Gazeta Învățământului, 1965 (Anul 17, nr. 784-830)

1965-12-03 / nr. 827

si ACTUALITATE: RECAPITULAREA Ne apropiem de sfirșitul primului trimestru. O caracteristică predomi­nantă a activității școlare in această etapă o constituie lecțiile de recapi­tulare. După ce au fost parcurse o bună parte din capitolele prevăzute în programele școlare, se ridică acum necesitatea sintetizării cunoștințelor prin lecții cuprinzătoare, menite să sublinieze ceea ce este esențial in cunoștințele predate, să se reconsti­tuie intr-un sistem unitar și să le con­­­solideze in memoria elevilor. O lecție CSIprinzând mai multe lecții, cum este: îndeobște lecția de recapitulare, oferă elevilor posibilitatea de a căpăta vedere de ansamblu asupra noțiuni­i lor însușite oră după oră, de a se­siza legăturile dintre ele și de a-și lichida eventualele lacune și con­tuzii. O problemă pe care și-o pun profe­sorii in legătură cu lecțiile de reca­pitulare de la sfirșitul trimestrului­ este aceea a momentului desfășurării lor. In general, acestea sunt progra­mate in orele imediat premergătoare tezelor. Această programare este ju­­­dicioasă, teza însăși fiind, intr-u­n fel, un mijloc de recapitulare, pentru că ea nu are numai rostul de a verifica­ volumul și calitatea cunoștințelor a­­cumulate de elevi. Precedind tezele,­ lecțiile de recapitulare îi pregătesc pe elevi in vederea acestora, le faci­litează drumul spre tratarea indepen­dentă a subiectelor date, asigură, in ultimă analiză, un nivel superior lu­crărilor scrise. Dar tezele sunt eșalonate intr-un intereil de timp destul de mare, ele începi­nd la o dată relativ îndepăr­tată de ultima zi a trimestrului. Acolo unde ele au avut loc cu citeva săp­­tămâ­ii in urmă nu s-au putut reca­pitula decit o parte din cunoștințele studiate in cadrul primului trimestru. Aceasta nu înseamnă insă că lecțiile­ următoare tezelor nu mai trebuie re­capitulate. La sfirșitul trimestrului elevii trebuie să fie in posesia unor cunoștințe care să formeze un tot. Mult discutată, in legătură cu reca­pitularea, este problema elementului nou. Este un lucru știut că lecțiile de recapitulare nu trebuie să constituie o simplă repetare schematică și me­canică, ci să aducă elemente noi, care să susțină interesul elevilor. Unii pro­­fesori consideră insă că elementele noi ar trebui să constea in noi cunoș­tințe. In astfel de cazuri, lecțiile de recapitulare, in loc să slujească re­petării, încarcă memoria elevilor cu date și fapte necunoscute. Noutatea lecțiilor de recapitulare trebuie să fie:, reprezentată de noua structurare a cunoștințelor predate, de criteriile noi după care este efectuată aceasta. A­­cestei noi structurări i se pot adăuga noi demonstrații, experiențe, lecturi de texte. Este necesar ca prin consultații re­ciproce, in cadrul comisiilor melo­dice, profesorii să-și lămurească pro­blemele privind recapitularea, spri­jinind îndeosebi pe cei mai tineri dintre ei, pentru care acest gen de lecții implică,­ mai mult decât altele, unele dificultăți. De grija acordată lecțiilor de recapitulare din această perioadă depinde intr-o largă măsură felul in care se va desfășura munca to­mestului viilor. Proletari din toate țările, uniți-vă! Cum se vor prezenta tinerii la proba care le dă certificatul capacității de a se integra în viața socială, de a avea o po­ziție independentă în judecarea faptelor și fenomenelor ei, de a participa creator la dezvoltarea acesteia ? Pe fondul unei asemenea probleme, pe care și-o pun ca­drele didactice din toate liceele, am în­registrat zilele acestea punctele de vedere ale unor bani și experimentați directori de școală și inspectori de învățămînt din Capitală. Pregătirea pentru examenul de matu­ritate nu poate și nu trebuie înțeleasă doar ca un