Gazeta Sporturilor, octombrie 1932 (nr. 1116-1128)

1932-10-03 / nr. 1116

2 Ora 8.30. * ■Arenele Romane sunt pustii ! Ora 8.Î5. In fața unui jghiab de scânduri, in mijlocul incintei, se îngrămădesc niște scaune, pe cari iau loc o sea­mă de cetățeni, cărora, la intrare, li se aplică, disprețuitor, calificati­vul, ziariști! Ora 9. In fața aglomerației de scaune ori ziariști, își face apariția o echi­pă de oameni, înarmați cu scân­duri, frânghii, ciocane și sacăt. . Ora 9.10. Scândurile, frânghiile, ciocanele și sacătul s’au transformat într’un obiect de formă aproximativ pătra­tă, săltat de la pământ cu circa un metru și înconjurat cu funii de di­verse culori. Fenomen demn de notat: pe câte­va uși dosnice se arată niște capete timide și speriate. — A’nceput să vie, coane Aurică­ intonează un cor nevăzut de plasa­tori. Ora 9.30. Ici, colo, oaze omenești discută, protestează și flueră în mijlocul de­șertului de scaune goale. In fața jghiabul­ui de scânduri — uitasem să vă spun că e masa pre­sei — e o înghesuială ca în automa­tele Her­dan. Unii peste alții, încă­lecați, amestecați, mai pe scaune, mai pe jos, mai pe sub ring, o su­medenie de oameni, de diferite vâr­ste și profesiuni nedefinite, se zbat, se agită, își contestă privile­giile și-și arată, reciproc, invita­țiile. Domnul organizator «München are pălărie și trac. Fratele întru su­ferințe de odinioară, d. Popescu­­■ Drăgănele exhibă un surâs mai sa­tisfăcut decât al d-lui Otulescu, când vorbește despre Florescu. Ora 10. Lume. Lume multă. Lume peste lume și pe deasupra altă lume. D-l Popescu-Drăgășani nu mai ex­hibă surâsul satisfăcut al d-lui D- tulescu, când vorbește despre Flo­rescu. Domnul organizator Moncher nu mai are truc și are două pălării. La masa presei e bârne. Ora 1030. Lumea urlă și strigă «huo». Urmează, în mod logic, că au în­ceput matchurile. Și într’adevăr, pe rând Jean Con­­stantinescu și niște oarecari Cionoiu și Schwartz se trag, se înfing, se îmbrâncesc, strigă (toți deodată) «break», și, din trei în trei minu­te, ascultă cu religiozitate spea­­kerul, care le tot comunică avertis­mentele date, cu jumătate inimă, de d. Peretz La sfârșit, tot Focșa declară că matchul a fost nul. De-acum, ora nu mai interesează. «Moncher» s’a calmat. D. Popes­­cu-tatăl și-a scos ochelarii, d. Po­­pescu-Dragomirești s’a dus să asis­te la făcutul «cassei», iar d. Otu­lescu are pe buze un zâmbet satis­făcut: vorbește, peste trei rânduri de scaune, despre Florescu Pe ring, după ce Stoian — urmând cu sfințenie sfaturile pe care i le dă, din colț, «Nea Pavel» — l-a dis­trat pe Marinescu, se urcă maes­trul Alexandrescu, Axioti și un bă­iat înalt și timid, pe nume Ș­er­bă­­nescu. In colțul celălalt, Negoiță, Docu­­lescu și un cetățean scurt, negru, rău și ambițios, care tot mișcă din fălci și produce o puternică impre­sie asupra unei dudui din dosul meu, ocupată să mănânce semințe de dovleac. Apariția lui Jenny are asupra ti­nerilor Șerbănescu și Florescu, a­­celaș efect ca al unui postav roșu asupra unui taur din Sevilla. Evenimentele se precipită și, pe la mijlocul matchului, după ce tână­rul timid dă cât poate în simpatia duduiei care a ajuns lângă mine. Ne­goiță aruncă un prosop. Ceea ce, se pare, înseamnă tot abandon. Dar publicul nu se încurcă i asemenea minciuni. A venit să va­dă box. Vrea să vadă box. Și, cum românul e mărinimos din fire, sus la galerie, jos, lângă ring, în stal și afară, se încing niște părueli de natură particulară, din care ies o grămadă de ciufuliți.