Gazeta de Transilvania, 1839 (Anul 2, nr. 1-52)

1839-01-22 / nr. 4

21.244r, făra poșă2fi 3­­ arg. Pentru înștiin­­ aciștii Foi din preuna cu Foea pentru MINTE­teratură este pre Un jumătate de an cu poșta inimă și îi­­ Trasilvanil Blaj. (întărziat) Prelonoratul domn și părinte canonic a bisericii catedrale, ase­­sor consistoriului și director c. c. ghimnaziu de aici rgo­riis megitis cu cruce de argint împodob­it, la 5. Ian. 1859 c. v. în vră­­stă de 73 ani s'au mutat la cele cerești. Ră­­mășițele­ pământești, după ce ar fi luat arhipăstoreasca deslegare creștinească dela Sf. La prealuminatul și preaosfințitul Domn și Părinte Episcop Voan de Lemeni, fuseră petrecute în sânul pământului de toți con­­frații azi DA. și PP. Canonici, de corul profesoresc, de clerul tinăr împreună cu to­­ată tinerimea scolastică din chesaro-episcope­­scul ghimnaziu și liceu, precum și de mul­­țimea orășenilor și a streinilor cu acest pri­­lej adunați. Prem­ onoratul D. și P. Cano­­nic și Rector al seminariului Stefan Coer, luânduși materia cuvântării sale dela facere cap 15 su­b 15: Dară tu vei merge la pă­­rinții tăi în pace ajungând la bătrănețe cine, au cuvântat asupra adormitului său în tristogs confrate cu o elocvenție stră­­bătătoare la inimi, vrednică de meritele răpo­­satului și vrednică de acel public ales și procop­it. Răposatul de canonic Ioan Gomeș era cunoscut în patrie și înaintea tronului, ca bărbat cu mult mai vrednic de o cinstitoare aducere aminte a compatrioților și ca român, cu mult mai înpodobit de merite pentru nația sa pust, de­cât să le putem astădată lăsa ca să fie îngropate din preună cu va­­rul cel supus stricăciunei a ființelor omenești. Pomenitul bărbat, isprăvind științele cele înalte și a numit cele teolog­ice pe la 179­3/4 în uni­versitatea iosefină din Lemverg, slu­­jind în anul următoriu, ca profesor de Ghi­­mnaziu la Blaj, dela a. 1798 fu orânduit capelan de tabără în răsboiu la regimentele I. și SP. romănești din patrie; dela 1801 se­­cretariu a ecs. s. fostului odinioară episcop Ioan Cac-- 1802 paroh g. cat. în clujș - 1805 iarăș paroh minităresc în Macod și adm. vicariatului Rodnei - dela 1805 eși cu regimentul la al doilea răsboiu frăncesc. Cătă grijă vrednică de un așa părinte su­­fletesc au purtat bărbatul acesta pentru răsboinicii în a căror mijloc petrecea, câtă mângăere sufletească, cât duh de bărbăție și credință neclătită cătră tronul, pen­­tru care își vărsa ei sângele, va fi în­­suflat dânsul lor, o dobadă puternică în ochii noștrii acea, cum că în vremile acele de pră­­pastie și de cutremur, nepărăsind nici un pas pe fiii romănilor în sufletul său lă­­sați, nici în sus în câmpia morții „Unde bbea că­dea cele mai de pre urmă taine răsboini­­cilor răniți, carii întru ale sale dureri mușca țărâna, mai pe urmă din preună cu unii dintre vi­eăi căzu în mânile vrăjmași­­lor.­­ Spre recunoștință de aceste ale Sale virtuți vrednice de un preot creștinesc, și de un român ardelean credincoe, întru feri­cire adormitul prea'nălțatul împărat Fran­­țicc I. 6­ au îndurat ai împodovi peptul cu cruce de argint, cu care avea împreunat și un salariu cuviintos de bani.­­ Dela 1808 juri să plutesc pănă la 6 rănduri 3 cr. de aci între 1 cr. argint de un rând FA­ FAAMMNĂRAMA. Erasnot, 22. F­antagie. Primiul N­­­A830.

Next