Fotbal, iulie-decembrie 1969 (Anul 4, nr. 162-188)
1969-12-03 / nr. 184
PROPUNERILE NOASTRE PENTRU SEZONUL DE PRIMĂVARĂ TOTUL SUBORDONAT REPREZENTATIVEI, DAR FĂRĂ SACRIFICAREA CAMPIONATULUI .Săptămînile acestea sunt de o mare importanţă pentru fotbalul românesc. Pare ciudată afirmaţia noastră, dacă ne gindim că ele sunt goale de activitate competiţională, că iarna — care se face tot mai mult simţită — va obliga la o pauză sportul cel mai iubit la noi. Şi totuşi... Şi totuşi zilele acestea reprezintă mult pentru fotbal pentru că de modul cum se va planifica, de modul nu se va organiza DE PE ACUM sezonul de primăvară, depinde buna desfăşurare a acestuia , şi e vorba de unul dintre cele mai importante SEZOANE FOTBALISTICE, FIINDCĂ EL ESTE MARCAT DE PREZENȚA ECHIPEI ROMÂNIEI LA CAMPIONATUL MONDIAL DIN MEXIC. Hlotărîrile care se vor lua în zilele ce urmează trebuie să aibă în vedere, deci, acest prim obiectiv, fără a arunca însă în desuetudine campionatul, care s-a dovedit aşa de preţios bunelor prezenţe pe plan internaţional ale selecţionatelor noastre în sezonul care se încheie. Deci, pe primul plan rămâne obiectivul „MEXIC ’70“, «iar baza activităţii fotbalistice nu poate fi alta decit conpetiţia nr. 1, campionatul. Pornind de la această realitate, ne propunem, în cele ce urmează să facem cîteva sugestii — unele legate de discutarea celor două variante ale F.R.F., prezentate în şedinţa de analiză a activităţii echipei naţionale — referitoare atît la alcătuirea programului competiţional pentru perioada care a mai rămas pînă la sfîrşitul anului şi pentru prima jumătate a anului 1970, cit şi la organizarea unei vieţi fotbalistice vii, atractive, folositoare in săptămînile de pauză forţată a Diviziei A (săptămînile C.M. 1970). După opinia noastră este mai bine ca activităţii oficiale să se pună punct odată cu terminarea turului. Nici starea vremii, nici forţele jucătorilor nu prezintă garanţia unei reuşite a continuării campionatului, prin desfăşurarea a încă trei etape din retur. Suntem deci de părere ca returul să înceapă în primăvară, la 1 martie — așa cum propune varianta a Il-a a antrenorilor. Ca un amendament la proiect, sugerăm programarea A DOUA ETAPE ÎN CURSUL SAPTAMÎNII. ASTFEL: etapa a 4-a (a returului) la ÎS martie, iar etapa a 7-a la 1 aprilie. în acest fel, pînă la întrerupereacampionatului, prevăzută pentru ziua de 19 aprilie, se creează posibilitatea disputării a 10 etape. Ce avantaje prezintă această situaţie ? 1. Oferă un număr suficient de jocuri pentru a se ajunge la o bună formă a întregului grup de selecţionabili şi, astfel, la o selecţionare reală, completă, a lotului pentru Mexic. 2. Lasă perioadei de după terminarea campionatului mondial un număr rezonabil de etape de disputat (numai ceea ce nu duce la o întindere exagerată a sezonului de primăvară-vară (pînă la jumătatea lui ■Sulié sezonul poate fi încheiat). Procedîndu-se in acest mod, credem că se realizează cele două principale obiective ale fotbalului de performanță — turneul final al C.M., in primul rind, apoi campionatul — fără să se procedeze la schimbări prea mari, fără ca al doilea obiectiv • OPINĂM PENTRU: 1. Începerea returulUI LA 1 MARTIE 2. „CUPA MEXIC 70“ In perioada de întrerupere să fie sacrificat în favoarea primului, ci numai subordonat. Trebuie să menţionăm că aşa procedează marea majoritate a federaţiilor care au echipele reprezentative calificate pentru turneul final. “sugestii pentru perioada TURNEULUI FINAL Ar fi o mare greşeală ca întreruperea campionatului să ducă la o stagnare a activităţii echipelor de prima divizie. In perioada 19 aprilie — a doua decadă a lunii iunie, cînd timpul este minunat pentru