­­D-l organi­zator n’a fost în niciunul din aceste puncte strategice). In tot timpul lichidării acestor divergințe de opinii, d. Otulescu e galben, suge lămâie, și nu mai su­râde. D. Otulescu nu va mai surâ­de niciodată. Căci, niciodată, d. O-­tulescu nu va mai vorbi despre Florescu. După zece minute, fără alți bani, altă distracție! Apar, tot pe ring, Moți Spahow, Marcu Spahow, Zaharovici, Cajal, Sufrin și alte multe exemplare ale aceleiași familii. Dintre toți, numai primul ia par­te activă la distrugerea nasului lui «Nea Panel», care, spre sfârșitul matchului, se așează jos și nu mai vrea să se scoale. , D-l Roșianu e disperat. S’a dus «martingala». D-ra Lizica Petrescu s’a urcat pe un scaun și țipă: «Bravo Moți». Focșa îl unge pe acesta din urmă cu diverse titluri. Și toată lumea, pe chestia asta, pierde tramvaiul. Ce ți-e cu schimbarea campioni­lor ! INTERIM Amatorii Vasile Nicolescu și Ni­­colae Ciocan, ambii din antrena­mentul lui Umberto Lancia, au fă­cut un agreabil match de deschide­re, în 3 reprize a 3 minute. Iuți și bine inițiați în arta pugilismului, cei doi combatanți au schimbat numeroși pumni și au uzat de a­­proape întreaga gamă a lovituri­lor, sfârșind la egalitate un match care înainte de a se disputa, părea că este la discreția lui Ciocan. A condus d, Hugo Worthmann. Alt match nul In contrast cu matchul de deschi­dere, partida dintre profesioniștii Dică Schwartz (62 kg. 800) și Con­stantin Cionoiu (63 kg. 700), nu a a­­vut darul să satisfacă. Nule oa var­loare, ostilitățile s-au sfârșit cu un rezultat nedecis. A fost o continuă înlănțuire de brațe și lovituri ne­­reglementare, lucru pentru care ambii combatanți au fost­ avertizați odată­ în repriza primă și apoi în cea de a treia. Dar, dacă juriul a dat două avertismente în mai puțin de 10 minute, de pe care nu s’a pro­nunțat pentru descalificarea boxeu­­rilor, când și în restul de 7 reprize, ei nu au făcut altceva decât să se îmbrățișeze și să se lovească nere­­glementar. D. Jean Const­antinescu, dirigui­torul luptei a avut o sarcină dintre cele mai grele: a relua lupta înainte ca arbitrul să înceapă numărătoarea. Încă câteva lovituri de o parte și de alta și re­priza ia sfârșit. La reîncepere, Flo­rescu se repede asupra adversaru­lui și Șerbănescu primește o stân­gă în plină figură. Deși sonat, ele­vul maestrului Alexandrescu ripos­tează și cu un crochet de dreapta își îngenunchie­ adversarul. Flores­cu revine însă și plasează două lo­vituri laterale cari au darul să tri­mită la pământ pe Șerbănescu. A­­cesta reia lupta imediat și până la sfârșitul reprizei se lasă dominat. Repriza treia a însemnat începu­tul sfârșitului. După un schimb de lovituri, Florescu primește un cro­chet în bărbie și cade sonat, în corzi, unde este numărat până la A. Reluând lupta, el caută să se refacă fără a mai intra în contact cu pum­nii adversarului dar, aproape de sfârșitul reprizei, recepționează dreaptă la carotidă și se odihnește o din nou în frânghii. Gong­ ul îl sal­vează în momentul când arbitrul nu­mărase­­. Imediat după pauză Florescu vi­ne în mijlocul ringului și după ce angajează primul schimb de pumni, buretele aruncat de secundul său, întrerupe lupta și Șerbănescu este