Gazeta Învățământului, 1963 (Anul 15, nr. 689-735)
1963-10-18 / nr. 725
Е/ Proletari din toate țările, uniți-vă ! UITATĂ DE MINISTERUL INVÂTÃMÎNTULUI §1 COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN INVÂȚĂMÎNT ȘI CULTURA Anul XV nr. 725 vineri 18 octombrie 1963 8 pagini 25 bani I IEHELM în relațiile dintre membrii unui colectiv, țelul căruia aceștia îi subordonează acțiunile, munca, gândurile și, desigur chiar sentimentele lor constituie un element de o însemnătate capitală. Dacă acest țel este unitar, dacă toate eforturile sunt orientate în aceeași direcție, dacă toți sunt animați de aceleași scopuri, și raporturile dintre membrii colectivului sunt dintre cele mai bune iar coeziunea lui este asigurată. Valabilitatea afirmației poate fi verificată ușor în orice colectiv, cu atit mai mult intr-unul școlar, unde caracterul complex al procesului muncii pare să complice puțin problema.Să luăm, la întimplare, o școală ale cărei rezultate sînt bune, ai cărei elevi sunt bine pregătiți, ordonați, disciplinați etc. (întîlnim deseori — în ultimul timp din ce în ce mai des — astfel de școli) și să observăm mai îndeaproape viața colectivului de învățători și profesori. Iată un prilej foarte potrivit, concludent prin ceea ce ne va dezvălui : Dintr-o clasă, cînd s-a sunat, au ieșit două profesoare. După cit se poate vedea, cea cu catalogul sub braț a ținut o lecție. Cealaltă, mai vîrstnică, a asistat probabil la lecție. Oricum, ambele par a fi destul de necăjite și, după chipul lor, nu te aștepți deloc la ceva plăcut. Intrînd în cancelarie. Se retrag intr-un colț. Vor, desigur, să discute despre lecție. Profesoara mai în vîrstă a desfăcut un carnețel, și-a privit colega, a scris încurajator și a început : „Din păcate lecția a fost intr-adevăr nereușită. I se poate întîmpla oricui, și faptul că s-a intimplat acum, la ora dumitale, este regretabil. Ceea ce e însă cu adevărat important acum este nu să constatăm acest lucru, ci să-i aflăm cauzele. Eu mi-am notat aici cîteva observații, să vedem în ce măsură sînt juste și fără îndoială că, dacă mai medităm puțin, o să vedem și ce e de făcut“. Profesoara care a ținut lecția aprobă cu o scurtă înclinare din cap propunerile rostite de colega ei pe un ton egal, calm, firesc, și din cînd în cînd notează intr-un caiet. Cu toate că și-au terminat programul pentru ziua respectivă, cu toate că fiecare din ele ar avea motive să se grăbească, discuția continuă încă vreme îndelungată Este o discuție în care, deși se aduc critici, deși se dezvăluie lipsuri, nimic nu este supărător. Pentru că ambele profesoare nu văd în această discuție decit același unic obiectiv : analiza adîncită și multilaterală a unei lecții, stabilirea cauzelor care au dus la nereușita ei, precizarea unor soluții adecvate. Discuția nu stîrnește în nici una din cele două profesoare sentimente și resentimente personale pentru că nu o consideră ca atare, nemulțumirea, comună, fiind determinată numai de nereușita lecției. Găsim cu ușurință explicația acestei atitudini în elementele subliniate la început: în obiectivul pe care îl urmăresc cele două profesoare, în felul comun pe care îl au în vedere și, deci, în eforturile lor solidare de al atinge. Atît una cit și cealaltă doresc ca elevii școlii lor să învețe bine, ca lecțiile ținute de profesori în școală să nu fie irosite în zadar, ca întreaga activitate a colectivului să fie pe măsura răspunderilor ce i s-au încredințat. Și dacă vom observa mai îndeaproape viața unei astfel de școli vom vedea încă alte zeci de fapte, de întîmplări și amănunte pline de semnificații, care relevă spiritul de echipă ce domnește în rîndurile colectivului de învățători și profesori, armonia în care aceștia își desfășoară activitatea. Colegii au unii față de alții o atitudine politicoasă, îndatoritoare. Departe de a privi problemele școlii în chip egoist, ei sunt oricînd gata sa sacrifice interesele personale în folosul întregului colectiv. In asemenea condiții, chiar