Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)

1848-07-15 / nr. 58

239 șul acesta, ne remănănd eule altă cale, de căt a se arunca supt apărarea austriacăi (APgrem. Desig. Zig) ȚARA ROMĂNEASCĂ și MOLDOVA, București. Ultimatul Sultanului din 3. Iul. c. pou dec­lară că J. Sa nu se va amesteca la constituirea internă a țărei, apoi că la întămplare de turburări numai trupele tur­­cești vor ave dreptul a întreveri. Noi însă ne vom feri cu toată puterea și silința ca nici o putere să ne aibă pricină a între­­veni. Dzeu și mintea noastră ne va apăra.­­ Sa primit o scrisore de la Talaat Efenn­, prin care avisează formal pe guberniul pro­­visoriu, vă rușii primiră ordin de a se ren­­toarce peste Preot, apoi fiindcă sultanul primi constituția, armata turcească nu va veni în Țara romănească. Aristarhi e de­­gradat din postul de agent al a romăne, iar în locul lui e așezat Ioan Ghica. Ace­­sta ne spune de la Constantinopol întocma. Talaat Efendi și Soliman pașa vor veni la București spre a se înțelege cu romă­­nii. Ei vor fi primiți cu cea mai mare pompă. Neguțetorii se îndatoară a forma șese­mii gardă națională cu toate cele tre­buitoare. Joi la primirea știrilor dela Constantino­­pol capitana fu iluminată strălucit, musi­­cele regimentelor căntară, poporul juca și striga: „vivat constituția, e denumesec comiteturi spre a lucra la proiectele constituției, vare sănt a se propune adunării paționale. Puntul proprie­­tății se va pertracta cu cea mai serioasă luare aminte, cer­ănduse din toate părțile și în toate privințele, pentru ca cei intere­­sați la acest punt să nu aibă nici o pricină dreaptă și cuvioasă a reclama: Tocma citim în Monitorul roman din 6. Iulie aceste două adrese. Adresa lui Feric Rilat-Pașa din Silistra către D. ministrul pricinilor din afară. Am priimit adresul D voastră prin care mă înștiințați că uni din cei de aici cugetă a trece în acea parte pentru bântuirea lă­­vuitorilor Valahii, și cereți a se popri tre­­cerea unora ca aceia, ca să se poată păzi întregimea liniști locului. Cunoscut este, că nici­odată, mai vârtos în această epocă critică, nu se iartă a se da cea mai mică pricină de tulburarea liniști supușilor prea nuteroici împărății, ca unii ce se proiec­­tează supt împărăteasca umbrire, și să apere de ori­ce faptă pedreaptă, și mai cu seamă, împărăteasca voință este pentru locuitorii Țerii romănești, a nb cerca cea mai mică măsur supărare, căci, scopul unic al împărăteștii sale măriri, privește la a­­sigurarea și liniștea nemiților lăbuitori. De aici, din ori­care măcar parte va fi, daca vre­unul va cuteza a trece în Valahia și a face nevoiniate, negreșit unul ca acela, dovedinduse, va lua o aspră pedeneasă. Ose­­bit de aceasta, se vor cerceta și toate miș­­cările dregătorilor și cel ce se va dovedi cu vre­o faptă împrotiva poruncilor, își va lua cuvenita osăodă. Aceasta, în cu po­­știință aduse tuturor dregătorilor, sau dat cuvenitele porunci în scris ca să stăruiască cu dinadine a să face urmarea ce s'a zie, și pe viitor nu vom înceta, de a fi cu toată luarea aminte, spre a nu se întămpla cea mai mică necuviință. Adresul slăviri sale Tefterdareu­­lui Silistri către guvernul Țării ro­­mănești. Urmănd a se cumpăra șase scute cai pentru trebuința cavalerii și artilerii îm­­părătești, Beiz Efendi și Malie-Nazâr, si au înștiințat cum că agrentul țării a scris gu­­vernului că banii trebuincoși pentru cum­­părătoarea cailor în Valahia, să se răs­­punză din dările către Poartă ale anului 1264, adică 1848 anul curgător, celui orăn­­duit pentru aceasta, dăndesc din partea în­­scris de priimire, v care apoi să se trimită către haznava împărătească, spre săvâr­­șirea celor de cuviință. Și însărcinatul ce cumpărătoarea cailor, ajungănd la Ruș­­ciub este a veni abelea pentru aceasta după­­­ voinți. Dar fiind că s'a făcut în Valahia oare­care prefacere a lucruri­­lor, este trebuință, a se încunoștiința acea­­sta mai întăiu guvernului, și pe urmă după răspunsul ce se va lua, să se facă și ur­­marea. De aceea, ori în ce chip va fi pen­­tru aceasta chibzuirea guvernului, să vine voiască a mă înștiința căt mai fără de zăbavă.­­ HRONICĂ STRĂINĂ. Germania. Francăfurt, 12. Iulie. Arrhi­­­ducele Ioan vicariul sau administratorul im­­periului german sosi­erc pe la 6 oare aci și trase la ospețul „curiei rusești. Germanii îl primiră în chipul cel mai strălucit. Seara îi făcură o serenadă cu mai multe mii de facle. Astăzi mearse o depetație din 50 bărbați la cvartirul lui și-l invită la adunare. . Va veni pe la 11 oare. Presi­­dentul Gagheria îl priimi cu un cuvănt fru­­mos, la care Îl. La încă respunse din ini­­mă, zicănd că va confăptui după putință­ și pentru mărirea și înflorirea, pentre­ pa­­cea și frățeasca înțelegere a întregei Germanii. După aceea se depărtă din adu­­nare. Înălția Sa mai tărziu porunci­a se trimite o estafetă depă fostul ministru al Prusiei Camphausen, pe care hotărâ al face president la ministeriul Germaniei. Camp­­hausen fusese ministru în Berlin în zilele trecute și căzu acolo din pricină că nu voi a recunoaște revoluțiunea de la Berlin. Austriacilor nu le vine la socoteală, că ar­­hiducele Ioan își alease tocma pe acel ei ministru de president, pentru aceea au și declarat în jurnalul universal dela Viena, că întăia întreprindere a vicariului au fost nenorocită. Noi însă credem, că ar­­hiducele au lucrat cu cea mai nemerită po­­-

Next