Gazeta de Transilvania, martie-iunie 1838 (Anul 1, nr. 1-16)

1838-03-26 / nr. 3

­. „­.- Va Ferdinand Rauber și Secretariul de General Comando Carol de Șalberg. La 30, fuseră recomandați mai mulți bărbați, carii au fă­­cut merituri pentru patrie, să capete in­­sigenat­­ și a numit Ecselenția ca Comanda­­­tul Domnul Caron de Vernharat și D. Gene­­ralmaior de Harting. - Ce oau isprăvit în Sesia din urmă, vom împărtăși de actori. Sib­iu 3. Apr. Astăzi la opt cea­suri di dimineață porni de aici în viița Sa arhiduca FERROLȘAPL d' VSTR cătră Cluj la Viena, și strigările ce isbutea din mulțămitoarele inimi a Concetățenilor noștrii de toate na­țiile în petrecură în măritul Său drum. Tohanul vechiu 30. Mart. 1838. cipetită redacție:! Măria Sa Preaosfințitul Domn­ Episcop greco-catolic Ioan de Lemeni, au dăruit fiilor săi sufletești de aici 200 Fl. m. c. ajutoriu la Zilirea bisericii lor. Subscrisul Comandant a Stației milită­­rești de aici, poftește pe C. Redacție, ca fapta aceasta a Preasfinției Sale arhipăsto­­rească și totdeodată patriotică din­pre­­ună cu simtimentele cele fiești mulțămitoare a săracei acestii obști militărești, să cine voiască a o face cunoscută la Patrioți. HURBAT. Och­ dunt. Tot asemenea d­mtimente de mulțămire fervinte doresc să arate cătră mai sus lău­­datul Preaosfințitul Domn Episcop și Du­­mitorii sf. bisericii greco-catolice din Sibiu în numele obștii de acolo, pentru că au lă­­sat să să facă cu chieltuiala Sa un răndu de veștminte preoțești și diaconești de mă­­tasă și catifea (varșon) cu toate odoarele cele trebuincioase la sf. Altariu. Medilaș 31. Mart. Pe­semne în urma fostului cutremur de pământ o parte mare din zidul cetății noastre de cătră miază­noapte sau dărămat pănă la pământ. UNGARIAL. Buda 25. Mart. Însămnarea caselor și a locurilor de case în c. Cetate Pest după înundarea la 13, 14., 15., și 16. Martie întâmplată: Case rămase întregi 1146. Pă­­gubite tare, vătămate, și care să mai pot repara 827. Case dărămate de tot 2281. Locuri goale oau grădini 527. Suma 4531. După înștiințări din prejuru­l Cubei și a Pestului să știe, cum că la Ratcheve 500 de case oau dărămat prin înundare; în St. Micloș au rămas numa patru case; în St. Marton și Macad nu poate întra ni­­meni pentru ghiața cea multă, în Lore și dece mai toate casile să surpară și lăcui­­torii să risipiră la păduri și la alte lo­­curi­­ nalte. Maiorhaz și Aporca spun, că ar fi duse cu totul, în Vatzhaza, Regeza, Domsud, Dobr, Toss ziua noaptea să­lu­­tea trăgând clopotele de perire. Ce li se va fi întâmplat la acești nenorociți încă nu să știe. casa 3. Mart. La Sf. Ivan în Comi­­tatul Bac- Conrog la 28. Fevr. născu o femee săteană patru prunci deodată întregi și sănătoși. Mama și pruncii să află pănă acum în stare bună. Spațiu înștiințările cele mai sigure regresc vi­­zuinți aoă împrotiva Carliștilor. La 5.Mar. pela trei ceasuri dimineața năbăli Carlistul Cabaniero în Cetatea Saragosa pă doă porți, care vneau deschis niște vânzători, și cuprin­­zând piața făcu­tă să vestească între glas de trămbiță ertare Samnestie­ la toți saragosenii, carii vor da din mână armene și uniformul Crăeșii. Garda națională și cetățenii deșteptați din amețala somnului năbăliră deodată din casele sale fără co­­mandant; vărsarea de sânge să lăți în toate părțile și pe toate ulițile. Carliștii îngroziți de o astfel cu de întimpinare ero­­icească și neașteptată să trasără cu graba îndărăpt lăsând 200 morți și 715 robiți, între carii este și un Comandant a la Carimtena. Carliștii încă au dus 70 de cpăr­­iați din garda națională prinși. Ajutoriul cel mai mare la scăparea Saragosii lau dat femeile de acolo: ele arunca pietrii, cără­­mizi, apă fiartă și tot feliul de mobilii din case în capetele Carliștilor, cu care adeseori nemerea mai bine (în timpul nopții) de­cât bărbații cu glonțul. Tot aceeas să întâmplă și în Spania ce sau întâmplat la toate popoarele căzute din floarea sa: femeile păzăsc trăgurile cele originale vechi, precum de frumseță așa și de vitejie mai îndelung de­cât bărbații. Să privească ci­­neva la evrei și la Italieni. .. ..... însă poporul Saragosti nu să îndestulă cu atâta. El pofti dela Maghistrat, ca să dea afară pe vănzători, pe aceia, carii au deschis în vreme de noapte porțile cetății la Caristi. Acesta ca să scape de turbra­­rea acestor înverșunații Spanioli să plă­­tiră cu capul Comandantului al doilea a Generaliului Vstellor. Penorocitul apucând în mânile unigătorilor treb­ui că suferi mii de morți pănă îi trecu glonțul prin crem­. Ocărăt, îmboldit, căzut de acești turcați, fu petrecut la locul de pierdare. După ce­ ­­ să se facă fii ai patru­i, fiind pănă acum striini. vi

Next