Fotbal, iulie-decembrie 1969 (Anul 4, nr. 162-188)

1969-12-03 / nr. 184

PROPUNERILE NOASTRE PENTRU SEZONUL DE PRIMĂVARĂ TOTUL SUBORDONAT REPREZENTATIVEI, DAR FĂRĂ SACRIFICAREA CAMPIONATULUI­ .Săptămînile acestea sunt de o mare importanţă pentru fotbalul românesc. Pare ciudată afirmaţia noastră, dacă ne gin­dim că ele sunt goale de acti­vitate competiţională, că iarna — care se face tot mai mult simţită — va obliga la o pauză sportul cel mai iubit la noi. Şi totuşi... Şi totuşi zilele acestea reprezintă mult pentru fotbal pentru că de mo­dul cum se va planifica, de modul nu se va organiza DE PE ACUM sezonul de primăvară, depinde buna desfăşurare a acestuia , şi e vorba de unul dintre cele mai importante SE­ZOANE FOTBALISTICE, FIINDCĂ EL ESTE MARCAT DE PREZENȚA ECHIPEI ROMÂNIEI LA CAMPIO­NATUL MONDIAL DIN MEXIC. Hlotărîrile care se vor lua în zilele ce urmează trebuie să aibă în vedere, deci, acest prim obiectiv, fără a arunca însă în desuetudine campiona­tul, care s-a dovedit aşa de preţios bunelor prezenţe pe plan internaţio­nal ale selecţionatelor noastre în se­zonul care se încheie. Deci, pe primul plan rămâne obiectivul „MEXIC ’70“­, «iar baza activităţii fotbalistice nu poate fi alta decit con­petiţia nr. 1, campionatul. Pornind de la această realitate, ne propunem, în cele ce urmează să facem cîteva sugestii — unele legate d­e discutarea celor două variante ale F.R.F., prezentate în şedinţa de ana­liză a activităţii echipei naţionale — referitoare atît la alcătuirea progra­mului competiţional pentru perioada care a mai rămas pînă la sfîrşitul anului şi pentru prima jumătate a anului 1970, cit şi la organizarea unei vieţi fotbalistice vii, atractive, folo­sitoare in săptămînile de pauză for­ţată a Diviziei A (săptămînile C.M. 1970). După opinia noastră este mai bine ca activităţii oficiale să­­ se pună punct odată cu terminarea turului. Nici starea vremii, nici forţele jucă­torilor nu prezintă garanţia unei reu­şite a continuării campionatului, prin desfăşurarea a încă trei etape din retur. Suntem­ deci de părere ca re­turul să înceapă în primăvară, la 1 martie — așa cum propune varianta a Il-a a antrenorilor. Ca un amen­dament la proiect, sugerăm programa­rea A DOUA ETAPE ÎN CURSUL SAPTAMÎNII. ASTFEL: etapa a 4-a (a returului) la ÎS martie, iar etapa a 7-a la 1 aprilie. în acest fel, pînă la întreruperea­­campionatului, prevă­zută pentru ziua de 19 aprilie, se creează posibilitatea disputării a 10 etape. Ce avantaje prezintă această situaţie ? 1. Oferă un număr suficient de jocuri pentru a se ajunge la o bună formă a întregului grup de selecţio­­nabili şi, astfel, la o selecţionare reală, completă, a lotului pentru Mexic. 2. Lasă perioadei de după termina­rea campionatului mondial un nu­măr rezonabil de etape de disputat (numai ceea ce nu duce la o în­tindere exagerată a sezonului de pri­­măvară-vară (pînă la jumătatea lui ■Sulié sezonul poate fi încheiat). Procedîndu-se in acest mod, cre­dem că se realizează cele două prin­cipale obiective ale fotbalului de per­formanță — turneul final al C.M., in primul rind, apoi campionatul — fără să se procedeze la schimbări prea mari, fără ca al doilea obiectiv • OPINĂM PENTRU: 1. Începerea returu­lUI LA 1 MARTIE 2. „CUPA MEXIC 70“ In perioada de întrerupere să fie sacrificat în favoarea pri­mului, ci numai subordonat. Trebuie să menţionăm că aşa procedează ma­rea majoritate a federaţiilor care au echipele reprezentative calificate pen­tru turneul final. “sugestii pentru perioada TURNEULUI FINAL Ar fi o mare greşeală ca întrerupe­rea campionatului să ducă la o stag­nare a activităţii echipelor de prima divizie. In perioada 19 aprilie — a doua decadă a lunii iunie, cînd timpul este minunat pentru