Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)
1852-11-08 / nr. 87
12. pa național mi ește Veenianei pentru creșterea orfanelor fetițe romane -- 100 fiorini în monetă convențională, bucurânduse de asaciunea uei sau dar cape sprijinirea acestui institut atăt de vinefăcătoriu pentru pațiune. - Deci te rog, a primi Banii, și ai înmânia cuvenitului loc, rămănând al Domniei tale adevărat frate Petru Cermena.” Pentre repetita această zelosă binefacere fie Domna Iuliana Mocioni binecuvântată în dulcea memoriă a posterității vostre pentru care se vor păstra aceste evveniri în analele Revnienei. Dela Comitetel R. F. R. Deja, 15. Noemvre 1852. ki ocasiunea primei sesiuni ordinarie, ținute de cătră cleșivă. ș judecătorescu alu tribunalului de țeară din Deju la 10. ale a. c., au îndreptat prea vredoiculu bărgară, cavalerulu Dim. Tabora, președintele acestui tribunalu, următorea cuvântare cătră atinsulu consilie: „Începăndumi activitatea oficiosă, să mă iertați Domniloru saală a îndrepta vr'o căteva e bogat de tote productele, îndurat apostolica Ca Maiestate Datorința noastră capitală cuvinte cătră Domnia Voastră, Ksposaă proceseloru civile, care după ordinea procede mai înainte era prea trăgănătoriă, ci intrerea moratoriului dela anul 1847 încoace, periclitară creditul țerei aceștia de coroană atăt personal căt și real. Ca pe delăterarea răului acestuia de obște cunoscut, mi spre a face din Ardealul acesta, care de a arminr penes o provincie înfloritore, seau c. r. a da afară o poă ordine procesuală civilă, Bape dă fiecărui căutătoriu de dreptate posibilitatea, de ași dobândi cugetatul său clrept în cel mai scurt timpu, care e egală pentru fiecare ceas statului fără deocegipe de demnitare mi stare, mi sa pe ni s'au prescrisu nean, Domniloru, a ținea cu mănătate această lege frumoasă, o cu celelalte constituțiuni judiciari ale a. r. provincii austriace, o pot numi lege de auru, a dicta căt și celui bogat aseminea drept nepărtinitorie, fundamentum regnorum"“* Numai prin se întroduc legi noi: „Justitia est o justiție bună ce va putea ținea într'o stare înfloritoare statul și într ânsul și provincia. Eu adevărat nu ignorezu ape starea, care e legată cu postul unui judecătoriu preste tot, mi în parte aici pa Ardeal, unde „ mă încumez totuși a edifica ne zelul cel neobosit în serviție mine a Domnilor Voastre pe întreruptă lucrare, mi sunt dela început convins, vă acestea doă dau posibilitatee, nenumai de a vinește spiritul legii, ci și de a corespunde în delină măsură dorințelor țerii, care și de altmintre pnea pau țintt ochi asupra nostră. Pentru aceea vă chiemu, Domnilor, cu atăta mai tare o strădanie neostenită, fiindcă Domnule Bocroe aveți a decide asupra celor mai înalte benuri omenești, asupra vieții, libertății și a averii, și adaug la provocarea aceasta și asigurarea, cum că eu nu vumai voiești prețui strădania aceasta a Domniilor Vostre însuși, ai nici că voiu lăsa a nu o face conoscută cu fieștecare ovasiune mai înaltului loc superiore. Vă provoc Domnilor mai încolo, a întămpina cu cuviință ne fiecare partidă fără deosebire de demnitate și stare, fiind că numai ama veți arăta țerii wi gubernului împărătesc, că sunteți bărbații, carii și știu dobândi obșteasca crima în țeară și justifica fideția gebernului împărătesc pusă în ei. Străduiți vă Domniloru mei prin diligință, purtare cuviincasă cătră partide și prin dreptatea demisiunilor Domnilor Voastre a ridica tribunalul de țemră din Deju la model de tribunale, și eu vă pociu asigura, cum că lauda din partea țerii vni a gebernului împărătesc au vă va lipsi. În sfârșit ns pocie să nuși esprim cea mai internă dorință, ca de domnească pa vremiul încredințat mana ducerii mele cea mai putinciosă armonie; să adoarmă pentru totdeauna pa sinul fiăcărui dintre Domniile Vostre TOT» putinciosa spe națională; ca Domniile Vostre, Domnilor mei, să vă priviți curat numai ca șerbitori ai statului, cărora fiecare paționalitate are de a ae oi străină; sa ne mine Domnilor mei să nu mă priviți numai de președinte, dar cu mult mai mult de amie al Domnilor Vostre, &btc pb care ce vă întoarceți „pe tote casurile de debietate, și care nu va întermite a vă ajuta cu fapta și cu sfatul.” Tordașiu. În 16. Oct. a. c. ce decoră pit Oreștiă, în casa pretorială, înaintea adunăriii magistratului, Domnul Nicolau Sentivani, norapisa Tordașului, ni crucea S. Anei de clasa a 3-a, după ae În. Ca Împeratul nostru îi cede concesiune de a purta această decorățiune. ki ocasiunea aceasta ținu decoratul o cuvântare cătră Magistrat, sprod împerăteștilor binevoințe TOT fericea precum și Magistratului. Clujiu. 