declarat învingător. A dirijat d. Eugen Dumitrescu, așa că cele 6 răspunsuri și-au avut și ele îndreptățirea respectivă... Scfiwaru­llrae in Schwartz 2057 victorii, Cionoiu 982 victorii. Nul 112. Acesta a fost matchul care a ho­tărât soarta concurenților, deoarece cei 112 cetitori cari au indicat match­­ul, au nimerit deopotrivă câștigă­torul matchului Spakow — Pave­lescu și Șerbănescu — Florescu, șerb­anescu­-norc sen Șerbănescu 1865 victorii. Florescu 770 victorii. Nul 516. Această partidă care a impresio­nat prin duritatea loviturilor, a a­­dus un număr impresionant de pro­nosticuri în favoarea lui Șerbănes­cu. Nu mai puțin de 1865 cetitori au avut încredere în pumnul său vi­guros și nu s’au înșelat. N’a lipsit însă mult ca cei 770 simpatizanți ai lui Florescu să se treacă înaintea celorlalți. ȘI UN MATCH CARE NU S’A DISPUTAT Pentru a satisface curiozitatea câtorva dintre cetitorii noștri cari au venit personal ori la redacție, dăm mai jos statistica răspunsuri­­lor unui match care nu s’a disputat. B­O­X Spadow­l l-a recucerit unui ac campion national la toate categoriile șeri­ânescH boxeul de mare viitor. Stefan învinge din nou pe Pr. Marinescu. Ce declară boxeurii. Rezultatal concursului Din colțul runciului Match nul MOȚI SPAKOWi C­onsiderațiuni / Reuniune națională! Cu nimic care să prezinte atracția unei mari dispute, afară de pasiunea deslăn­­țuită de micile rivalități ale rin­gului indigen. E ceia ce place pu. Micului. Și de gusturi nu se poate discuta. Tânărul organizator, d. A. Nicu­­lescu, nu și-a desmințit norocul său proverbial în a ghici și stimula do­rințele mulțimei. A reușit cu un program modest să umple Arenele Romane până la refuz. Pentru pro­paganda boxului e un bine. Și o constatare că spectatorii se mulțu­mesc cu puțin, atunci când li se a­­sigură o serată emoționantă. Aci e marele adevăr. Publicul vine la sporturi pentru a se emoționa. Nu pentru a gusta din rafinamentul teh­nicei. De aceia nu sunt frec­­ventate decât sporturile, cari satis­fac această exigență și sunt igno­rate alte ramuri sportive, cari se adresează în principal cunoașterei aprofundate. Și sub raportul emotivitătii, re­uniunea s-a prezentat îmbelșugată. Campionatul national, disputat în­tre Pavelescu și Spakow, ca orice luptă între grei, a ambalat asis­tenta. Mult mai mult însă câineas­ca luptă dintre V. Șerbăneșu și M. Florescu, care în cele 3 reprize, cât a durat, a abundat în faze dra­matice. Dacă ar fi lipsit oribilul match D. Schwartz — C. Cionoiu, spectacolul ar fi fost de întregul plăcut. Cei 2 însă au indispus la culme, partida desfășurându-se, din prima până în ultima clipă, în pro­testele vehemente ale publicului. Perfect justificate dealtfel. Cei 2 boxeuri s’au întrecut în a exhiba toată gama boxului neregulat. Cio­noiu îmbrățișa cu o efuziune îndu­­ioșător frățească, iar Schwartz îi răspundea mângâindu-i ceafa. Cea mai bună hotărâre ar fi fost des­calificarea­ Răsplata cuvenită «e­­forturilor» lor și o pildă pentru cei­lalți. Judecătorii s’au mulțumit cu numai 2 avertismente, SPAKOW La locul de cinste campionul. Fostul, actualul... și viitorul cam­­pion.