Gazeta de Transilvania, 1839 (Anul 2, nr. 1-52)
1839-12-03 / nr. 49
(SPRVEAMNALPTA VOIE) Dăarzziane larvamiă. anestii Foi din priună cu fu ea pentru minte inimă și îin Argasnot, 3. Veseșbertie. 4 f. 24cr. Fără poștă 2f. ucr. arg. Pentru înștiințări să plătesc pănă la 6 rânduri 8 cr. de aci în sus Preștul teratură este pe ul jumatate de an cu poșt 1 cr argint de un rând. Divia Relații.. între antele multe, zac trei scrisori dinnaintea noastră (toate din poemorie), întru care descoperinduse deosibitele pofte ale mai multora din c. public, la care ar fi cu neputință a respunde tot în atătea scrisori căte sânt pretinderile, spre îndreptariul și al altora avem cinste a face cunoscute următoarele: 1. Anii număroși DL.aconați din Sem. 1 al a. c. dela orașul G., carii arătară neparcere, cum că nu li sau trinmis „foile noastre și pe Sem. N., să binevoiască a cunoaște dela noi, cum că fără prenumerația înainte făcută, numai la simpla poftă a cuiva nu trimitem nici o foaie. Dumnealor au acolo prilejuri foarte bune de a premumera. 2. Mai aleseori dechlarata și acum iarăși renoita pretindere a unor DL. cetitori interesați a cunoaște mai de aproape cursul întâmplărilor politicești ale lumii, ca „Gazeta” să se dea de două ori pe săptămănă, poftinduse la aceasta o slobozenie nucă de la preanantul Loc, care noi încă nu o avem, nu se poate împlini. Socotim însă, cum că după ce Redacția „Gazetei se sinește în toată vremea a împărtăși cetitorilor săi în estracturi lesne de înțeles, toate cele mai sontice și totdodată bine dezișuite și proaspete vești politice și comerciane: Publicul, pe lângă micul preș al foilor nu poate cunoaște antă decăt un folog, de care pănă nu era aceste „foi (însuși după mărturieirea celor mai mulți) mai ales în patria noastră românul nu putea an prețui. Cei carii ne iubesc, ne și înțeleg. Și pănă la alt veac să ridicăm glasuri de adâncă mulțămită cătră preabunul nostru împărat și Domn, cum că se îndură părințește a ne da aceasta frumoasă publicitate care o avem. . Din țara românească ni se arată, cum că „Gazetele nu se pot trimite la julețe prin obicnuitele poște. La aceasta noi nu putem respunde mai mult, decât, cum că, dacă poștele din acel prinținat nu sunt organizate, să poarte lieste foi pentru racșă obicinuită a se plăti ca în alte țări pentru jurnale streine, atunci noi alt mijloc de trimitere nu prea cunoaștim. Patrioții pot ști aceasta mai bini. 4 „Foaiea pentru minte, inimă și literatură neavând nici o pricină le l și schimba al său plan, după care lucră pănă acuma, va rămănea tot „Foarea pentru minte, inimă și literatură Dungapănă acuma e convinsă de ale cale urmări și e gata a da piept cu orice furtune; pănă va avea vreun cetitoriu, rămâne statornică în ce au apucat. Articoli sănătoși, înbogățitori de idei vba privii și die aci vamite dela toți acei domni literați, carii au înnaintea ochilor săi aceeași țintă, de oare dela început Redacția însuși, adecă între altele; a măsurat deschisinitelor plase a cetitorilor, a lăți feliurimi de cunoștințe și idei nouă astăzi neapărat trebuincioase și folotitoare, și aceste de mulate ori îmbrăcate odată în cuvinte sărbătorești