Fulgerul, 1889-1890 (Anul 2, nr. 1-64)

1889-12-03 / nr. 41

Apare­­loia şi Duminica. r­u . Redacţia şi Administraţia la Tipografia Lucrătorilor români Asociaţi Iaşi strada de Sus No. 168, Iaşi, în 2 decemvrie 1889 Oposiţia-uinită. r _____ Se ştie că, principalul scop al opo- ziţiei-unite, a fost răsturnarea regimu­lui personal representat prin guver­nul d-lui I. C. Brătianu, care devenisă odios ţârei în cel mai mare grad pos­­sibil. Mulţi dintre membrii fostei oposiţii­­unite, crezând că, cu restur­narea d-lui I. C Brătianu şi a acelora ce’l înclina J­­urau, reliie de cari avea ţara a se plânge vor lua un sfârşit şi că ea va reintra în legalitate, au crezut sfârşit rolul opoziţiei­ unite retragându-se din ea, mulţumindu-se la simplul act de dărâmare, far’a se mai gândi la re­construirea unui nou guvern, pe base cinstite şi solide, care să fie în stare a satisface legitimele dorinţi şi aştep­tări ale ţărei. Ki. Greşită însă le-a fost credinţa. In locul dărâmatei colectivităţi, n'a rămas de­cât un câmp de ruini şi sfă­­râmături, în mijlocul cărora guvernul personal caută din nou a’şi ridica capul. Şi palatul nu cruţă nimic, nici chiar cele mai formale prescipţiuni ale prac­ticei constituţionale, pentru a’şi înjgheba un partid propriu al seu, prin care să potă guverna ţara după bunul seu plac. Graţie acestei stări de lucruri, ne-a fost dat că, în mai puţin de un an şi jumătate, să trecem prin patru crişe ministeriale, ale cărora résultat© n’au fost de­cât nişte ministere slabe şi ne­putinciese a duce ţara pe calea refor­melor bine­facătare şi a îmbunătăţire­­lor imperios reclamate de trista stare­­în care ea se găseşte. Graţie acestei stări de lucruri ţara, vediind că merge din râu în mai râu, stă în nedumerire şi se întreabă care să fie calea prin care ar putea ieşi din trista încurcătură în care se găseşte astă-zi. Tăcerea nostră este că, în situaţiu­­nea în care ne aflăm, reconstituirea o­­poziţiei­ unite se impune. De astă dată însă, rolul său nu tre­­bue să se mărginească numai la dobo­rârea regimului personal. O dată acest regim doborât, oposiţia­­unită are de datorie a instala un gu­vern cinstit şi cu îndestul sorţi de sta­bilitate şi care, prin urmare, să fie în stare a satisface tote cerinţele ţărei Afară de acesta, pentru a putea în­lătura pentru tot­deauna revenirea re­­gimelor personale, oposiţia­ unită va a­vea de primă datorie a nu desarma, până nu va restrînge prerogativele a­­cordate coronei prin actuala constitu­­ţiune, prerogative dăunătore înteresse­­lor ţărei. Dar, despre acesta, vom reveni o altă ocasiune. Pentru astă-zi, nu putem închei mai bine de cât îndemnând pe toţi omenii de bine, pe toţi omenii cinstiţi, a lucra din tote puterile pentru re­constituirea oposiţiei­ unite. SENATUL Sub acest titlu Gazeta de Dorohoi, orga­nul d-lui P. H. Cortazzi, publică următorul articol prin care biciueşte atitudinea ne­con­stantă a Senatului nostru: Caos ego!.... Evenimentul săptămânei este necontestat votul neaşteptat al Senatului. Pressa întregă, afară de vr’o două-trei reptile, s’a rîdicat ca o furtună contra re­presentanţilor prea maturului Corp, contra venerabililor Patres conscripti ;­e un adeverat deluviu de ocări şi de invective, altmintre­lea forte bine meritate. Cu acestă ocasiune, li s’a amintit de stră­­moşeştile virtuţi ale predecesorilor lor din timpurile depărtate ale Romei antice, şi li s a pus în vedere decăderea lor actuală. Adevărul este că guvernul actual a inţe­­les slăbiciunea maturului şi supusului Corp şi că, prin organul primului seu ministru, d-lui Manu, cu câte­va zile în urmă, în şe­dinţa Camerei pore-ni-se de la 21 curent, aruncase din inălţimea băncei ministeriale o ameninţare de disolvare, Quos ego !... care a avut talentul de-a smeri atât de bine pe venerabilii Patres conscripti! Cât despre virtuţile ce se aşteptau de la denşii, credem că a fost o pură fantasma­gorie şi, întru cât ne priveşte, nu ne-am fă­cut nici o ilusie ; virtuţile legendare sunt astăzi cam tocite, togelor ce prindeau atât de bine pe iluştrii lor stremoşi şi ante-mer­­gători în luptele parlamantare, s’au substi­tuit astăzi ciocoescul complect cumpărat la magasiile de haine gata. Nici jălţurile nu mai sunt aceleaşi ; în loc de a fi de fildeş, adus de prin mărginele a­­fricane, după cum se obicinuea pe atunci, ei dorm pe scaune de simili-mahon, un somn de lină şi dulce neconştiinţă, plătit zilnic cu 25 de lei de om, de cătră Statul român ! Vă întrebăm dar şi noi: ce aţi făcut ve­nerabili Patres conscripti în şedinţa de