Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)
1852-10-18 / nr. 82
ca să fie îngreuiat poporul și clerul, pănă agend vor lua împrumut” Apoi de se organiză ne spesele națiunei, atunci nu numai clerul vii, și totă împopulățiunea romană drebue să conserve, păli aseminea doresc, ma vor pretinde toți veltivarea în institet L, de unde nimenea nu se poate estide; asia, asia Dlor! un monopoliu, un ceva singur pentru mine, nu este de împerăția acestei lumi cosmopolite. Ye să mai scriu de atătea bărfele, cari timpul cou lată zisa trevândă ze dă de mincinoase, cum că adecă romanii Belușieni, și mai ales gimnasiul apoi centrul sasi complet roman; la Beliu ar fi un ram, sculșii, nu, nu scrie d'aceste, noi le auzim în toată vara din gorile născocitorilor celor răutăcioși, și le scim undvoiesc a rănti; noi dopim nemai sa pentru acei frați ai vostrii ce răniță, cari din timpurile de față voiese a vâlosi ne aripile denegriciunei asupra fiilor aceleași patrii, zăvită adesă de adevărata virtute, să viiă dreapta judecată. Aszim cum că în Satu ma pe ce va înființa o sveclă reale romană, cum că aceasta e măna dea dreaptă pentru omul roman, cine au cunosce? dară numai să aie, Cabinetul literariu pentru junimea rom. Orădanu și a luat întărirea dela gebernementul țerei; ține ședințe sub conducerea prof. limbei romane; mi a aepst ne mai mulți domni de memorii atătaptivi, căt și onorari; acuma eb pregată să edea un almanah; dap de nou pari en ceva „mistum utile, dulci““ apoi atunci mai Bine să lasă escaltațiunea poesiei sentimentale. Viena. „V. Ț. ne împărtășaște, cum că Mai. Ca împăratul cu resoluțiune din Fiume din 15, a. v. Ca inderat a aproba clădirea saui drum de aer de etat dela Stainbrub până la marginile creatice, mi pentru continuarea uși dela granițele ecrpatice ca demandat a ce cs șternen proiept spre otărâre prea vastă. La clădirea drumului de ferma Temișurei ce și încep lucrările preliminari administrative. - Despre joumnalele rusești vorbea maieri gazetele nordice germane d'a rândul, cum că acele observează o totală tăcere despre metamorfosirea lui Lui Napoleon. Aceasta însă nu e adevăr, văd foile Varinoviei atăt rese căt și polone vorbesc negenite, încă despre însa coronarea împăratului ca Napoleon an Ș.le. Veneția. Depă finirea manevpei de cavaleriă a a Nlopolenone orașul acesta căștigă, pentru esemplarea lui purtare și primirea Monarhului, foarte mult, că au dăruit cu privilegiu de cetate liberă. Aceasta vă va intepeca mai puțin, cu toate că la ceea de îmbobură ne sângele nostru trebue să avem mi noi a simți vr'o plăcere. După se ce despăcu concentrarea miliției ce așeză batalionul nostre al P-le în cuartiru de iarnă la Veneția. Această împregiurare a căutat mare bucuria regimentului nostru care constă cea mai mare parte din feciori romăni de legea răsăriteanu, având aci o pasiune de a frecventa biserică de ritul său. În constructura ini avespia ei e demnă de însemnat această besericsă. Împregierarea însă, că episcopul de legop. servește mai în tute sărbătorile mai alese, MED ne invită la cultul dumnezeesc. Despiințiarea batalioanelor de grenadiri și împărțirea companielor elite pe pen, s'a destinat, companiele de arme de mai nainte s'au desființat și trăine pentru formăndul batalion al 5-le. O sumă de feciori se emisă cu slobozeniă p a casă, ce influențiază mult la cei remași me 408, fiindcă peuman telor cu cânduită mi puroape bună li ce dede aceasta favoare. Cronică strâină. Franța. Paris. La 16. Oct. ne au 4 ape depă meală și intră L. Nanoneon în Parie Ba sa triumfătoriu. Vremea era minunată, stradele și bulevardele pe unde a fost să treacă Președintele era pline de oameni. De tote părțile ce vedeau flamure, decorățiuni și inscripțiuni în onorea împăratului Napoleon III. Deputățiunile industriașilor ale corporățierilor, mi ale comunelor din trei despărțăminte ce au venit spre salutarea lui L. Napoleon au fost nensmepate. La arcul cel mare de triumf ridicat lăngă pontea numită Austerlit îl priimi municipalitatea Parisului cu prefecții, al poliției și al despărț. Sena în Ban, care ne avort ceile oramelui pi presentă și adresa, ce votată de rogi membri esarima dorința parisienilor de a ce restavili împeriul. Președintele intră șila re urmat de o suită nemeroasă, pn care suită ce vedeau municipii, marșali, generali, centropi, deputați și alți demnitari îmbrătați în uniforme prestrălucite. Tot șirul ce escorta de 52 de scadrone sărărime. După care urmară mai multe echipajee,, între care s'au însemnat aparhiepiscopului de Parie și ale mai multor miniștri. Cănd au priimit de către demnitarii