­ M. Spakow. Și-a recucerit trofeul. A reintrat desigur în cele mai vrednice mâini. Rezultatul cel mai normal. Cine se îndoia de vic­toria la Spakow ? A dominat si­tuația din prima repriză până in clipa desnodământului fatal, ur­mărind necruțător opera lui des­­tructivă. Spakow a adoptat o tac­tică prudentă. A boxat în primele reprize, refuzând bătaia. Și desigur că lupta de uzură trebuia să-și spu­nă cuvântul. Mult mai agil, infinit mai precis, și-a handicapat adver­sarul, rănindu-l în partea superi­oară a nasului. O panteră, care se juca cu un greoi elefant. Și totuș Spakow nu ne-a produs impresia de vigoare, de forță masivă, cu ca­re ne-a obicinuit i-au lipsit și des­ Jănțuirile acelea furtunoase, cu ca­re își copleșea rivalii. Probabil că a voit să fie prudent. E tot atât de probabil să se fi resimțit de obo­seala celor 3 matchuri în 3 săptă­mâni. O asemenea muncă sfârșește cele mai inepuizabile energii u­­mane. PAVELESCU . A făcut o partidă curajoasă- A rezistat, în orice caz, mai mult ca în celelalte întâlniri cu redutabilul său adversar. Nu fost însă nici un moment în cursă. Chiar când a schițat vrăjmașe porniri ofensive, oprite în gol. A încasat, în schimb, cu resemnare și cu mai multă re­zistentă ca in trecut. S’a mișcat destul pentru cele peste 100 de ki­lograme ale lui. Și a căzut sfârșit de oboseală, nu de puterea lovitu­rilor. La peste 30 de ani când ca­riera pugilistică e virtualmente în­cheiată, ce putea face mai mult Pa­­velescu în fata unui buldog rău cum e Spakow ? A salvat — lungindu-i cât mai mult—ceremonialul trans­­miterei trofeului, trecându-1 în mâini mai vrednice și mai tinere. V. ȘERBANESCU A dovedit un punct irezistibil. Cel mai formidabil pumn din câte s’au ivit până acum în boxul ro­mân. E înzestrat cu eficacitatea u­­nui mare campion. Și în plus e tâ­năr­­ 19 ani. Viitorul îi surâde cu condiția de a lucra intens­ Și mult, clădindu-și încet piedestalul ridică­­rei viitoare, încă nu posedă mese­ria. Trebue să învețe boxul. Când va fi inițiat însă­ nu i se va putea refuza consacrarea. Posibil una ca­re să depășească hotarele tarei, în­că odată să nu se grăbească însă. Ia box numai timpul își desăvârșește opera. Provocarea lansată învingătorului dintre Spakow și Pavelescu e teme­­rară. Poate chiar mai mult. Câte cariere, inaugurate sub cele mai tă­găduitoare auspicii, nu sau sfărâ­mat sub viteza întâlnirilor prema­ture? Azi Șerbănescu e un comingman. Depinde de cum i se vor conduce pașii pentru a realiza marile spe­ranțe puse în el. M. FLORESCU A fost obligat să se plece sub cio­canele formidabile ale adversaru­­lui. Cât nu l-au copleșit loviturile, a boxat plăcut, a lovit puternic. Și-a încercat șansa. Și a avut câteva cli­pe prielnice, pe cari nu le-a specu­lat suficient însĂ EDIȚIA DOUA A matchului V. Stoian—M. Mari­nescu a confirmat rezultatul de a­cum două săptămâni. A învins cel mai bun, indiscutabil cel mai bun. Intr’o formă mai stilată, Marines­cu a fost mai degajat, ceva mai o­­fensiv. L-a surclasat însă viteza de execuție și precizia adversarului. Stoian a verificat impresia fru­moasă lăsată de antecedentele lui­ E un comingman de reală vaolare. Când va căpăta rutina și dexterita­tea de a ști să scoată maximum de randament din pozițiile favorabile și când va părăsi ratina repeneală în care se complace uneori, igno­rând jocul de picioare, va putea as­pira la multe onoruri, în spinoasa lui meserie. Mai ales să nu se repete enorma greșală de săptămâna trecută, când a boxat Joi și Sâmbătă. E absolut nepermis. Dealtfel s’a și resimțit oboseala era vizibilă în ultima