complex de măsuri de ultimă oră, care privesc clasa a Xl-a. ..De altfel — a spus prof. I. Gh. Borca, vicepreșe­dinte al Sfatului popular al Capitalei — a trata această problemă doar prin prisma îndatoririlor și a muncii pedagogului care predă la clasa a Xl-a este semnul unei înțelegeri nu îndeajuns de a cinci a ce­ea ce înseamnă studiul în liceu și examenul care îi încheie, a ceea ce așteaptă socie­tatea de la școală în ce privește pregăti­rea pentru viață a tinerilor absolvenți“. Să reținem sublinierea, deoarece din capul locului lărgește cadrul vederilor în analiza problemei. In adevăr, pregătirea pentru examenul de maturitate începe mult mai de­vreme — din clasa a IX-a sau chiar dinainte. Cîți dintre noi nu s-au izbit la clasele mari de încăpățînarea cu care se mențin în pregătirea elevilor unele greșeli a căror origine trebuie căutată în clasele mai mici de studiu, cu­i nu se luptă cu dificultățile produse de golurile din anii precedenți de școală ? Problemă, așadar, cu implicații în tre­cut, pregătirea elevilor pentru maturitate presupune răspunderi deosebite pentru corpul didactic. Buna pregătire a viitori­lor absolvenți este în funcție de cum înțe­leg profesorii lor să-și împlinească dato­ria, cum știu să și-o împlinească. In ace­lași timp, ea cheamă la o activitate de înalt nivel pe autorii manualelor, ai pla­nurilor și programelor de învățămînt, pe cei răspunzători de buna organizare a muncii școlilor. O carte de vizită care nu trebuie pătată „Succesul sau insuccesul de la examenul de maturitate nu este numai al elevului" — o constatare pe care prof. Sofia Puș­­cașu, șefa secției de învățămînt a Capi­talei, o susține cu următoarele fapte: „Rezultatele obținute pînă acum la exa­menul de maturitate, la concursul de ad­mitere în învățămîntul superior, arată că nivelul de pregătire al elevilor diferă de la o școală la alta, atît în privința rezul­tatelor globale cit și a situației pe spe­cialități. In multe caziri rezultatele se deosebesc și în cadrul acelorași școli, în funcție de clasă și de profesorul cu care au învățat elevii. Așa, de exemplu, au luat examenul de maturitate în număr mare (adeseori în procent de peste 90 la sută) absolvenții liceelor „N. Bălcescu“, „Dr. Petru Groza", „Gh. Lazăr“, „Dimitrie Can­­temir", „Gh. Șincai", „Mihai Viteazul“, „I. L. Caragiale" ș.a. Sunt însă licee unde numai 50—60 la sută dintre absolvenți au luat acest examen în iunie, foarte mulți cu note la limită — este vorba de liceele „Aurel Vlaicu", „Ion Creangă", „M. Emi­­nescu“, Ș.Al. Sahia", Liceul nr. 30 ș.a. Există o foarte strînsă legătură între situația generală și învățătură in școală și stilul de muncă al co­lectivului de pedagogi. La liceele „Gh. Lázár", „I. L. Caragiale", I,Dr. Petru Groza", nr. 31, nr. 32, profesorii și-au concentrat eforturile spre problemele principale ale muncii, manifestă interes și preocupare pentru aprofundarea cunoș­tințelor elevilor din fiecare clasă, pentru găsirea unor căi noi de îmbunătățire a procesului instructiv-educativ. Dimpotri­vă, directorii și profesorii liceelor „M. Eminescu", nr. 23, nr. 30 irosindu-și cam mult forțele în neînțelegeri și discuții neprincipiale, au lăsat mai puțin loc stră­daniilor fructuoase pentru pregătirea ele­vilor". In precizarea legăturii existente între pregătirea școlarilor și modul în care își împlinesc datoria profesorii lor, tovarășa Sofia Pușcașu a demonstrat că se poate merge chiar la nume de oameni. De exemplu, comisiile de la examenul de ma­turitate au avut numai cuvinte de laudă despre felul cum și-au pregătit elevii la limba și literatura română profesorii Gheorghe Orzea, Matilda Matei, Elena Perțache de la liceul „Dr. Petru Groza“. Absolvenții care au studiat cu acești pro­(Continuare in pag. 5 a)

Next