joc şi — în mod normal — o porţiune de vîrf pentru fotbal — ar fi păcat ca toţi jucătorii de frunte (minus cei 22 aflaţi în Mexic) să nu joace. Soluţia organizăriide meciuri amicale nu prezintă garanţii, fiindcă ar fi vorba de o activitate lipsită de continuitate şi interes, în funcţie de perfectările de jocuri între echipe, de buna dispoziţie sau de indispoziţia conducerilor de cluburi etc. Şi atunci, propunem ORGANIZAREA UNEI COMPETITII AD-HOC, DOTATA CU „CUPA MEXIC ’70“ DESCHISA ECHIPELOR DE DIVIZIA A. REVISTA „FOTBAL“, IN COLABORARE CU A. S. LOTO-PRONOSPORT, SE OFERĂ SA ORGA- NIZEZE ACEASTA ÎNTRECERE, CONDUSA, SE ÎNŢELEGE, TOT DE F.R.F. Fie că se aplică o formulă de competiţie aidoma celei care, în aceleaşi zile, are loc pe înaltele platouri mexicane — mai ales că face apel la exact acelaşi număr de echipe : 16 ; fie că se recurge la altă formulă, această cupă are menirea de a umple golul ivit în activitatea competiţională, de a asigura echipelor de menţinerea pregătirii la un indice ridicat, prin faptul că se solicită la meciuri grele, cu partenere din aceeaşi categorie de valoare. Spre a oferi un prilej de afirmare, poate că n-ar fi rău ca regulamentul să prevadă obligativitatea utilizării a 2—3 jucători din lotul de tineret ; poate că — reprezentînd un mijloc stimulatorul — ar fi bine ca echipa cîștigătoare a trofeului să fie desemnată ca una dintre reprezentantele țării noastre în „Cupa balcanică“. în orice caz, „Cupa Mexic ’70“ trebuie să prezinte seriozitate în desfăşurarea ei, grijă şi atenţie din partea cluburilor, a antrenorilor şi jucătorilor, spre a-şi îndeplini menirea. Ea poate constitui şi un admirabil prilej de sondare a opiniilor, a preferinţelor spectatorilor — prin programări diferite faţă de campionat (de exemplu numai simbăta), astfel încît, într-o eventuală aplicare a unui nou mod de disputare a partidelor din campionat, să existe indiciile unor experimente reale, pe viu, şi să se aleagă celecu adevărat convenabile. Rămine problema „CUPEI ROMÂNIEI“. Este cazul ca şi ea să intre în pauză, în acelaşi timp cu campionatul ? Nu, credem noi. Ea se poate desfăşura şi mai departe, fără jucătorii din lot. O amînare şi a etapelor de cupă ar face direct imposibilă alcătuirea unui program cit de cit rezonabil pentru săptămînile de după turneul final din Mexic. Prezentind aceste sugestii, alături de celelalte care sosesc sau vor sosi, înţelegem să contribuim la efectuarea în cele mai bune condiţiuni a acestei operaţiuni cu efecte decisive pentru viitorul sezon : alcătuirea programului pentru sezonul de primăvarăvară 1970. pb la o supt Amina la alta DOUĂ ACŢIUNI UN SINGUR SCOP: CREŞTEREA CALITĂŢII ANTRENAMENTULUI Zilele trecute stăteam de vorbă cu antrenorul emerit U. Braun-Bogdan, fireşte despre fotbal, şi printre altele ne spunea că nu de mult a citit intr-un material oficial că federaţia maghiară şi in general cercurile competente subliniau faptul că actualul număr de antrenori nu satisface nevoile fotbalului din Ungaria. Cifra care a stîrnit discuţii era de 200 de antrenori aflaţi in activitate. Fără să vrem, am comparat acest număr cu cei 1.400 de antrenori aflaţi in evidenţa federaţiei noastre de specialitate. Imprima vedere s-ar părea că diferenţa nu-i chiar atît de mare. Dar (pentru că există un dar), din cei 1.400 de antrenori — şi faptul este verificat — dacă activează la echipe 400 în asemenea condiţii, desigur că federaţia şi fotbalul nostru au mai multe motive de nemulţumire. Este o problemă care frămintă de multă vreme cercurile, fotbalistice conducătoare şi unele măsuri au şi fost luate. Altele vor urma, dar problema işi va găsi rezolvarea în timp. Pînă la apariţia primelor