Gazeta de Transilvania, 1840 (Anul 3, nr. 1-52)

1840-02-25 / nr. 9

---- - nutul, în care avea a eși înalta Pereche din palatul Buchingamr cu puțin în­ainte­le 12 ceasuri­e și mai înali Prințul Al­­bert, întimpinat de cătră popor cu ser­­vinte batere în pălmi, puțin după aceea se arătă Maiestatea Sa, însoțită de Duce­sa de Chent și de Duc­esa de Suterland, care e cea din tăie damă de curte, apoi de pluși­­torii curții primari și de doi pagi, carii pur­­tară vestmântul l. Sare din dărăpt. Vic­­toria era îmbrăcată întrun vestmânt de atlas alb, fruntea ei era împodobită cu o cunună din flori de pomeranță, tot așa e­­ra îmbrăcate și fecioarele, care petrecea pe mireasă. Din ferestrile palatului fămfăia batistele damelor celor atât de elegant îm­­brăcate, așa tricu tot alaiul în 15 ca­­lești la palatul st. James, biciregina fu pregătită de a merge în capela acestui pa­­lat, care pe cât este de strămtă, pe atâta era pentru această sărbătoare pregătită, îmbrăca­­tă în postale roșu carmosiniu și cu gust întrunită. Pe masa de cuminecătură stră­­lucea bogăția vaselor de lut, iar în drea­­pta și în stinga se afla așezate scaonele pentru arhi­episcopul de Canterbury și pen­­tru Episcopul de London, carii au săvăr­­șit țerimonia. Locul hotărăt pentru cor­­pul diplomatic era cu deosibire împodobit. După întrarea în capelă, D. mireasă în­­preună cu mădularii familiei regale cuprin­­seră locul dea dreapta, iar strălucitul mire cu ruteniile sale dea stânga altariului. Din­­tre soli, austriacul, rusescul, nordamerica­­nul și belgicul ședea în frunte, generalul Sebastiani singur ceva și la o parte. Pe so­­lul turcesc îl vedeai aruncând niște căută­­turi de mirare asupra unei nunte creștinești. La întrarea prințului­­ sel era înbrăcat în uniforma de gardă și pe umăr purtând un vprău mare and „favosg­­eau rificat toa­­tă adunarea, el fu dus mai întâi pe treapta cea deasupra a altariului, de aci fu petrecut la regina dăduvă și la Tatăl său spre a le săruta mâna. Întraceea întrănd și Victoria în capelă petrecută de sunetul mun­cii, Ar­­hi­episcopul pășând înnainte la altariu cu sfânta carte în mână ceti cu glas sărbă­­toresc formula de cununie. Când el așun­­tee a rosti cuvintele: „Albert vreai Tu a avea pe această femeie de nevastă ție încredința­­tă? „Prințul respunse cu glas mare. Vu­­vreau. Și la întribarea:­ „Victoria, vreai Tu pe acest bărbat ai avea soții de căsăto­­rie fie încredințat? Regina resprice cu ini­­mă, cinsti, ar asculta și a fi numai al dânsu­­lui încă leau rostit dâ­nsa lăumurit. Ju­­mătate la 2 ceasuri 21 de tunuri vistită capitalei cum că prințul Albert au pus în „Vu vreau­ cuvintele: „an iuvi, an legetul reginei Victoriei inelul „vel sim­­plu de aur și că ingeetura e închiată. După perimonie prințul Labert își duse la mireasă în sala tronului, unde fu iscălit contractul de căsătorie de cătră amândouă părțile. Masa în palatul st. James au fost așternută pentru 150 persoane. După cele mai vouă știri din London e­­ste pretins, cum că D. Crunov, care e însăr­­cinat de cătră Cabinetul rusesc a mijloci o Hotărăre definitivă în pricina răsă­­ritului, pănă acum o­ au nimic, s'au foarte puțin ar fi isprăvit. ghipt. Alesandria 25. Ianuarie Mehmed IIi au avut o nouă conferință cu general-consulul englezesc. Acesta cercă în tot clipul a pleca pe bătrânul Mehemed la îngăduire, dar măcar că era întru aceasta sprijinit cu mare energie de cătră Agenții Rusiei, Au­­striei și a Corusiei, totuși se pare că Vice­ Craiul lăpădă toate propunerile făcute, nepăsândui de amelințeri, care, după a lui părere, nu se vor împlini nici­odată. Gă­­u­rile de răsboiu se fac în toate părțile. O mulțime de material sau trimis la 8. lean d Asghe și la taurus, mulți cred cum­­că Mehmed Ali astă dată (fără glumă)nu va nnii cânt un fir de păr să îngădue. Di­­chiarățiile Pașii cătră Consul îndreptate, încă au fost astfel au, în­cât lesne putea cineva căndea în ispită a­sta pe lângă pă­­rerea bătrânului. Care dechiareții sânt ur­­mătoarele: înaintea lui, concesia moștenirii n'are nici un preț, fie aceea dată numai pe Vghipt, au și pe alte țări totd'odată. Vl va să fie ce stăpănește, și dintr'aceea nu lasă nimic. De le va veni englezilor în min­­te a întrebuința măsuri de puteri în po­­triva lui, atunci ea va ști fugări pe insu­­larii aceștia pănă la insulele lor;­­oare? Napoleon au fost cea mai mare dovadă, cât de puțin pot europenii asupra eghiptului; și întâmplânduse să și învingă, totuși o asfeliu de învingere nu ține mult, apoi sin­­gur franțozii sânt, de caru­ el (Mehmed la) în acest chip are respect. El nu poa­­te cuprinde, în ce chip pot să intereseze pe Vuropini trebile Eghiptului! Singur în Con­­stantinopol mai cred ceva și asigurărilor lor, pentru că acolo sânt orbiți, și nu văd că europenii au în ochi sangur­a lor folos, iar nul împărăției Osmane. Cum poate Poar­­ta săși închipuiască, cum că Europa numai din delicateță cătră dânsa îi va lucra pricinile? întoarcă și Sultanul puțin pri­­virea asupra Moldaviei, Valahiei și a Serci­­ei, ispitească cu amănuntul relațiile Greciei

Next