Foaia poporului, 1924 (Anul 32, nr. 1-52)
1924-04-27 / nr. 17
Anul 321 Coaz On. Asoc. pentru Literatura Română Str. Şaguna 6 Loco UNUI EXEMPLAR 2 LEI mineră, 27 Aprilie 1924 No. 17 Apare în fiecare Duminecă Cea mai veche foaie naţională politică poporală înfiinţată la anul 1892 Apare în fiecare Duminecă PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an.................... . . Lei 100,— Pe o jumătate de an . . . . Lei 50.— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 (Lângă poştă) Adresa telegrafică: „Foaia Poporului INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 Preţul inseratelor: Un şir petit 5 Lei pentru fiecare publicare înviere în învălmaşagul frământărilor, cari alcătuesc viaţa zilelor de astăzi, învierea Mântuitorului, praznicul praznicelor, formează şi trebuie sâ formeze pentru cel ce nu trăieşte numai cu trupul, o zi de odihnă, care îi dă prilej de reculegere sufletească. Zi de zi, în viaţa noastră, suntem plini de sbucium în lupta pentru câştigarea celor trebuimioase vrerii, pentru apărarea împotriva celor ce ne vreau răul şi, vai, nu arareori pentru a face înşine râu deaproapelui nostru. Ce uşor ne-ar fi să biruim şi în lupta din afară, ca şi în lupta împotriva râului din sufletul nostru, dacă am avea pururea în suflet pilda Celui ce a suferit pentru mântuirea noastră, căutând sa se scoată neamul omenesc din stricăciune la nestricăciune. • A venit mai întâiu la poporul, în sânul căruia trup s’a făcut. De cei mari a fost primit însă cu hulă, iar când s’a împlinit vremea, aceştia au ştiut să câştige de partea lor pe Romanul străin, ca să-şi bată joc de Hristos, să-l chinuească şi să-l omoare pe cruce. Zadarnice ,au rămas fărădelegile lor, căci Mântuitorul a înviat a treia zi şi cu el împreună a înviat şi legea mântuirii sufleteşti, care e legea creştinească. Aceasta a cucerit pământul şi acolo, unde stăpâneşte cu adevărat sufletele, ea e mângâierea celor năcăjiţi, întărirea celor slăbiţi, arma de împăcare a celor învrăjbiţi. Adâncindu-ne cât de cât în frumoasele, mângăitoarele şi înălţătoarele povestiri ale Evangheliei, care ne arata patimile Mântuitorului, şi cel ce traeşte, în cursul anului, cu gândul înstrăinat de" învăţătura mântuitoare a celui Răstignit, nu poate să nu găsească o mică asămănare între patimile Răscumpărătorului nostru şi între năcazurile Vieţii noastre zilnice, când aceasta ne sflim să o ducem luptând contra răului, a patimilor cari ne stăpânesc prea des şi a atacurilor pe cari le îndreptează deaproapele împotriva noastră, chiar şi când vrem binele. De câte ori însă îndrumătorul sufletului nostru va fi viaţa şi învăţătura Celui ce a pătimit pentru noi, de câte ori din stricăciunea în care ajungem vom căută să ieşim cu ajutorul învăţături Evangheliei, şi noi vor şii învia şi dujmanul va rămânea de ruşine. Trăim vremuri grele, nu pentru că ne-ar lipsi cele necesare vieţii trupeşti, ci mai ales pentru că nu căutăm cele trebuincioase curăţeniei vieţii sufleteşti. Ură şi zavistie, asuprirea deaproapelui, lăcomia după avere fără muncă multă, chiar hoţia, batjocorirea celor sfinte şi alte păcate de moarte par a se înstăpâni tot mai mult între noi. Le vedem, la noi şi La alţii, le condamnăm, dar par’că tot nu e chip dea eşî din aceasta stricăciune la nestricăq-;.une. Şi oare care să fie pricina acestei stări triste şi întristătoare? Suntem tot noii. Căci ne-ăm obişnuit să căutăm pricina tuturor relelor în cei ce ne stăpânesc, dle’a cari aşteptăm îndreptarea tuturor relelor. Nie,am obişnuit să vedem răul tot numai în deaproapele nostru, fără să luăm în teamă, că şi noi, cei nemulţumiţi cu stările de astăzi, ne abatem adeseori de la învăţătura Celui ce a coborît pe pământ ca să ne scoată din stricăciune la nestricăciune. Să începem deci îndreptarea fiecare