promoţii ale şcolii de antrenori care funcţionează în prezent, şi care va contribui, fără îndoiala, la creşterea numărului de tehnicieni, atenţia este concentrată spre o altă problemă, la fel de importantă după noi, şi anume, aceea a ridicării nivelului, a capacităţii profesionale a antrenorilor noştri şi în primul rînd a celor tineri, a îmbogăţirii bagajului lor de cunoştinţe metodice, cu ultimele noutăţi pe plan internaţional. In această privinţă semnalăm iniţiativa, foarte bună, a federaţiei de a organiza un ciclu de patru cursuri de specializare pentru antrenorii tineri (pînă în 40 de ani), avînd un stagiu de cel puţin 3—4 ani cu normă întreagă. Primul curs va avea loc între 9 şi 13 decembrie la Bucureşti, cu participarea a 35 de antrenori printre care nume mai consacrate ca V. Neagu, Blujdea, Cosmoc, Jurcă, A. Teodorescu, Bociardi etc., sau elemente mai tinere cum sunt Oaidă, Z. David, Haşoti, Pahonţu, Tătaru, Campo, Cepolschi, Ignat ş.a. Scopul acestui curs, organizat de Colegiul central de antrenori, nu l-a definit responsabilul său, prof. N. Petrescu , antrenorii tineri să înveţe să antreneze le cel mai înalt nivel posibil. Un punct important al cursului il va constitui prezenţa de doi specialişti străini, invitaţi în mod special. In cazul cînd vor accepta, ei vor fi antrenorii Iakuşin (U.R.S.S.) şi Hedergott (R. F. a Germaniei). La sfîrşitul cursului, fiecare antrenor va primi o temă de lucrare practică şi studiu individual pe care s-o trateze la locul lui de muncă și apoi să refere in scris colegiului central, trema: întocmirea de cicluri de antrenament raportate la nevoile echipei sale in anumite etape și cu anumite sarcini. Lucrarea întocmită, cu concluziile sale, va fi analizată de colegiu pentru a vedea ce metode şi mijloace au fost folosite ţi la ce rezultate s-a ajuns. Alte două cursuri vor fi organizate în februarie şi aprilie după acelaşi profil, iar cele trei lucrări vor forma obiectul unui al patrulea curs. In luna iunie, tind vor fi prezentate cele mai bune lucrări, vor fi recapitulate toate noutăţile intervenite în antrenamentul practic, vor fi rulate filme tehnice, iar un examen scris şi practic va încheia acest interesant ciclu de cursuri de specializare. Adăugăm şi un alt curs programat tot în decembrie (15—19) şi tot la Bucureşti, de data aceasta cu caracter de consfătuire, participanţii fiind antrenorii centrelor de copii şi juniori. După o analiză a activităţii centrelor (cu participarea şi a preşedinţilor de secţii şi antrenorilor echipelor de seniori, respective), va urma o consfătuire cu caracter metodic cu toţi antrenorii acestor centre. Două acţiuni extrem de importante pentru unul din principalele sectoare ale activităţii fotbalistice de la noi instruirea. RIDICAREA CALITĂŢII ANTRENAMENTULUI. Şi acest lucru nu este posibil fără o creştere a capacităţii de lucru şi a nivelului profesional al antrenorilor. Petre GATU ■*** „ Eftimie IONESCU 000030 184 O MIE DE GOLURI! de DAN OLTEANU E venimentul a făcut, ca un imens fulger, înconjurul lumii. Cine nu ştie azi că Pelé a marcat al 1.000-lea gol al unei cariere strălucite care depăşeşte, nu numai prin această cifră mirifică, realizările vedetelor antebelice, ca Sindelar, Piola sau Lawton ? Bătrînii povestesc că, în semn de respect pentru vocea celebrului Carusso, aria „Celeste Aida" era ascultată în pioidiere de cei 2 000 de spectatori prezenţi la Scala din Milano. «Pe stadionul Marocana, 70 000 de spectatori au asistat, toţi in picioare, la penaltiul care avea să-i aducă lui Pelé golul 1 000, noi onoruri, o nouă dimensiune a gloriei sportive. Performanţa cifrică jubiliară realizata de Pelé a răscolit lumea fotbalistică