joc şi — în mod normal — o porţiune de vîrf pentru fotbal — ar fi păcat ca toţi jucă­torii de frunte (minus cei 22 aflaţi în Mexic) să nu joace. Soluţia organi­zării­­de meciuri amicale nu prezintă garanţii, fiindcă ar fi vorba de o ac­tivitate lipsită de continuitate şi in­teres, în funcţie de perfectările de jocuri între echipe, de buna dispo­ziţie sau de indispoziţia conducerilor de cluburi etc. Şi­ atunci, propunem ORGANIZA­REA UNEI COMPETITII AD-HOC, DOTATA CU „CUPA MEXIC ’70“ DESCHISA ECHIPELOR DE DIVIZIA A. REVISTA „FOTBAL“, IN CO­LABORARE CU A. S. LOTO-PRO­­NOSPORT, SE OFERĂ SA ORGA-­ NIZEZE ACEASTA ÎNTRECERE, CONDUSA, SE ÎNŢELEGE, TOT DE F.R.F. Fie că se aplică o formulă de competiţie aidoma celei care, în ace­leaşi zile, are loc pe înaltele platouri mexicane — mai ales că face apel la exact acelaşi număr de echipe : 16 ; fie că se recurge la altă formulă, această cupă are menirea de a umple golul ivit în activitatea competiţională, de a asigura echipelor de­­ menţine­rea pregătirii la un indice ridicat, prin faptul că se solicită la meciuri grele, cu partenere din aceeaşi cate­gorie de valoare. Spre a oferi un prilej de afirmare, poate că n-ar fi rău ca regulamentul să prevadă obligativitatea utilizării a 2—3 jucători din lotul de tineret ; poate că — reprezentînd un mijloc stimulatorul — ar fi bine ca echipa cîștigătoare a trofeului să fie desem­nată ca una dintre reprezentantele țării noastre în „Cupa balcanică“. în orice caz, „Cupa Mexic ’70“ trebuie să prez­inte seriozitate în desfăşurarea ei, grijă şi atenţie din partea clubu­rilor, a antrenorilor şi jucătorilor, spre a-şi îndeplini menirea. Ea poate constitui şi un admirabil prilej de sondare a opiniilor, a preferinţelor spectatorilor — prin programări di­ferite faţă de campionat (de exemplu numai simbăta), astfel încît, într-o eventuală aplicare a unui nou mod de disputare a partidelor din campionat, să existe indiciile unor experimente reale, pe viu, şi să se aleagă cele­­cu adevărat convenabile. Rămine problema „CUPEI ROM­NIEI“. Este cazul ca şi ea să intre în pauză, în acelaşi timp cu campio­natul ? Nu, credem noi. Ea se poate desfăşura şi mai departe, fără jucă­torii din lot. O amînare şi a etapelor de cupă ar face direct imposibilă al­cătuirea unui program cit de cit re­zonabil pentru săptămînile de după turneul final din Mexic. Prezentind aceste sugestii, alături de celelalte care sosesc sau vor sosi, înţelegem să contribuim la efectuarea în cele mai bune condiţiuni a aces­tei operaţiuni cu efecte decisive pen­tru viitorul sezon : alcătuirea progra­mului pentru sezonul de primăvară­­vară 1970. pb la o s­upt Amin­a la alta DOUĂ ACŢIUNI UN SINGUR SCOP: CREŞTEREA CALITĂŢII ANTRENAMENTULUI Zilele trecute stăteam de vorbă cu antrenorul emerit U. Braun-Bogdan, fireşte despre fotbal, şi printre altele ne spunea că nu de mult a citit intr-un material oficial că federaţia maghiară şi in general cercurile competente subliniau faptul că actualul număr de antrenori nu satis­face nevoile fotbalului din Ungaria. Cifra care a stîrnit discuţii era de 2­­00 de antrenori aflaţi in activitate. Fără să vrem, am comparat acest număr cu cei 1.400 de antrenori aflaţi in evidenţa federaţiei noastre de specialitate. Im­prima vedere s-ar părea că diferenţa nu-i chiar atît de mare. Dar (pentru că există un dar), din cei 1.400 de an­trenori — şi faptul este verificat — dacă activează la e­­chipe 400­­ în asemenea condiţii, desigur că federaţia şi fotbalul nostru au mai multe motive de nemulţumire. Este o problemă care frămintă de multă vreme cercurile, fotbalistice conducătoare şi unele măsuri au şi fost luate. Altele vor urma, dar problema işi va găsi rezolvarea în timp. Pînă la apariţia primelor