cu noi înşine. Şi să luăm pildă dela Mântuitorul, dela ucenicii lui, dela cei mulţi cari au crezut şi au urmat învăţăturile lui într’o vreme, când lumea eră cu mult mai stricată decât astăzi, când stăpânirea era asupritoare, când oamenii erau mai învrăjbiţi unii contra altora, când stricăciunea era mai mare. Nici o parte din viaţa pământească a Mântuitorului nu ne arată atât de frumos putinţa îndreptării şi a biruinţei răului, ca tocmai învierea Domnului, care a biruit răul. Căci hotărîndu-ne în sufletul nostru de-a urmă învăţăturile lui, şi noi vom simţi, că înviem eşind din stricăciune la nestricăciune. Atunci pe dreptate ne vom putea salută unul pe altul cu mângăitoarea veste a mironosiţelor muieri: Hristos a înviat! Bătrânul, titlul său, el mai reprezintă apoi, prin unele persoane, idei mai radicale, ce foarte cu greu se pot înfăptui în viitorul apropiat. Partidul Naţional a cerut deci, ca Ţărăniştii să se orienteze (să lase) mai mult după Naţionalişti. In jurul acestor chestii s’au purtat pertractări în diferite rinduri. De prezent încă se întâmplă acelaş lucru. Să sperăm, că înţelegerea mult dorită se va ajunge. Înţelegerea acestor doua partide ar fi hotărîtoare pentru politica viitoare a ţării. Naţionaliştii au cele mai întinse rădăcini în Ardeal şi Banat, iar Ţărăniştii în vechiul regat. Lucrând toţi laolaltă, ar fi cea mai puternica forţă politică a ţării. Guvernarea ţării le-ar fi sigură. Din stricăciune ia nestricăciune. Naţionaliştii şi Ţărăniştii Intre conducătorii Partidului Naţional şi ai Partidului Ţărănesc sai purtat în diferite rînduri pertractări. Scopul era: a ajunge la înţelegere asupra conlucrării laolaltă şi formarea unui guvern comun, sau, dacă s’ar putea chiar, contopindu-se ambele partide în unul singur. La o înţelegere deplină nu s-a ajuns în cursul timpului. Dar aceste partide stau bine între ele. Punctele de deosebire au fost totdeauna cam acestea: Partidul Naţional Român spune, că nu-şi poate schimba titlul său istoric; acest partid e naţional şi democratic, apărând interesele tuturor claselor populaţiei. — Partidul Ţărănesc încă vrea să-şi păstreze . Politica în ţară Luând Camera şi Senatul vacanţă, până după întoarcerea Suveranilor noştri în ţară, politica în Bucureşti s’a domolit. Deputaţii şi senatorii au plecat din Capitală. Miniştrii cei mai mulţi încă nu sunt în Bucureşti pe Paşti. Discuţii politice în ultimele zile, s’au purtat mai cu seamă în jurul a două chestii : 1. Pertractările de apropiere între Naţionalişti şi Ţărănişti; 2. Inţelegerea dintre Partidul Naţionalist-Democrat (al dini prof. Iorga) şi grupul Argetoianu (cari s’au rupt din Partidul Poporului al generalului Avenescu). Despre pertractările celor dintâi scriem la alt loc, despre înţelegerea ce se spune că e pe cale între cei din urmă, rămânem miraţi. Aproape nu ne vine a crede, că naţionalistul şi democratul profesor Iorga să se unească cu marele ciocoiu înbogăţit Argetopanu, care numai politică democrată nu face, când e la adecă (dovadă bonul lui de tezaur şi ţinuta lui Argetoianu când s’a cerut să se pună dare mai mare pe bogătanii ţării etc.).Mare surprindere a produs la noi în ţară, ţinuta Serbiei în ultimele săptămâni. Gazetele sârbeşti atacă România fără cruţare, iar guvernul sârbesc tace. Lumea românească a început să se întrebe: In ce alianţă mai suntem noi cu Sârbia? încă o dovadă, că în vremurile de azi nu ne putem răzima pe străini, ci, dacă vrem să trăim şi să avem linişte, atunci trebue să ne întărim ţara din toate punctele de vedere: armata, ordinea, munca productivă, banul nostru să aibă valoare mai mare şi altele. Cu un cuvânt, să ne desmetecim, privind graniţele noastre, pe unde avem numai duşmani. De aceea, sa lucrăm mai mult, în cinste şi omenie. Aşa vom ajunge o ţară puternică.