la 22 noembre anul 1880?.... Ţara, muncită şi năcăjită, aştepta de la voi să fie scăpată de guvernele de contra-bandă ce se succedă, cu atâta faţală, de aprope doi ani încoce. . Nu e organ de publicitate, fie de ori­ce colere, care să nu fi avut aceiaşi credinţă ; mult s’a aşteptat şi puţin aţi făcut; v’aţi su­pus pur şi simplu nevoilor timpului. Aţi pus în cumpănă compromiterea mandatului de i- (e ve bucuraţi, folosele ce aduc aseminea r® ndate, astăzi mai mult ca ori când, şi aţi c . astfel unui guvern, care nu este al Ţărei, afi verdict de bună venire, neaşteptat de ni_ if*ne. i’ ^vonul a fost mare şi resultatul nul !... ■i Parturiunt montes, rosteşte o Jicetere la­tină, şi nascitur ridiculus mus. Aţi născut in adevăr un şoroc ridicol, dar silinţele ve sunt nule şi efemere, tot atât de nule ca şi majoritatea vostră de carton. In ţările cele mai înaintate în cultură, Senatul este astăzi considerat ca un corp inutil, anemic, condemnat ! Dacă desbaterile nostre pătrund mai de­parte, dacă ele au o înm­urire asupra mer­sului constituţional al lumei, fiţi siguri căaţi de! astă-dată un argument puternic acelor­a caui luptă pentru desfiinţarea acestui corp din viaţa parlamentară a naţiunilor.­ ­ Nu vom tăcea. Mulţi striga că societatea e rea, fără să arăte mijlocile de îndreptare, de teamă une­ori ca să nu alunece pe terenul personalităţilor. Părerea aceasta fiind greşită, temerea aceasta ne­întemeiată, datoii suntem să ieşim odată din domeniul ideilor în­guste şi să căutăm a introduce în so­cietate aceia ce lipseşte: caractere. A tolera sau cruţa pe cutare per­­sonă care ocupă o demnitate pre­care, fie în administraţie, fie în finance, fie în justiţie, este a sacrifica interesele unei societăţi întregi pentru hatârul unui singur individ care, în urmă, pote ajunge o plagă socială. A tăcea sau a închide och­i când un Radu Mihai fura ciasornice, când I. C. Brătianu ascundea crime şi assassi­­nate, când un Chiriţopol făcea alte ne­legiuiri, ar însemna să fim complici la assemenea fapte şi acesta a fost şi este opinia generală a pressei care, la timp, a înfierat acele fapte reprobabile, fără ca lumea să se scandalisez©, ba, din contra, aprobând chiar linia de pur­tare a pressei. Dacă se aprobă destăinuirea de lu­cruri scârbos© ale miniştrilor şi pre­fecţilor, apoi şi un cas­ier, perceptor sau alt funcţionar, cu apucături rele în mânuirea fondurilor încredinţate lui, nu trebue lăsat liniştit, pănă când jus­tiţia începe urmăririle, cum de pildă s’a întâmplat la Creditul urban din Iaşi, unde totă lumea vedea pe unii func­ţionari petrecând şi cheltuind sum­i e­­norme, în raport cu resursele lor, fără ca cine­va să se întrebe de unde a­­tâtea ch­eltueli şi cum ? Nimeni n’a alis nimit, ca să nu a­­tingă viaţa privată sau să nu facă per­sonalităţi, şi când au început urmări­rile justiţiei, era târziu, căci banii Cre­ditului erau deja cheltuiţi. Ore dacă se găsea cine­va care, din timp, să ţipe, cu riscul de a fi desa­­probat pentru moment, nu se evita, cel puţin o parte din însemnata per­­dere de la Credit ? Tot aşa trebue să se urmeze şi cu judecătorii, cari au missiunea sfântă de a cerceta şi hotărî asupra relaţiu­­nilor private dintre cetăţeni, precum daraveri băneşti, afaceri de familie, de onore, etc. Când vedem că cutare sfetnic al dreptăţei ciupeşte, cum era pănă mai deunăzi un ore­care dat afară, sau cum sunt ală-ş fi linii cu alte apucături şi hatâruri tot atât de primejdios©, cre­dem că nu-i bine să tăcem. Judecătorul trebue să fie omul cel mai prob şi moral; conduita lui în so­cietate trebue să fi exemplară, aşa ca să inspire încredere tuturor, căci el are a judeca întreaga societate. A discuta pe un judecător, chiar şi ca om în societate, e absolut necesar, căci e puţin lucru numai a şti carte şi în acelaş timp a-ţi petrece nopţile prin cafenele sau alte localuri publice de asemnenea natură. Cu ce încredere va mai veni un pă­rinte de familie să încredinţeze jude­carea unei afaceri de familie, unui om care n'ar merita să facă parte dintr’o familie cinstită? Consequenţi credinţelor de mai sus, vom căuta a arăta tot ce vom crede că interesează societatea şi nu vom sta un moment la îndoială a sacrifica in­teresele societăţei cruţând personali­tatea cui­va, ori­cine ar fi el. Pete să se supere un president ca d. Vălianu, când îi vom spune că e vicios, că petrece prin localuri publice, că e passionat pentru cărţi şi pete are încă ceva mai mult, care'l face să nu merite postul ce’l ocupă, şi cu a­­tât mai puţin încă să aspire la o a­«

Next