re­priză. SCHWARTZ—CIONOIU Preferăm să nu ne ocupăm de a­­cest anost match. Nu se poate spu­ne mai mult decât în rândurile de mai sus. Organizatorii ar trebui să-i oco­lească. AMATORII Ceferiștii N. Niculescu și N. Cio­can au servit o agreabilă luptă, presărată cu faze bogate, duse într’­un train rapid. * înainte de a încheia, ținem să re­levăm atitudinea deplasată a lui A­­xion­, care în calitate de agrijitor al lui Șerbănescu, și-a îngăduit să facă observațiuni directorului de luptă. O ușurință, care va fi proba­bil sancționată de federație. NET. Cum au boxat Stoian a învins din nou pe Marinescu Ion Mihail fiind bolnav, organi­zatorul s-a văzut silit — în ultima instanță — să-l înlocuiască, în fața lui Vasile Stoian (58 kg. 400), cu Marin Marinescu (60 kg. 400), asu­pra căruia, elevul lui Pavelescu a­­vea o decizie la puncte. Stoian a confirmat victoria, învingându-și din nou adversarul dar, la o mai mică diferența de puncte ca prima oară. După două reprize egale, în cursul cărora adversarii au schimbat mul­te lovituri variate și frumoase, în următoarele reprize Ma­rinescu este confortabil în trecut. Adversarul său desfășoară o activi­tate febrilă și reușește serii de toa­tă frumusețea și destul de eficace. Repriza noua­­ este ceva mai cal­mă și se scurge de puțin în avan­tajul învingătorului. Ultimele 3 mi­nute văd un cu totul altul Marines­cu. Pornind puternic merge pes­te adversarul său în hotărârea fer­mă de a schimba soarta partidei, printr-o lovitură decisivă. Acest lu­cru însă nu-i reușește. Stoian răs­punde cu curaj îndrăcitei ofensive destăvituită de omul din față și pier­de repriza de un punct­ învingător: Vasile Stoian. A condus de Jean Constan­tinescn. Șerbănescu câștigă iniainte de limită Material dintre semi-greii Marcel Florescu (71 kg. 100) și Vasile Șer­­bănescu (77 kg. 900), hotărît pentru 10 reprize, a durat mai puțin de 1, victoria revenind, prin abandonarea adversarului, lui Vasile Șerbănescu. Noua speranță a maestrului Petre Alexandrescu este de urmărit. Deși nu a bătut cine știe ce, el a arătat reale calități pugiliste și un punct sdrobitor. Lupta, atâta cât a durat, a fost dusă în alură îndrăcită, fiind ca­racterizată prin lovituri foarte pu­ternice. După primul gong, fără să stea prea mult pe gânduri, Șerbă­nescu întinde o stângă, calculează distanța și apoi două swing-uri de ale lui găsesc ținta. Deși în difi­cultate, Florescu răspunde atacuri­lor adversarului și reușește un fru­mos crochet la corp. Șerbănescu, în replică lovește cu dreapta la figu­ră și Florescu cade la pământ spre Spakow recucerește titlul de campion naționa la toate categoriile Matchul vedetă al reuniunii de Sâmbătă nu a avut nici un istoric dar, în schimb a avut darul să re­pună titlul suprem al boxului ro­mânesc, în posesia aceluia care me­rită să-l dețină, întrucât este, fără îndoială, cel mai de valoare profe­sionist al nostru. Lupta dintre Moți Spakow (87 kg. 500 îmbrăcat) și Dumitru Paveles­­cu (102 kg. 500), a fost tot timpul inegală și s-a sfârșit în repriza noua prin scoaterea din luptă a fos­tului deținător al titlului tuturor categoriilor. Spakow, felin și rapid, a condus tot timpul ostilitățile și a servit o bună lecție de box maestrului de la Constructori, căruia i-a spart nasul cu o directă de dreapta, ad­mi­mirabil plasată în repriza treia. De faze nu poate fi vorba, întrucât