şi de aici înainte „Jubileul 1 000 de goluri" va fi vinei cu pasiune de alte celebrităţi ale fotbalului internaţional, de statisticieni, de ziarişti sportivi care vor încerca să pună, mai curmă sau mai tîrziu, şi pe alte capete cununa celor 1 000 de goluri. Unii şi-au amintit că înaintea lui Pelé au fost alţi fotbalişti care au atins această cifră, ba chiar au şi depăşit-o. În primul rînd, austriacul Binder care ar fi înscris în cariera de jucător 1 026 de goluri. Mai sunt cunoscuţi şi cilit. Chiar si un compatriot al lui Pelé. E aproape sigur că în curind statisticienii vor mai face asemenea descoperiri. Vor fi controverse, se vor întocmi clasamente şi se vor accepta, pînă in cele din urmă, mai mulţi „mişti" de goluri Şi atunci, Pelé va rămine detaşat de toţi ceilalţi fotbalişti prin ceea ce a situat pe deasupra lor şi pînă acum , marea lui personalitate fotbalistică. Căci Pelé este simbioza ideală dintre rafinamentul tehnic, cia fotbalului şi forţa de joc şi soc, intr-un tot care întruchipează perfecţiunea relaţiei dintre minge şi om, în condiţiile in care mîinile nu pot fi folosite, şi alţi semeni concurează dc dreptul de a juca aceeaşi minge. Cifrele rămîn însă o obsesie contemporană. Iată de ce mirajul acestora nu ne ocoleşte nici pe noi, dimpotrivă, ne stimulează la alte căutări. La începutul acestui an, o uri. -ca realizată în coloanele revistei „Fotbal" indica pe acei jucători români care au rurit să înscrie mai mult de 100 de goluri in activitatea lor în Divizia A la fotbal. N-au fost găsiţi decit cinci fotbalişti care au depăşit această cifră, primul fiind Ozon cu 157 goluri. Vă rugăm să vă reţinem zîmbetul şi să acceptaţi ca lui Ozon şi celorlalţi să le fie numărate şi golurile înscrise in partidele amicale publice, intense si internaţionale ; de asemenea, golurile marcate în jocurile de Cupă și in categoria B. La cit se va ridica, în acest caz, numărul golurilor înscrise de Ozon ? Nu știm. Va trebui Investigat. De-abia acum, cifra lui Pelé dă acest impuls, deoarece cele 1 000 de golurie „perlei negre" rezultă din mai multe categorii de jocuri, printre care şi cele amicale publice, de orice fel. S-ar putea ca, în această nouă ipostază, Ozon sau Constantin să depăşească 500 goluri, sumă care nu ar fi de neglijat, avînd în vedere dimensiunile lui Pelé faţă de aceştia şi numărul de jocuri incomparabil mai mare, susţinut de primul. Vom încerca, deci, să recuperăm golurile neadiţionate şi cifra strictă a golurilor divizionare A înscrise de jucătorii români şi cuprinse în statistica publicată la 1 februarie 1968: Lozon 157; II. Constantin 144; 111. Dridea 131 ; IV. Ene II 112; V. Ion Ionescu 103. Pe cînd rezultatul ? Greu de promis o dată certă, fiindcă cluburile, echipele şi jucătorii nu au nici un fel de evidenţă, în special, cluburile, care ar fi trebuit să aibă documentări, să editeze anuare sau lucrări la intervale în care să rezulte o oglindă a activităţii echipelor şi jucătorilor. Nici Federaţia română de fotbal nu are o evidenţă din care să rezulte datele despre activitatea fotbalistică de-a lungul anilor. Un cunar tipărit de curînd a împlinit o mică parte dintr-un mare gol în materie de evidenţă în fotbalul românesc. Sîntem convinşi că tipărirea cu regularitate a anuarelor ar duce pînă in cele din urmă la o clarificare şi punere în valoare a tot ceea ce este nerelevat in fotbalul nostru şi ar facilita confruntarea activităţii cluburilor şi jucătorilor români cu alte date din fotbalul mondial, comparaţii care devin grăitoare şi stimulative. Să încurajăm, deci, documentarea, statistica în folosul fotbalului ! . . E şi acest îndemn un ecou al golului T 000, reacris de Pelé. ------" PM