ale boerilor, apoi oamenii, cari pe căi necinstite, jefuind averea statului şi munca ţăranului, au ajuns la bogăţii mari. **) Şi in România veche era obiceiul, ca veneticii greci, bulgari şi alte ifte străine să-şi româniieze numele, adăugându i uneseu în coadă. Mulţi Greci însă şi-au retrat numele şi cred şi acum, că ei au drept să jăcmănească pe Românul „prost*.