Spakow a ju­cat tot timpul rolul a­­tacantului. După ce s-a jucat cu adversarul său ca pisica cu șoarecele, Spakow i-a dat, în repriza noua lovitura de grație, în urma căreia Pavelescu s-a prăvălit și nu a putut să reia os­tilitățile, în reglementarele 10 se­cunde. A condus d-l Eugen Dumitrescu, care și-a anunțat cu acest prilej re­tragerea din calitatea de director de luptă, SIKI. «GAZETA SPORTURILOR* După reuniune se declară: SPAKOW: Mi-am recucerit titlul pe care l-am deținut atâta vreme și care-mi era oarecum necesar în vii­toarea mea campanie internaționa­lă. Am găsit în Pavelescu un adver­sar mai bun ca în trecut, mai rezis­tent și mai imobil. Nu l-am scos din luptă în primele reprize, pentru că nu am bănuit puterea de rezistență a lui Pavelescu. Nu l-am menajat în­să cum au afirmat unele ziare, pen­tru că nu am obiceiul să-mi mena­jez adversarii. Sper să plec în curând la Paris, unde ma așteaptă câteva angaja­mente foarte avantajoase, grație căror voi putea să-mi refac presti­giul în Apus și să dobândesc titlul european de care am fost de atâtea ori aproape. PAVELESCU. Nu am fost nici un moment convins că-mi voi putea păstra titlul. Speram însă să gă­sesc prilejul să aplic o lovitură de­cisivă, care ar fi scos pe Spakow din ring. N’am reușit și am pierdut. Ași fi rezistat până la sfârșit dacă m’ar fi ajutat suflul. ȘERBĂNESCU. N’am fost com­plect pus la punct. Am răspuns a­­valanșei de pumni din prima repri­ză, cu aceiași monedă. Am fost în­­să sigur că voi câștiga, deoarece am încredere în pumnul meu și­.­. în maestrul Alexandrescu. IFLOREiSCU: După cum s’a ter­minat prima repriză n’ași fi putut bănui desnodământul din repriza patra. E drept că Șerbănescu lo­vește tare, dar ori­când sunt dispus să-i dau replica și sunt convins că i-o voi da-o în condițiuni mai feri­cite decât Sâmbătă seara. DIDA SCHWARTZ: Părerea mea este că am învins. Cu Cionoiu este imposibil de boxat. Cu un adversar de aceiași valoare dar cu o altă manieră de a boxa, lucrurile luau o altă turnură. CIONOIU: N’am fost în formă, dar am fost în schimb tot timpul ți­­nut de adversar... Rezultatul concursului nostru cu premii Martingala pugilistă Au răspuns 3151 cetitori, dintre cari 112 au dat indicații precise PREMIUL VITAIU A FOST CÂȘTIGAT DE D-RA ELENA MAR­­CULESCU. CELELALTE DOUA AU REVENIT D-LOR B. SCHWARTZ ȘI I. CONSTANTIN ESCü 1 Cel de al treilea concurs pugilist al ziarului nostru a repurtat un suc­ces care a întrecut cu mult pe cele anterioare. Sistemul martingalei a fost foarte bine primit în rândurile obișnuiților acestei rubrici și cea mai bună dovadă o constitue numă­rul mare de răspunsuri. Foarte mulți cetitori au complectat formularul imediat după prima sa apariție, adi­că Miercuri seara, iar o bună parte ni l-au remis în preajma închiderii concursului. Martingala noastră a suferit însă o modificare provocată de faptul că întâlnirea dintre Stoian și Mihail n’a mai avut loc. Această schimbare în program ne-a fost adusă la cu­­noștință mult prea târziu pentru a o mai fi putut însera în numărul nos­tru de Vineri așa încât cetitorii noș­tri să­ șî fi putut completa formula­rele în concordanță cu noul program. Din această cauză, pentru a nu pre­judicia pe cetitorii cari au indicat corect celelalte rezultate, am hotărît ca martingala să se reducă la trei matchuri și anume: Spakow-Paveles­­cu, Schwartz—Cionoiu