Fulgerul, 1889-1890 (Anul 2, nr. 1-64)
1889-12-03 / nr. 41
Apareloia şi Duminica. ru . Redacţia şi Administraţia la Tipografia Lucrătorilor români Asociaţi Iaşi strada de Sus No. 168, Iaşi, în 2 decemvrie 1889 Oposiţia-uinită. r _____ Se ştie că, principalul scop al opo- ziţiei-unite, a fost răsturnarea regimului personal representat prin guvernul d-lui I. C. Brătianu, care devenisă odios ţârei în cel mai mare grad possibil. Mulţi dintre membrii fostei oposiţiiunite, crezând că, cu resturnarea d-lui I. C Brătianu şi a acelora ce’l înclina Jurau, reliie de cari avea ţara a se plânge vor lua un sfârşit şi că ea va reintra în legalitate, au crezut sfârşit rolul opoziţiei unite retragându-se din ea, mulţumindu-se la simplul act de dărâmare, far’a se mai gândi la reconstruirea unui nou guvern, pe base cinstite şi solide, care să fie în stare a satisface legitimele dorinţi şi aşteptări ale ţărei. Ki. Greşită însă le-a fost credinţa. In locul dărâmatei colectivităţi, n'a rămas decât un câmp de ruini şi sfărâmături, în mijlocul cărora guvernul personal caută din nou a’şi ridica capul. Şi palatul nu cruţă nimic, nici chiar cele mai formale prescipţiuni ale practicei constituţionale, pentru a’şi înjgheba un partid propriu al seu, prin care să potă guverna ţara după bunul seu plac. Graţie acestei stări de lucruri, ne-a fost dat că, în mai puţin de un an şi jumătate, să trecem prin patru crişe ministeriale, ale cărora résultat© n’au fost decât nişte ministere slabe şi neputinciese a duce ţara pe calea reformelor binefacătare şi a îmbunătăţirelor imperios reclamate de trista stareîn care ea se găseşte. Graţie acestei stări de lucruri ţara, vediind că merge din râu în mai râu, stă în nedumerire şi se întreabă care să fie calea prin care ar putea ieşi din trista încurcătură în care se găseşte astă-zi. Tăcerea nostră este că, în situaţiunea în care ne aflăm, reconstituirea opoziţiei unite se impune. De astă dată însă, rolul său nu trebue să se mărginească numai la doborârea regimului personal. O dată acest regim doborât, oposiţiaunită are de datorie a instala un guvern cinstit şi cu îndestul sorţi de stabilitate şi care, prin urmare, să fie în stare a satisface tote cerinţele ţărei Afară de acesta, pentru a putea înlătura pentru totdeauna revenirea regimelor personale, oposiţia unită va avea de primă datorie a nu desarma, până nu va restrînge prerogativele acordate coronei prin actuala constituţiune, prerogative dăunătore înteresselor ţărei. Dar, despre acesta, vom reveni o altă ocasiune. Pentru astă-zi, nu putem închei mai bine de cât îndemnând pe toţi omenii de bine, pe toţi omenii cinstiţi, a lucra din tote puterile pentru reconstituirea oposiţiei unite. SENATUL Sub acest titlu Gazeta de Dorohoi, organul d-lui P. H. Cortazzi, publică următorul articol prin care biciueşte atitudinea neconstantă a Senatului nostru: Caos ego!.... Evenimentul săptămânei este necontestat votul neaşteptat al Senatului. Pressa întregă, afară de vr’o două-trei reptile, s’a rîdicat ca o furtună contra representanţilor prea maturului Corp, contra venerabililor Patres conscripti ;e un adeverat deluviu de ocări şi de invective, altmintrelea forte bine meritate. Cu acestă ocasiune, li s’a amintit de strămoşeştile virtuţi ale predecesorilor lor din timpurile depărtate ale Romei antice, şi li s a pus în vedere decăderea lor actuală. Adevărul este că guvernul actual a inţeles slăbiciunea maturului şi supusului Corp şi că, prin organul primului seu ministru, d-lui Manu, cu câteva zile în urmă, în şedinţa Camerei pore-ni-se de la 21 curent, aruncase din inălţimea băncei ministeriale o ameninţare de disolvare, Quos ego !... care a avut talentul de-a smeri atât de bine pe venerabilii Patres conscripti! Cât despre virtuţile ce se aşteptau de la denşii, credem că a fost o pură fantasmagorie şi, întru cât ne priveşte, nu ne-am făcut nici o ilusie ; virtuţile legendare sunt astăzi cam tocite, togelor ce prindeau atât de bine pe iluştrii lor stremoşi şi ante-mergători în luptele parlamantare, s’au substituit astăzi ciocoescul complect cumpărat la magasiile de haine gata. Nici jălţurile nu mai sunt aceleaşi ; în loc de a fi de fildeş, adus de prin mărginele africane, după cum se obicinuea pe atunci, ei dorm pe scaune de simili-mahon, un somn de lină şi dulce neconştiinţă, plătit zilnic cu 25 de lei de om, de cătră Statul român ! Vă întrebăm dar şi noi: ce aţi făcut venerabili Patres conscripti în şedinţa de la 22 