Gazeta Învățământului, 1963 (Anul 15, nr. 689-735)

1963-10-18 / nr. 725

Е/ Proletari din toate țările, un­iți-vă ! UITATĂ DE MINISTERUL INVÂTÃMÎNTULUI §1 COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN INVÂȚĂMÎNT ȘI CULTURA Anul XV nr. 725 vineri 18 octombrie 1963 8 pagini 25 bani I­ IE­HELM în relațiile dintre membrii unui colectiv, țelul căruia aceștia îi subordonează acțiunile, munca, gândurile și, desigur chiar sen­timentele lor constituie un element de o însemnătate capitală. Dacă acest țel este unitar, dacă toate eforturile sunt orientate în aceeași direcție, dacă toți sunt animați de aceleași scopuri, și raporturile din­tre membrii colectivului sunt din­tre cele mai bune iar coeziunea lui este asigurată. Valabilitatea afir­mației poate fi verificată ușor în orice colectiv, cu atit mai mult intr-unul școlar, unde caracterul complex al procesului muncii pare să complice puțin problema.Să luăm, la întimplare, o școală ale cărei rezultate sînt bune, ai cărei elevi sunt bine pregătiți, or­donați, disciplinați etc. (întîlnim deseori — în ultimul timp din ce în ce mai des — astfel de școli) și să observăm mai îndeaproape viața colectivului de învățători și profesori. Iată un prilej foarte po­trivit, concludent prin ceea ce ne va dezvălui : Dintr-o clasă, cînd s-a sunat, au ieșit două profesoare. După cit se poate vedea, cea cu catalogul sub braț a ținut o lecție. Cealaltă, mai vîrstnică, a asistat probabil la lecție. Oricum, ambele par a fi destul de necăjite și, după chipul lor, nu te aștepți deloc la ceva plăcut. Intrînd în cancelarie. Se retrag intr-un colț. Vor, desigur, să discute despre lecție. Profe­soara mai în vîrstă a desfăcut un carnețel, și-a privit colega, a scris încurajator și a început : „Din păcate lecția a fost intr-adevăr nereușită. I se poate întîmpla ori­cui, și faptul că s-a intimplat acum, la ora dumitale, este regretabil. Ceea ce e însă cu adevărat impor­tant acum este nu să constatăm acest lucru, ci să-i aflăm cauzele. Eu mi-am notat aici cîteva obser­vații, să vedem în ce măsură sînt juste și fără îndoială că, dacă mai medităm puțin, o să vedem și ce e de făcut“. Profesoara care a ținut lecția aprobă cu o scurtă înclinare din cap propunerile rostite de co­lega ei pe un ton egal, calm, firesc, și din cînd în cînd notează intr-un caiet. Cu toate că și-au terminat programul pentru ziua respectivă, cu toate că fiecare din ele ar avea motive să se grăbească, discuția continuă încă vreme îndelungată Este o discuție în care, deși se aduc critici, deși se dezvăluie lip­suri, nimic nu este supărător. Pen­tru că ambele profesoare nu văd în această discuție decit același unic obiectiv : analiza adîncită și multi­laterală a unei lecții, stabilirea cauzelor care au dus la nereușita ei, precizarea unor soluții adecva­te. Discuția nu stîrnește în nici una din cele două profesoare senti­mente și resentimente personale pentru că nu o consideră ca atare, nemulțumirea, comună, fiind de­terminată numai de nereușita lec­ției. Găsim cu ușurință explicația a­­cestei atitudini în elementele sub­liniate la început: în obiectivul pe care îl urmăresc cele două profe­soare, în felul comun pe care îl au în vedere și, deci, în eforturile lor solidare de a­l atinge. Atît una cit și cealaltă doresc ca elevii școlii lor să învețe bine, ca lecțiile ți­nute de profesori în școală să nu fie irosite în zadar, ca întreaga ac­tivitate a colectivului să fie pe măsura răspunderilor ce i s-au încredințat. Și dacă vom observa mai îndea­proape viața unei astfel de școli vom vedea încă alte zeci de fapte, de întîmplări și amănunte pline de semnificații, care relevă spiritul de echipă ce domnește în rîndurile colectivului de învățători și pro­fesori, armonia în care aceștia își desfășoară activitatea. Colegii au unii față de alții o atitudine poli­ticoasă, îndatoritoare. Departe de a privi problemele școlii în chip egoist, ei sunt oricînd gata sa sacrifice interesele personale în folosul întregului colectiv. In ase­menea condiții, chiar dacă se ivesc „incidente“ ele sunt rezolvate într-un spirit sănătos. Iată un „caz“ : un profesor a criticat pe unul din colegii săi într-o ședință a consiliului pedagogic. Critica lui nu a fost deloc îndreptățită căci datele pe care se baza erau profund eronate. Cel criticat a luat la rîndul lui cuvîntul și a ripostat violent. Noroc că celuilalt nu i s-a mai dat cuvîntul în replică, pentru că probabil discuția ar mai fi con­tinuat multă vreme. Un străin ar fi putut jura că cei doi au avut un schimb de opinii suficient de tare pentru ca între ei să nu mai poată exista împăcare în veci Totuși, după ședință discuția continuă cu (Continuare în pag. 2-a) După lecții — sport. Muzica poate deve­ni un instrument edu­cativ dintre cele mai eficiente in procesul de formare a unui ti­nerel multilateral si armonios dezvoltat. In ea se poate găsi sursă inepuizabilă de o perfecționare spiritu­ală, de îmbogățire su­fletească, de ofelire morală. Dar muzica isi poate îndeplini a­­ceastă chemare numai atunci cind este înțe­leasă. Acest lucru l-au avut in primul finei in ve­dere conducerea Șco­lii medii nr. 22 din București, comisia me­todică a profesorilor de muzică de la a­­ceastă școală, atunci cînd au initiat organi­zarea ciclului de con­certe cu tema ..Muzi­ca de-a lungul veacu­rilor“. Această frumoasă acțiune — una din cele mai iubite aiii de corpul didactic a ci­­și de elevi, — intrat, se poate spune, in tradiția șco­lii. Este al cincilea an de cinci, o dată la două săptămini, mu­zica intră în școală, in mijlocul profesori­­lor și al elevilor, fas­­cinîndu-l, vrăjindu-i, imbogățindu-se suble­tul și mintea cu pute­rea sa. Important este și faptul că ciclurile de concerte sunt susținute de cea mai bună or­chestra a țării noastre, orchestra Filarmo­nicii de stat „George Enescu“. Aceasta pri­lejuiește elevilor nu numai audierea unor execuții de înalt nivel artistic, ci și cunoaș­terea nemijlocită marilor interpreți din a patria noastră. In cei cinci ani de cinci au loc concertele, elevii au primit in mijlocul lor pe violonistul Ion Voicu­, pe pianistul Va­lentin Gheorghiu, pe violoncelistul Vladimir Orlov, soliști ca E­­milia Petrescu, M­ar­ia Kessler, Marius Sfintier etc. — nume ce au trecut de mult hotarele țării. Ur­mărind ilustrarea te­melor prevăzute în programa de muzică ciclul de concerte vine să completeze noțiu­nile căpătâie de elevi la lecții, ii ajută să deslușească, să pă­trundă tainele comori­lor muzicii. In fiecare an se sta­bilește o anumită te­matică a acestor con­certe. S-a pornit, fi­rește, de la înce­puturile dezvoltării muzicii. In anul șco­lar trecut tema con­certelor prevăzute a fost istoricul și dez­voltarea muzicii culte romînești. In mod deosebit s-a insistat asupra creației lui George E­ne­scu. In ca­drul citorva concerte elevii au făcut cunoș­tință cu opera marelui nostru compozitor, în­­cepind cu Rapsodie I și minunata termi­­nind cu muzica de ca­meră. Pentru ca elevii să înțeleagă concertele audiate, acea miracu­loasă și fascinantă lu­me care pare a se des­prinde din torentele de sunete, in cadrul o­­relor de muzică ce preced un profesorii de concert, explică ceea ce exprimă pie­sele ce vor fi inter­pretate. In amfiteatrul școlii, unde au loc concertele, se află nu­meroase tablouri le­gate de conținutul unor opere muzicale. O dată intrată în școală, muzica și-a cb­tigat numeroși au­ditori. Și, cu fiecare an, cu fiecare concert, numărul elevilor iubi­tori de muzică crește. In momentul de față participă la concerte aproape 400 de elevi din toate clasele. Vinerea trecută avut loc primul con­­­cert organizat in acest an școlar, cu tema Muzica polifonică din secolul XV­". Și, ca de fiecare dată, muzi­ca — acest oaspete de neprețuit — a fost primită de întreaga școală sărbătorește. Amfiteatrul era plin de profesori și elevi. Fie­care, după o întreru­pere de cîteva luni, a venit cu nerăbdare, cu bucurie să ia din nou contact cu arta muzicii, să se înfioare în fața puterii sale mi­raculoase, să se lase purtat pe aripile sale. MONICA VERDEȘ Chemarea muzicii C\ — Vi

Next