dacă se ivesc „incidente“ ele sunt rezolvate într-un spirit sănătos. Iată un „caz“ : un profesor a criticat pe unul din colegii săi într-o ședință a consiliului pedagogic. Critica lui nu a fost deloc îndreptățită căci datele pe care se baza erau profund eronate. Cel criticat a luat la rîndul lui cuvîntul și a ripostat violent. Noroc că celuilalt nu i s-a mai dat cuvîntul în replică, pentru că probabil discuția ar mai fi continuat multă vreme. Un străin ar fi putut jura că cei doi au avut un schimb de opinii suficient de tare pentru ca între ei să nu mai poată exista împăcare în veci Totuși, după ședință discuția continuă cu (Continuare în pag. 2-a) După lecții — sport. Muzica poate deveni un instrument educativ dintre cele mai eficiente in procesul de formare a unui tinerel multilateral si armonios dezvoltat. In ea se poate găsi sursă inepuizabilă de o perfecționare spirituală, de îmbogățire sufletească, de ofelire morală. Dar muzica isi poate îndeplini această chemare numai atunci cind este înțeleasă. Acest lucru l-au avut in primul finei in vedere conducerea Școlii medii nr. 22 din București, comisia metodică a profesorilor de muzică de la această școală, atunci cînd au initiat organizarea ciclului de concerte cu tema ..Muzica de-a lungul veacurilor“. Această frumoasă acțiune — una din cele mai iubite aiii de corpul didactic a ciși de elevi, — intrat, se poate spune, in tradiția școlii. Este al cincilea an de cinci, o dată la două săptămini, muzica intră în școală, in mijlocul profesorilor și al elevilor, fascinîndu-l, vrăjindu-i, imbogățindu-se subletul și mintea cu puterea sa. Important este și faptul că ciclurile de concerte sunt susținute de cea mai bună orchestra a țării noastre, orchestra Filarmonicii de stat „George Enescu“. Aceasta prilejuiește elevilor nu numai audierea unor execuții de înalt nivel artistic, ci și cunoașterea nemijlocită marilor interpreți din a patria noastră. In cei cinci ani de cinci au loc concertele, elevii au primit in mijlocul lor pe violonistul Ion Voicu, pe pianistul Valentin Gheorghiu, pe violoncelistul Vladimir Orlov, soliști ca Emilia Petrescu, Maria Kessler, Marius Sfintier etc. — nume ce au trecut de mult hotarele țării. Urmărind ilustrarea temelor prevăzute în programa de muzică ciclul de concerte vine să completeze noțiunile căpătâie de elevi la lecții, ii ajută să deslușească, să pătrundă tainele comorilor muzicii. In fiecare an se stabilește o anumită tematică a acestor concerte. S-a pornit, firește, de la începuturile dezvoltării muzicii. In anul școlar trecut tema concertelor prevăzute a fost istoricul și dezvoltarea muzicii culte romînești. In mod deosebit s-a insistat asupra creației lui George Enescu. In cadrul citorva concerte elevii au făcut cunoștință cu opera marelui nostru compozitor, începind cu Rapsodie I și minunata terminind cu muzica de cameră. Pentru ca elevii să înțeleagă concertele audiate, acea miraculoasă și fascinantă lume care pare a se desprinde din torentele de sunete, in cadrul orelor de muzică ce preced un profesorii de concert, explică ceea ce exprimă piesele ce vor fi interpretate. In amfiteatrul școlii, unde au loc concertele, se află numeroase tablouri legate de conținutul unor opere muzicale. O dată intrată în școală, muzica și-a cbtigat numeroși auditori. Și, cu fiecare an, cu fiecare concert, numărul elevilor iubitori de muzică crește. In momentul de față participă la concerte aproape 400 de elevi din toate clasele. Vinerea trecută avut loc primul concert organizat in acest an școlar, cu tema Muzica polifonică din secolul XV". Și, ca de fiecare dată, muzica — acest oaspete de neprețuit — a fost primită de întreaga școală sărbătorește. Amfiteatrul era plin de profesori și elevi. Fiecare, după o întrerupere de cîteva luni, a venit cu nerăbdare, cu bucurie să ia din nou contact cu arta muzicii, să se înfioare în fața puterii sale miraculoase, să se lase purtat pe aripile sale. MONICA VERDEȘ Chemarea muzicii C\ — Vi