Gazeta de Transilvania, 1841 (Anul 4, nr. 1-52)
1841-02-23 / nr. 8
S scute, însă în scurtă vreme se arătă, cium că dorita neatârnare pentru greci era numai jucărie amăgitoare. Sinodul din Atina nu cutează a se folosi de drepturile cele din lontru, care mai ainte le avea patriarhul cu sinodul ecumenic. El nici cutează a hirotoni episcopi, nici a face sfântul mir, care este taina adoa. în aceste împregiurări etrist orătoare sinodul se ajută cu episcopii hirotoniți de patriarhul din vremile mai vechi și carii astăzi petrec fără eparhii în Grecia, iar" sfântul mir îl aduce pe supt ascuns din provințiile învecinate și anumit din Tesalia"). Patriarhul din Constantinopol ameniință cu anatemă, dacă sinodul s'ar folosi de drepturile ce patriarhul pănă acuma leau ținut pentru sine, și dacă prin aceasta s'ar arăta cu totul neatârnat. În Atina nu cutează a merge așa departe, și se află cu atâta mai strimtorați, cu cât sinodul ecumenic și patriarhul, însuș în lucrurile dogmatice și disciplinare spre pildă tipicul, posturile ș. a. se amestecă cu deadăngul, precum s'au văzut aceasta în cauza preotului Cairis la Andros. Prin acinia de apucături însuș liniștea patriei poate fi aici se vede că singur prin aceea e'ar putea ajuta, dacă planul pus de mai nainte în lucrare, de a dezghina pe Grecii cu totul de cătră Constantinopol și a o deblara de neatârnată, va fi sprijinit prin mijlocirea puterilor proteguitoare din Europa, încât adecă acelea cu vreme să înduplece pe patriarhul, ca acela să se învoiască a vedea pe Grecia despărțită și scoasă în faptă de supt toată jurisdicția bisericească a dânsului, tocmaia, precum vedem că se întâmplă în Rusia. Pănă când aceasta nu se va face, tinăra Vladă remâne supt apăsarea unei stăpăniri bisericești numai provizorie (pănă la o vreme), foarte primejdioase și triste, cu ne'ncetata frică de a fi deeghinată oaricând prin silă, care pentru viitoriul ei ar fi mai stricăcoasă de cânt ori care anltă mătură. Serbvia. (Sălgrad 2 Fevr). „Gubernul sărvesc împreună cu toți senatorii de acuma chiemați la Belgrad ține lici de căteva zine necurmat sesii de sfat. Se spune, cumcă înnalta Poartă au primit de curând un ferman cătră tinărul prințul sărbesc și cătră gubernul sârbesc întru care deciară, cum că puncturile de învinovățire împrotiva notabililor sărbiști, Vucic, Petronieviciul, șcl., nici de cum nu ajung ai isgoni pe ei din țară, din protivă ei prin statornicia lor întru apărarea constituției date de cătră înnalta Poartă nației, o au arătat ca supuși credincioși a monarhului lor, și pentru aceasta ei au a se bucura și de aci 'nainte de înnaltul sabor și complăcerea împăratului lor. „Ghinărului prinț i se porunci de cătră înnalta Poartă, a reașeza iarăș cât mai curând pe toți notabilii cei scoși în posturile lor de mai nainte, și niște persoane, ca un Radicevici, Raiovic șci. șii, ale căror caracter este destul de cunoscut, carii în vremea tulburărilor au azurpat scuprins cu si la posturile acestea, îndată s ăi departă. Pașa din Belgrad încă să stea cu deadănsul pentru o cât mai curundă hoturăre finală a adunării de stat. „Prințesa Liubița se ostenește înzătat, spre a mijloci, ca orânduita adunare de norod să se treacă din belgrad la craguzebaț, fiindcă că martirele pentru cnezii ce se adună din dentrul țării, s'au și pregătit în Belgrad, „între prezidentul senatului, Vefrem ocrinovi, și între ministrul trebilor din afară Gheorghe Protic domnește împăpuere gria, care profolește o desfacere a regenției. Toată Serbia o au scărbit prin întâmplata nelegiuire, prin evizuința răului. Adevărații părinți ai țării sânt scoși din țară prin intrigile stăpânitorilor le acuma, carii alăturânduse pe lăngă cei eșiți, nau nici măcar o umbră de merit în țară. Un Vuchi, un Petronievic, cu aumirații lor prietini, trebuiră să'și lase patria lor, pe care ei așa sus au mircat'o, și iau dat adevărata libertate, atunci când se luptară luptă de moarte în contra tirăniei lui Miloș Obrenovici Obrenovicii, mari și mici, bărbați și femei, de mult privea toată Serbia ca o avere dăruită lor din ceriu, în care ciminea să nu poată stăplăni măcar o palmă de pământ, în care numai ei să aibă a porunci; pentru aceasta lor nici nu le încape în cap, ceva să zică împărțire de putere și constituție de țară. „Fantele prințesei Liuvița și a lui Jefrem Obrenovic întăresc aceasta de o sută de ori. Prințesa îmblă cruciș curmeziș prin toată țara, și oe arată norodului în mai multe forme: acum ca corregentă, acum ca o înțeleaptă sfetnică a fiului său, și apoi iarăș ca adunătoare înfricoșat ucfu când au putut șira episcopii claricii răsăritine artiturine lor pănă la atâta? Istorii și prabila siriciasca bor arda antasta.