Gazeta de Transilvania, iulie-decembrie 1838 (Anul 1, nr. 1-26)
1838-11-19 / nr. 21
striine împrotiva lustriei, stima împăratului, pofta vite Craiului (î. S. Rliner, unciul M. Sale a împaratului) și sfatul celor doi varsați ai Statului Metternich și Colovrat, carii pretutindeni sânt uniți, unde să lucră pentru fericirea patriei, au biruit asupra unor greutăți, încoronarii și sanchetul (ospățul) după ea urmat era isprăvite - căci descoperirea sintimentului poporului nu tribuel să să fermece prin nimic - cănd ziua următoare vesti actul îndurării prin gazetă cu începutul acel simplu. La toțlo” șal, atunci să vărsa în toate părțile sucurias „noul nostru tituei adivăratul nostru Cezar! așa era numit monarhul în gura poporului. Foea acea le gazetă o închisără în rame (probazuri) într'aurite, și sănătatea răbărsătoriului de îndurare răsuna ne'ncitat din suzeli. împăratul petrecea cu ceasurile întregi fără comitivă Sluită) între mulțimea oamenilor sgomotată de bucurie. Dacă starea de mijloc a patrioților în Lombardia preste tot au cunoscut bunătatea unirii cu Austria, fiindcă care mai navogăția țării fără îndoială de atunci e întreită, acuma ființa de față a împăratului întemeie una dintre cele mai credincoase emisoane și însuș în nobilime, inte n'avea de a priimi eluive militărești și sibile. La gardia iramiană, care cuprindea 180 midulari provizorie, să fii persoane din familile cele vechi. Poate să'și închipuiască cineva lustrul, în care o au arătat feștiia, când chientuelile lor, unul câte unul trecea peste 4000 3. arg. În Viena să ba zidi pintru aceasta un palat pompot. Luarea aminte a Lacla țară au mers așa de oară încât drumurile de poștă, pe unde au împăratul, pretutindeni era stropite în cetățuile, unde sălășluel monarhul, să făcea pregătiri scumpe foarte. Cientuelile stăpânilor trecea adete peste 50- 40.000 lire, împăratul lăsă peste tot locul suvenire vrednice de recunoștința sa, însă totuș împărțirea de arluri o au făcut cu o economie amăsurată principului de liui, care păstrează decorățiilor vrednicia sa. Din crucile de prăuri, luate de acasă pentru împărțiți, mai mult le jumătate o au adus pră îndărăpt. Fie restul o pildă, cântă lihiduca Cue- Craiul după 15 ani petrecuți în lcea rang înalt al său,numai orul crucii de fur de cl. . sau căștigat. Dacă vom încheia noi dela fapte lbenumnite la lucrul tot, așa cunoaștem, cum că monarhia noastră este mai bogată cu iubirea și eprijoniria, mai multor milioane de supuși, armia în Italia să împuținează, și cu ateea Statului să păstrează o podoară mari de anide (i); țărilor oticine, anunți Franției, i s'au luat o slluție Omcinuiri) ea numai poate crede starea lustrii cea în primejdre de a să putea răni; Ancona și Legațiile în scurtă vreme să pot depărta, și în urma înaltelor nepregetări, Modena și Roma încă să pot bucura de facerea de bine a unei amicezii (O. R. ziu.) Pra româneamnă, bibliotecar ului Sf. Sava. Tot Românul trebue să se concure că ribna, de binele obștesc se îndeamnă între români din ce în ce mai mult; adevărații patrioți, porniți de un asemenea sistiment jărfesc din particularele lor avemi spre eporirea și înaintarea obșteștilor folositoare așezăminti. Acestora se cuvine laudă și recunoștință. O asemenea rusmintire din partea bibliotecii noastre meritează și D. Marele logofăt gestor pentru doizeci și patru volumuri, părți Grecești de felurite materii, ce a închinat Bibliotecii Naționale,G. Loanid, București. Cu prilejul cercetării, c Î. S. Prea înălțgatul Domn a făcut școalii militare de garnizonă, e'a dat afară următoarea poruncă cătră oștirea rumănească: „ertezând Domnia Noastră la 16. Oct., școala ostășască și găsind înaintarea, ce au făcut cinurile de jos într'un curs de loă și jumătate luni la învățătura itiri, ocrieri și socotelilor după dorință. Poi cu plăcere arătăm da noastre mulțumire șefului oștiri marele Spătar Ghica, amutorului său Polcobnic Odocitcu, „iiiitorului latoriilor de dejurnoi ștab ofițir, maior Canole, și orănduitului cu îngrijirea aciștii școli marelui Adjutant Căpitan Stoica, iar pe inter- ofițerul nobil Paraschvescu, ce a 4 învățător, peintru silința, cu care s'a arătat și îndelungata sa slujbă, binevoind îl înălțăm în rang le prapornic, minunilor de jos dăruim la treisprezece inși din clasul 3-lea cute lei zece, la treizeci și patru din clasul 2-lez căte lei cinci și la șaisprezece din clasul tiu lei doi, și pe soldatu Radu Rusu ne a înlintat mai cu deosebire în șiința negarii și alahtoetinii poruncin a semeat inter-ofiuir (Tonanii). Rutin. De la Odeea pe veștele cele următoare. Corabia rutească, Penelone vrănd să se ducă neîncărcată dela Constantinopol până la Galați, a apucato fără vitre un vint vpede și a culcato într'o mituri. Unul din corăbieri s'a înecat, iar ceilalți au scăpat într'o luntre, însă din corabie nu numai