promoţii ale şcolii de an­trenori care funcţionează în prezent, şi care va contribui, fără îndoiala, la creşterea numărului de tehnicieni, atenţia este concentrată spre o altă problemă, la fel de impor­tantă după noi, şi anume, aceea a ridicării nivelului, a capacităţii profesionale a antrenorilor noştri şi în primul rînd a celor tineri, a îmbogăţirii bagajului lor de cuno­­ştinţe metodice, cu ultimele noutăţi pe plan internaţional. In această privinţă semnalăm iniţiativa, foarte bună, a federaţiei de a organiza un ciclu de patru cursuri de spe­cializare pentru antrenorii tineri (pînă în 40 de ani), avînd un stagiu de cel puţin 3—4 ani cu normă întreagă. Primul curs va avea loc între 9 şi 13 decembrie la Bucureşti, cu p­articiparea a 35 de antrenori printre care nume mai con­sacrate ca V. Neagu, Blujdea, Cosmoc, Jurcă, A. T­­eodo­­rescu, Bociardi etc., sau elemente mai tinere cum sunt Oaidă, Z. David, Haşoti, Pahonţu, Tătaru, Campo, Cepol­­schi, Ignat ş.a. Scopul acestui curs, organizat de Colegiul central de antrenori, nu l-a definit responsabilul său, prof. N. Petrescu , antrenorii tineri să înveţe să antreneze le cel mai înalt nivel posibil. Un punct important al cursului il va constitui prezenţa d­e doi specialişti străini, invitaţi în mod special. In cazul cînd vor accepta, ei vor fi antrenorii Iakuşin (U.R.S.S.) şi Hedergott (R. F. a Germaniei). La sfîrşitul cursului, fiecare antrenor va primi o temă de lucrare practică şi studiu individual pe care s-o tra­teze la locul lui de muncă și apoi să refere in scris cole­giului central, trema: întocmirea de cicluri de antrena­ment raportate la nevoile echipei sale in anumite etape și cu anumite sarcini. Lucrarea întocmită, cu concluziile sale, va fi analizată de colegiu pentru a vedea ce metode şi mijloace au fost folosite ţi la ce rezultate s-a ajuns. Alte două cursuri vor fi organizate în februarie şi apri­lie după acelaşi profil, iar cele trei lucrări vor forma obiectul unui al patrulea curs. In luna iunie, tind vor fi prezentate cele mai bune lucrări, vor fi recapitulate toate noutăţile intervenite în antrenamentul practic, vor fi ru­late filme tehnice, iar un examen scris şi practic va în­cheia acest interesant ciclu de cursuri de specializare. Adăugăm şi un alt curs programat tot în decembrie (15—19) şi tot la Bucureşti, de data aceasta cu caracter de consfătuire, participanţii fiind antrenorii centrelor de copii şi juniori. După o analiză a activităţii centrelor (cu parti­ciparea şi a preşedinţilor de secţii şi antrenorilor echipe­lor de seniori, respective), va urma o consfătuire cu carac­ter metodic cu toţi antrenorii acestor centre. Două acţiuni extrem de importante pentru unul din principalele sectoare ale activităţii fotbalistice de la noi­­ instruirea. RIDICAREA CALITĂŢII ANTRENAMENTU­LUI. Şi acest lucru nu este posibil fără o creştere a capa­cităţii de lucru şi a nivelului profesional al antrenorilor. Petre GATU ■­*** „ Eftimie IONESCU 00003­0 184 O MIE DE GOLURI! de DAN OLTEANU E­ venimentul a făcut, ca un imens fulger, înconjurul lumii. Cine nu ştie azi că Pelé a marcat al 1.000-lea gol al unei cariere stră­lucite care depăşeşte, nu numai prin această cifră mirifică, reali­zările vedetelor antebelice, ca Sindelar, Piola sau Lawton ? Bătrînii povestesc că, în semn de respect pentru vocea celebrului Carusso, aria „Ce­leste Aida" era ascultată în pioidiere de cei 2 000 de spectatori prezenţi la Scala din Milano. «Pe stadionul Marocana, 70 000 de spectatori au asistat, toţi in picioare, la penaltiul care avea să-i aducă lui Pelé golul 1 000, noi onoruri, o nouă dimensiune a gloriei spor­tive. Performanţa cifrică jubiliară realizata de Pelé a răscolit lumea fotbalistică şi de