Gazeta de Transilvania, iulie-decembrie 1838 (Anul 1, nr. 1-26)
1838-12-03 / nr. 23
Cattaro. Măcar că mai toată Albania scote în linște deplin, totuși în munții de la Piacovo o au păreat mai de curând sânge. Lăcuitorii dela munți nu vrea să plătească zeciuelele, din care pricină Iomet Pașa lin spec năvăli asupră le cu trupe rigulate și . Divizia lui căștigă biruința, dar cea comandată de Cerul din Giacovo su ăcinită; însă totuș Ismet Pașa au iscândit și lici. Chiruința are să'și o mulțămească miai vărtos infricoșatei lucrări a mcetelor congrieviane; căci cum știm, fceste gătite mai ales după aflările cele mai năi cu bombe, nu numai să înalță îngus de un pătrariu de leas și mai bine, dar dacă cad pe coperișe pe acele le coparg, să lipesc de tot ce pot sparge și aprind toată materia argătoare. Numai zidurile de piatră pot să le stea înpotrivă și nici aceste nu totdeauna, lăcuitorii de aici dedați numai cu sunetul flintelor, să spăliară fără măsură privind căsuțele lor învălite în ceară de foc feuru vette, tot aceeaș groază îi cuprinsă, care au cumine odinioară pe Americani, când leau bubuit mai întăiu t roș și tun tunurilor europene în urechi, care ei încredea de glas ceresc. Ismet Pașa să întoarsă cu 40 robiți legați de cai, la ec îndărăpt. Iemet Pașa, care îmbată limba franțuzelecă cu rubină muldă, ș'au înfrumuițat și înpodobit vbiclioteca sea cu clagicii limbei aceștia și cu cărțile tuturor tațiilor traduse întrunte ei. Dragi de veacuri și vremi! Când în suta trecută s'au tradus mai întâiu ențiclopedia franțuzească în turcește la Constantinopol, mulți dintre turci credeau că aceasta ar fi o ceriare spre dărăpănarea legii norocului; ei tremura privind la olove lătinești sau alte streine, având frica să nu fie prin acele fermecați, ca săși părăsească ciulința sa. Dar acum la anul 1858 turcii, varii să ostenesc îmbătănd limbi stiipe, să țăn de plaga cea mai fină a soțietății. frut, cum că franța nu poate fi reprezentată nici judecată din unele jurnale ale Parisului și din correspondenții lor, dovedești, deși cu cuvinte aspre, scrisoarea cavanerului Iosif Bard cătră Redactorul Gazetei, întru care zice, cum că țăranii lăcuitorii franției grm supt tirănia jurnalismului, subt scandarele moralului său, și supt ocărara crilicței și a toată cultura. „Pot înșine, zice el, „noi țărani liniștți, sântem năpădiți de Parizișii, carii judecă obiceiurile, monumentele și sfintele noastre supenire în vreme de căteva ceaturi petrecute în casa de oaspeți, și apoi cu o față serioasă tipăresc în jurnalul le Deca întipăririle făcute în duhurile lor, iar această Foe le ține toate de adevărate. Iulie Janin călătorind prin Sion cetatea noastră catolică, îi aruncă noroiul în față șiși bătu jocle sa, Mama Jorj Sand tricând prin Macon aruncă ocară asupra pleșugelor turnuri a vechei biserici șil. . Franța, mai vie încă odată, nu e reprezentată nici prin Paris, această cetate a neorănduelilor și a lăpădarii de Dumnezeu, nici prin correspondenții jurnalului de Deva, noi cu toții în provinții ne luptăm împrotiva nelegiuirilor capitalei; și ne rușinăm de acele, noi nu vrem să ne subjugăm de meoșiinile ei, de pildele prn cele fără de Dumnezeu, de centralizația cea înghițitoare, de arginatele ei monopoluri, de sumeția și de ocările și. Opinii- America, sacieg). Don Carlos au lat o amnettie din 50. Oct. pentru toți aceia, carii sunt întemniți încă nejudecați. Dela aceasta să pu afară mnigașii, aprinzătorii, și hoții de la bunuri. Stăpănirea cristină de la Madrid au oprit represaliile Comor pentru omor, lor nu să știe cum vor asculta supușii, căci Cabrera pănă acum să arată tot acelaș săluc tiran, pentru care oamenii rginei nu preau săi rămferatori, în republica Staturilor unite, cum știm, să sufere cu slobovzenie de plin și fără de nici o străngere tot feliul de secte și eresuri mingioase, numai să nu fie acele împrotiva moralității și a linișii etatului, încăt singur mnuri, sau secte de religii criștiniu, scă să aibă mai mult de patruzeci; căci adecă fieșcare om e rugat să mărturiseasuă credința de a cărui alevăr este învine deplin. în anul acesta o au mai ridicat o altă sectă, a cărui mădulari, ca 2000 cu numarul, să numesc „Mormoni. Piște fanatici deostciți. întentitoriul le este un Dodă Smidt care Acesta zice între ante multe, cumcă i s'ar fi arătat în vis un înger, care ilu descoperit tot adevărul. Așa ea să ține de un prooroc mare, de făcătoriu de minuni și de îmvățătoriul curatului adevăr. Mulți să află destul de fintiii, ca săi creadă lui. Îl învață pe al oui, cum că Mântuitoriul după suirea la itiu din rușini au trecut drept la Anerica cu mai mulți din ucenicii săi; cum că Anerica era atunci bogată de mituitori, șiii era toți preoții; așa au rămas ei 400 de ani, când anoi Dumnezeu pentru fărădeligile lor șu nimicit Așa . -