statului în curtea drumului ferecat L. Napoleon șs o caps otrălucitore de buburiă le zise ăstor persone mari: „Domnilor! De, me priimiți ne mine ba ne en triumfătoru, măcar că eu n'am reportat nici o victoriă.. Ajungănd în Teufleri fu înpresurat de atăta mulțime de cere îmbrăcate în vestminte albe cu flori, încăt calel începu a i ce arbori mi negreșit că ar fi rănrit ne Prioțul, cănd ar fi post el un călăreț mai puțin ghibacie. Hi această ocasiune zice către adjutanții de pe lăngă sine: „În tot cursul călătoriei mele nu m'am împedecat de nimica fără numai de flori. Vorbe care dovedesc mai mult decăt tote „Monitorele” căt de mulțumit e L. Napoleon ce priimirea ce i s'a făcut prin Franța meridionale. Sera a fost illuminățiene. S'a băgat însă de seamă, că mi dechiărățiunile de zi, mi illuminățiunea de seara a fost pompoasă numai ne la casele cele publice; ne la casele privaților abia vedeai săte un lămant de hărtiă atărnat. Peste tot priimirea s'a văzut a avea o colore obligată, încăt toată manifestățiunea nu se poteascrie poporățiunei parisului, și provințialilor și încă amaloiaților sau candidaților de slujbași, venite la Parte din aoruncă sau pentru ca să'și recomandeze zelul booap artisticu. De toată indiferința acra a Parisienilor, Împeriul tot e cvasi! Monitorul dela 19. Ost. decilară în fine aceasta oficiase, publicănd decretul, npinoape ce o conciamă la munți altul ...”.„.i))„De z sprghema a stabilitș în sintegipt. Santu-Auguprietate a materiei. stinp zice ca geretitiunea continua a minunilorule adusse la deszghetin, assiduitate viluent, Cicerone înca confirma acestu adeverut: „,Vezîndu în tote zillele acelleasi lucruri suffletulu se învatta dimpreuna cu ochii a le întuită fara a tesere în sene vero impressione; si nu admira, nici segreteaza causele acestora effecte, ce vede totudeuna, ca si sanda „noutatea, era nu marimea lucruriloru ag cauta sa ne învite, sa me atinstie spre a segseta sapsele loru. Sed assiduitate dno. tidiana et sonspetadine oceulorum assuescunt animi, neque admirantur, neque requirunt gationes earum rerum, quas semper vident, retinde qnasi novitas nos magis quam magaitudo rerum debeat ad exquirendas eapuas excitare; (De Nat. deog. lib. IL); Asiă “dara fara îndointia essiste o causa eterna immateghiala, intelligente, care mundulu noi; ar fi parle numai correspunde căci idea repumna contradice ideia divisibilitatiei, fara o enigma inesplicabila. De alta idea acestei cause supreme ideei infinitului care pare infinitului se care e afla în essential. o proba nu cutezamu a zice ca idea infinitului e o hhimera, ca infinitulu e neîntellegibil; dinsonta finitulu si fugitivulu se pare mai multu unu visu. Sentimentulu infinitului e adeveratulu -attributu-allu suffletului, “dara de unde vine aceasta idea a infiitului, care sta forte susu preste noi, si care cu toate acestea ne representa infinitulu? Nimica material si finitu n'a pututu sa nu o deasa si fnit și narate representă infinitulu, de care e infintu dilegenta, ne assemine. E învederatu sa n'am pututu sa-mi o dau eu singuru, caci si eu in finitu, ca si tote cellelalte lucruri despre care potiu av € o idea. Tgheo pe astă dara sa conchidu de nesesie catentia immateriala si infinitu perfecta se gergheseaza spiritului meu, cându cugetu despre dînsa, si voiu a o sonsere. Deci sau de-mi, arruncu ochii asupra universului, sau de intru în mene si reflectu, suntu sonstg însp a ghespinoasse essistentia unui Dzeu creatoriu, infinitu-ratente, infinitu-întellegente, infinitu-bunu. Dara deca mundulu e opera unei Fientie infinitu = tratente, infinitu- întellegente, infinitubune, atunci nu putemu admitte cu Creato- ghișit, dupa ce sa scossu din nemica, si a întorsu ochii de la dinsulu, si sa tras su oaghespma în singuretatea sa spre repausu. Dzeu warpinto de lassă fapturile serte dupa ce o data le a creatu; si pentru sabunetatea sa infinita voi si le crea, nu e mai prejosu de demnitatea lui de a le gubernă si a veghia asupra loru. In adeveru credentia în providentia divina a fostu în tote timpurile constante si universala. Acesta Ighedentia e fundamentulu roematelogi cellui “mai vechiu roeto, alle lui Omegap. Vanalț pastoriu Eamea atighintesse spusesspla solisiti diniiori selle protectionei lui Lone, care a binecuventatu adoregationile sți în toto sei s'a înstredentiata. Providentia se întinde pîna si la animale ; vorbindu de o columba Omega zice, ca ursita nu voi sa fia prinsa, Tote vinu de la dzei, de la ei sa asteptamu tote, si cutvar ei sa ne direptamu toto deuna spre acapelă bunurile de cari suntemu lipsiti. (Va urma.)