aici înainte „Jubileul 1 000 de goluri" va fi vinei cu pasiune de alte celebrităţi ale fotbalului internaţional, de statisticieni, de ziarişti spor­tivi care vor încerca să pună, mai curmă sau mai tîrziu, şi pe alte capete cununa celor 1 000 de goluri. Unii şi-au amintit că înaintea­ lui Pelé au fost alţi fotbalişti care au atins această cifră, ba chiar au şi depăşit-o. În primul rînd, austriacul Binder care ar fi în­scris în cariera de jucător 1 026 de goluri. Mai sunt cunoscuţi şi cilit. Chiar si un com­patriot al lui Pelé. E aproape sigur că în curind statisticienii vor mai face asemenea descoperiri. Vor fi controverse, se vor întocmi clasamente şi se vor accepta, pînă in cele din urmă, mai mulţi „mi­şti" de goluri Şi atunci, Pelé va rămine detaşat de toţi ceilalţi fotbalişti prin ceea ce­­ a situat pe deasupra lor şi pînă acum , marea lui per­sonalitate fotbalistică. Căci Pelé este simbioza ideală dintre rafinamentul tehnic, ci­­a fot­balului şi forţa de joc şi soc, intr-un tot care întruchipează perfecţiunea relaţiei din­tre minge şi om, în condiţiile in care mîinile nu pot fi folosite, şi alţi semeni concurează dc dreptul de a juca­ aceeaşi minge. Cifrele rămîn însă o obsesie contemporană. Iată de ce mirajul acestora nu ne ocoleşte nici pe noi, dimpotrivă, ne stimulează la alte căutări. La începutul acestui an, o uri. -­­ca realizată în coloanele revistei „Fotbal" in­dica pe acei jucători români care au r­urit să înscrie mai mult de 100 de goluri in activitatea lor în Divizia A la fotbal. N-a­u fost găsiţi decit cinci fotbalişti care au de­păşit această cifră, primul fiind Ozon cu 157 goluri. Vă rugăm să vă reţinem­ zîmbe­­tul şi să acceptaţi ca lui Ozon şi celorlalţi să le fie numărate şi golurile înscrise in partidele amicale publice, intense si interna­ţionale ; de asemenea, golurile marcate în jocurile de Cupă și in categoria B. La cit se va ridica, în acest caz, numărul golurilor în­scrise de Ozon ? Nu știm. Va trebui Inves­tigat. De-abia acum, cifra lui Pelé dă acest impuls, deoarece cele 1 000 de golur­­i­e „perlei negre" rezultă din mai multe categorii de jocuri, printre care şi cele amicale pu­blice, de orice fel. S-ar putea ca, în această nouă ipostază, Ozon sau Constantin să depă­şească 500 goluri, sumă care nu ar fi de negli­jat, avînd în vedere dimensiunile lui Pelé faţă de aceştia şi numărul de jocuri incom­parabil mai mare, susţinut de primul. Vom încerca, deci, să recuperăm golurile neadi­ţionate şi cifra strictă a golurilor divizio­nare A înscrise de jucătorii români şi cu­prinse în statistica publicată la 1 februarie 1968: L­ozon 157; II. Constantin 144; 111. Dridea 131 ; IV. Ene II 112; V. Ion Io­nescu 103. Pe cînd rezultatul ? Greu de promis o dată certă, fiindcă cluburile, echipele şi jucătorii nu au nici un fel de evidenţă, în special, cluburile, care ar fi trebuit să aibă­­ docu­mentări, să editeze anuare sau lucrări la intervale în care să rezulte o oglindă a acti­vităţii echipelor şi jucătorilor. Nici Federaţia română de fotbal nu are o evidenţă d­in care să rezulte datele despre activitatea fotbalis­tică de-a lungul anilor. Un cunar tipărit de curînd a împlinit o mică parte dintr-un mare gol în materie de evidenţă în fotbalul româ­nesc. Sîntem convinşi că tipărirea cu regula­ritate a anuarelor ar duce pînă in cele din urmă la o clarificare şi punere în valoare a tot ceea ce este nerelevat in fotbalul nostru şi ar facilita confruntarea activităţii cluburilor şi jucătorilor români cu alte date din fotbalul mondial, comparaţii care devin grăitoare şi stimulative. Să încurajăm, deci, documentarea, statis­­tica în folosul fotbalului ! . . E şi acest îndemn un ecou al golului T 000, reacris de Pelé. ------" P­M

Next