noembre anul 1880?.... Ţara, muncită şi năcăjită, aştepta de la voi să fie scăpată de guvernele de contra-bandă ce se succedă, cu atâta faţală, de aprope doi ani încoce. . Nu e organ de publicitate, fie de orice colere, care să nu fi avut aceiaşi credinţă ; mult s’a aşteptat şi puţin aţi făcut; v’aţi supus pur şi simplu nevoilor timpului. Aţi pus în cumpănă compromiterea mandatului de i- (e ve bucuraţi, folosele ce aduc aseminea r® ndate, astăzi mai mult ca ori când, şi aţi c . astfel unui guvern, care nu este al Ţărei, afi verdict de bună venire, neaşteptat de ni_ if*ne. i’ ^vonul a fost mare şi resultatul nul !... ■i Parturiunt montes, rosteşte o Jicetere latină, şi nascitur ridiculus mus. Aţi născut in adevăr un şoroc ridicol, dar silinţele ve sunt nule şi efemere, tot atât de nule ca şi majoritatea vostră de carton. In ţările cele mai înaintate în cultură, Senatul este astăzi considerat ca un corp inutil, anemic, condemnat ! Dacă desbaterile nostre pătrund mai departe, dacă ele au o înmurire asupra mersului constituţional al lumei, fiţi siguri căaţi de! astă-dată un argument puternic acelora caui luptă pentru desfiinţarea acestui corp din viaţa parlamentară a naţiunilor. Nu vom tăcea. Mulţi striga că societatea e rea, fără să arăte mijlocile de îndreptare, de teamă uneori ca să nu alunece pe terenul personalităţilor. Părerea aceasta fiind greşită, temerea aceasta neîntemeiată, datoii suntem să ieşim odată din domeniul ideilor înguste şi să căutăm a introduce în societate aceia ce lipseşte: caractere. A tolera sau cruţa pe cutare personă care ocupă o demnitate precare, fie în administraţie, fie în finance, fie în justiţie, este a sacrifica interesele unei societăţi întregi pentru hatârul unui singur individ care, în urmă, pote ajunge o plagă socială. A tăcea sau a închide ochi când un Radu Mihai fura ciasornice, când I. C. Brătianu ascundea crime şi assassinate, când un Chiriţopol făcea alte nelegiuiri, ar însemna să fim complici la assemenea fapte şi acesta a fost şi este opinia generală a pressei care, la timp, a înfierat acele fapte reprobabile, fără ca lumea să se scandalisez©, ba, din contra, aprobând chiar linia de purtare a pressei. Dacă se aprobă destăinuirea de lucruri scârbos© ale miniştrilor şi prefecţilor, apoi şi un casier, perceptor sau alt funcţionar, cu apucături rele în mânuirea fondurilor încredinţate lui, nu trebue lăsat liniştit, pănă când justiţia începe urmăririle, cum de pildă s’a întâmplat la Creditul urban din Iaşi, unde totă lumea vedea pe unii funcţionari petrecând şi cheltuind sumi enorme, în raport cu resursele lor, fără ca cineva să se întrebe de unde atâtea cheltueli şi cum ? Nimeni n’a alis nimit, ca să nu atingă viaţa privată sau să nu facă personalităţi, şi când au început urmăririle justiţiei, era târziu, căci banii Creditului erau deja cheltuiţi. Ore dacă se găsea cineva care, din timp, să ţipe, cu riscul de a fi desaprobat pentru moment, nu se evita, cel puţin o parte din însemnata perdere de la Credit ? Tot aşa trebue să se urmeze şi cu judecătorii, cari au missiunea sfântă de a cerceta şi hotărî asupra relaţiunilor private dintre cetăţeni, precum daraveri băneşti, afaceri de familie, de onore, etc. Când vedem că cutare sfetnic al dreptăţei ciupeşte, cum era pănă mai deunăzi un orecare dat afară, sau cum sunt ală-ş fi linii cu alte apucături şi hatâruri tot atât de primejdios©, credem că nu-i bine să tăcem. Judecătorul trebue să fie omul cel mai prob şi moral; conduita lui în societate trebue să fi exemplară, aşa ca să inspire încredere tuturor, căci el are a judeca întreaga societate. A discuta pe un judecător, chiar şi ca om în societate, e absolut necesar, căci e puţin lucru numai a şti carte şi în acelaş timp a-ţi petrece nopţile prin cafenele sau alte localuri publice de asemnenea natură. Cu ce încredere va mai veni un părinte de familie să încredinţeze judecarea unei afaceri de familie, unui om care n'ar merita să facă parte dintr’o familie cinstită? Consequenţi credinţelor de mai sus, vom căuta a arăta tot ce vom crede că interesează societatea şi nu vom sta un moment la îndoială a sacrifica interesele societăţei cruţând personalitatea cuiva, oricine ar fi el. Pete să se supere un president ca d. Vălianu, când îi vom spune că e vicios, că petrece prin localuri publice, că e passionat pentru cărţi şi pete are încă ceva mai mult, care'l face să nu merite postul ce’l ocupă, şi cu atât mai puţin încă să aspire la o a«