5. Noemvre. Camera comerțială și îndestriată de aici în adunarea ca de ori estraordinariă, însă foarte căutată, hotărâ a inființa aci o scoala reală inferioră și în scurt, succedândule cu aceasta, a o complini de școală reală superioară. Planul la acest proiect abeal dedleră profesorii A. Berde și L. Chiovani și îndată și fructifică, căzănd pe pămănt d'așa. — Jurnalul din Clujiu „Hetilap” represează bine interesele și propuse. Dintre Munți. Corespondința din Abrud în Nrel 84 aa Gazetei presupune un auctor zelos pentru binele nostru și al fiilor noștrii, cu toate înse dorim, ca dela cei mai bine înformați să ni se deplinească cu d'amăruntul mi ns mai opuțin decăt toată starea înstitului postru de preparandiă npessm mi nașii ce s'au făcut spre desă consiliulu semănăndu tățeanu atăt săracului fiind de normă ese așadară. Domnilor mei, acă după cunoscutul principe pe care, prin zal 05 me zsimte sassieei destul din causă mai vârtos că noi fiii acestei natri scumpe cunoștem și simțim mai puțin decăt ori care alții fermecătorele ei daruri cu care provedința a înzestrato înfolosul nostru. Dacă însă Dzeu a mai creat și adornat locuri frumoase pe acest rotund al pămăntului, apoi văile hațegului și luncele șerpuite și spălate de Murăș pănă la Padua și Lipova anevoie pui voru mai avea părechea lor. Era de după amiazi spre seră, cănd sorele alergănd spre apusul său își răvărsa focoasele rare peste undele acelui părduros și acesta le răsfrăngea din oglinda sa, pentru ca să se amestece cu brănda lumină a lunei carea se și arătase pe orizon ca și cum ar voia ne însufla curagiu la călătoria neptatică în carea ne aflam. Pintre dealurile dela Odvoș și Milova unii din noi călătorirăm pedeștrii cu mare plăcere, căci panorama ce sta naintea ovilor noștrii ne desdăuna de orice osteneală. „Cum mai trăiți ne aceste locuri frumoase bădișorule?” întrebarăm pe unul dintre locuitorii acelei împregiurimi. „Și mai cine și mai rău Domnișorule, fu răspunsul - „Cum avea? Au nu sănteți scăpați de iobăgie?” - Ba mulțam lui Dzeu, de acea volă rea am scăpat, dar vezita, mai sănt și alte nevoi, că „răsmirița” au addite multe rele pe capul noastru și noi pe aici am fost la drum, care cum au nenir neau luat căt le au trebuit; unii ne și mai plătiră, cu Bară buni și cu bani răi, iar alții ziseră că ne vor plăti mai tărziu și unii iarăș nici odată, Maian Murășul ne îmnecă totă ostene t mi sudoarea; astă primăvară eșind doi ne spălă semănăturele, încăt rodul meu vezi ne aa noi este din adea semânță. Peste aceasta locul e cam sălbatic, nu este ca înafară la șes.” - „Pe an Da, aveți școale om bun?” - Avem mi au prea, iau auzi de marginea satului cum căută copii de neamț în școală. Acel sătean cu răspunsul său cel laconic îmi spuse mai mult decăt o sută de apologiști ai economiei patriotice și ai școalelor romănești. Dan, auzi cum căută copii de neamț în școală. Adică ei au școlă iar noi nu; ei se învață și se deșteaptă în limba lor maternă, iar tinerimea noastră nici de cum stau prea puțin, încăt dacă totul la romăn mai afli oreșcare ieremimb mi depiteptăciune, aceasta el nicidecum nu are a o mulțămi școalei pe care nu o are, nici bisericei sale părăsită ci curat numai fireștelor sale talente. - Cere tot uni îndărănt lelito? întrevaiune o povestită romănă curățică, pe carea o ajunseserăm la dealul de la Milova. Mă uit să nu se miște Odvoșul din loc pănă voiu ajunge că da Milova, fu răspunsul: Adică ceți pasă ție străinule, dacă mă uit înnainte or înnapoi pe locurile mele. Schinteie de spirit și de agerimea minței dă tot țăranul, pe care încă beția nu la îndobitocit; iar mai vârtos săși iae omul sama prea bine cum va deschide vorba cu femeile, ca să nu rămănă de râsul lor. Atăta spirit, atătea facultăți și talente zac în poporul nostru înmormăntate, cu datină a totului mult mai cumplită decăt că ar zăcea toate minele de aur ale Transsilvaniei măcar și 100 ani neesploatate. Căttre ci prin partea aceasta a Bănatului auzi spunănduți despre o semințiă de oameni cunoscută la popor numai sunt numire de Șoacăți. Ce neam de om sănt șoacății Badea hăi, întrebatam iarăș ne un țăran,