și Florescu— Șerbănescu. Astfel încât au fost luate în consi­derare toate răspunsurile, chiar și a­­celea care conțineau și rezultatul matchului Ion Mihail—Vasile Sto­ian. STATISTICA MARTIN GALEI Intr’un concurs în care părerile oscilează de la o extremă la alta, sta­tistica răspunsurilor este o opera­ție grea, dar în acelaș timp extrem de interesantă. Iată cum s’au eșalonat cele 3151 de răspunsuri pentru fiecare match în parte. Si?abow-P@velesc și Spakow 3116 victorii. . Pavelescu 29 victorii. Nul 6. După cum se poate vedea, 99 la sută din răspunsuri au indicat victo­ria lui Spakow. Cetitorii noștri au avut în indicarea acestui rezultat o sarcină foarte ușoară, dat fiind palmaresul întâlnirilor Spakow— Pavelescu și mai ales forma de astazi a noului campion național la toate categoriile. Din cei 3151 cetitori concurenți la martingala pugilistică, 29 au in­dicat victoria lui Pavelescu, iar 6, match­iul. Dacă în mod logic pri­mii au avut cel mult 1 la sută șan­se, ceilalți, cari au indicat match nul și-au anihilat chiar de la înce­put orice șansă de a se vedea câști­gători ai premiilor noastre. Dar, într’o martingala, fie ea chiar pugilistică, indicarea out-siderilor indică — în caz de câștig — cota, nihail-stoian Mihail 1542. Stoian 1169-Nul 440. Preferințele cetitorilor într-un match interesant — dar care a a­­vut păcatul de a nu se fi disputat — vor servi ambilor adversari, atunci când matchul acesta se va putea pune pe picioare. Cine sunt câștigătorii premiilor noastre Din cele 3151 răspunsuri, 112 au fost exacte. Pentru desemnarea câș­tigătorului, a fost așa­dar necesa­ră tragerea la sorți. Primul răspuns eșit din urnă a fost al... D-REI ELENA MARCULESCU din str. General Candiano Popescu 33, București. Cetitoarea și câștigătoarea pre­miului întâiu la cel de al treilea concurs pugilist, s-a dovedit așa­dar de două ori norocoasă, odată indicând pe cei trei câștigători ai matchurilor de Sâmbătă și a doua oară eșind prima sa sorți. D-ra Elena Mărculescu a câștigat un abonament pe timp de 1 an la «Gazeta Sporturilor». PREMIUL II (un abonament pe 6 luni) a revenit d-lui B. Schwartz din str. Alexandru Moruzzi Voevod 24, București. PREMIUL III (un abonament pe 3 luni) d-lui I. Constantinescu din Gara Luca Elefterescu (linia Plo­ești—Văleni). Câștigătorii sunt rugați a trece pe la redacție Marți 4 Octombrie în­tre orele 12—1. ȘI DOUA... CURIOZITĂȚI Nu se putea ca în imensitatea de răspunsuri pe cari le-am primit să nu fie și câteva cu anumite curio­zități. Dintre acestea am extras două mai interesante. Primul este răspunsul d-lui Radu Ottulescu, cunoscutul manager și organizator. Ca om de meserie nici nu se putea ca d. Radu Ottulescu să fie în afara celor 112 concurenți cari au indicat rezultatele precis. Dar, d. Ottulescu, manager al lui Florescu, a indicat câștigător pe... Șerbănescu. Ceea ce înseamnă că in­­teresul profesional nu întunecă în­totdeauna rațiunea. A doua curiozitate, dacă nu e cum­va deplasat acest calificativ, opera d-lui Gh. Speteanu. D-sa, este indicat exact pe câștigători, n’a fost a favorizat de soartă la tragerea la sorți, dar a avut norocul de a fi—­ una și aceiași persoană cu d. Gh. Speteanu, câștigătorul pri­mului nostru concurs. Iată un ceti­tor perseverent și mai ales compe­tent în materie de box. Citiți continuarea rubricei în pag. 8-a

Next