Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)
1852-11-19 / nr. 90
Donul Kopecnondi adevărate, ci că dânsul viziune rați Ba fiind însă ai face unele repecsiuni, cu atăta mai mult, cu căt chiar Dsa provoică pe cel ce știe ceva mai din apropiere, cum că opiniunea acasta nu ar fi dreaptă, să'l informeze despre adevărul lectului:. Institutul teologic de aicea cop salarisat cu 300 e. Barone de Sagena vrând treaptă mai înraltă, și scopului, au mai așezat la altariului, dela altariu a au aosi numai un profe rădica o vinde de bani de a gubernului, ne vedem îndatoc. Veselenția Ca D. Eniscon acest institut la o al face mai corespunzătoriu anii 1850 încă un profesor în persona D. Dostore de filosofie și protosinghel Sp. Pantazi, iarăși vuleafă de 500 f. m.d. pe an, și au cerut dela locul cuviind pe întărirea lui de profesor și acemaapea lefei; dar ne urmând, pănă în zioa de astăzi nici una nici alta, pei vedea Die Corr., că D. Pantazi prelege ca profesor în institutul teologiec din Sibbiu, însă fără leafă! Apoi vorbind cu apostolul „Cel ce slujește sei precunoște, în privința acasta, cu toate au o obligațiune asupră și că dânsul stăruește a face destul chiemării sale, fiind acasă, earăcănd ape de a stlători în locuri, unde îl chiamă iarăși datorința sa ca secretariu al Esselenției Sale, atuncea este îngrijit de suplinie, și institutul din absenția Dsale nu poate întimnina nici o daună. La întrebările ce ni le pui îți răspundem pe scurt ama. Institutul teologico- pedagogicu din Sibiie corespunde după împregiurările de față, sape de ești Dra înțelept leneiști cocori, atăt numelui căt și destinațiunei sale”) și deacă nu poate face atăta văt ar vrea dânsul să facă, nu e nici vina lui, nici vina ocărmuiri lui, di ție mai repet odată, al împregiurărilor. Clericii află în acest institut folos destel numai deacă el știu să și'l agonisească. Științele de ce propun întrâ unsul sunt destule mierale pa Ardeal, și văzănd în ae ticălosă crapetă Opeopimea, sa suzi adevărat și cu tote cuelitățile înzestrat romăn, sau zăcut tare la inimă rădicarea clerului mie încredințat, mi dea dintăie mi mai mare îngrijire a asi au fost, pre acest cler al rădica pre căt să poate din pulbere, spre acest sfârșit au slobozit ordipățiunea pomenită. Deacă „paci pănă anima nu au putut arăta spori ne cătu pi însetează inima, să nu rezonăm, ci puindune mâna la piept să privim la împregierări, mi la starea politivă din vremea de atunci pănă astăzi, apoi deacă nu vom ci partizani ui nu ne Ba ci scopul numai a striga mi a cârti fără temeiu, cu temeiu, cum ne Bine, vom vedea cum că cu toată stăruința nu putu a ce face mai moar. Cs vedem însă Dnul mes ue s'au făcut de cănd este Besselenția Ca Episcopul nostru în Ardeal. Casa clerului, adebă temelința episcopească, care nainte știi cum era, să repară atăta, căt putea ori cine întra în ea, apoi Domnul meu veni forța revoluției și o sfărâmă iarăși la starea de mai nainte, care însă prin stăruința Esselenției Sale iarăși se repară; se cumpără un pomer însemnat de cărți pe seama seminariului, se rădică o tipografie diecesană înzestrată foarte bine numai cu spesele Esselenției Sale. Să finu Sinod, sape de atăta ani nu ce mai pomenit în biserica noastră, unde ce pertractază cele de lipsă după rânduelele bisericei răsăritene; se cumpără o grădină cu 6000 f. m. c. și o casă cu 20,000 e. m. c. aa sape atăt D. Episcop, căt și clerului creștinii nostrii la provocarea părintească luară cu cea mai mare bună voință parteni nor să ne pomenesc și aceea că mai mulți dintre studenți săraci trag de la Esselenția Ca și stipendii și alte ajutoare pentru continuarea studiilor sale, afară de acestea plătește Esselenția Sa doi profesori de muzică vocale, pe unul cu 300 e. n., altul cu 400 a. m. s. pe an din punga ca, numai ba cb aibă numeroșii școlari de aicea ocasiunea ce perfecționa și în acastă privință ș. a. ș. a. — Acestea descoperindurile, nu voim amâna alt scop, decăt numai a vă desmânta dela greșita părere în care vă aflați. De aici te vei convinge Dle Corr., cum că creștinii noștrii”) Clerul și Episcopul lor știu de ce au lipsă, wi au râvnă să le facă și ce le îndeplinească, (cele ce ți arătai mai sus găndesc că ți vor fi dovezi Bii ce Te convingă, We Ce făcu în scurt timp și încă în astfel cu de împrejurări) însă sunt și alte împregiutrări, care nu pi ne putemu descoperi, ca ei le pinăi cu degetul, însă de priceni cursul timpului, ți le Bei putea închipui.Acestea nu ne lasă să pășim mai tare! Toate acestea descoperinduțile, găndesc Kle nu Bois mai avea de lipsă ați desluci, pentru ce ni ce nure păzi ordinațiunea cop- Red, publică, Qi salarisat, nu că Corr. m. de poate avea nici opiniunea ca ca prelege, ce hrăpească nemai din bunavoința uri pănă pre cei ce le ascultă estinstit cu luare a alții, cătă ') Nici ca luminătoriu, nici ca romăn, aceasta n'aș cuteza a o Totuș talentul nu trebuie îngropat, ci astfeliu de metoda prin care se pote trăda și învăța teologia și pedagogia într'un singur an și încă cu tineri, pe mulți mai nici școlele normale nu leau învățat, trăbuie împărtășit și altor învățători, ai căror erezi sunt cu mult mai groși, decăt ca săși potă explica ad vero posibilitate, și totuși inimali atăt de sinceră, încăt apărea a fi uceniciaa un astfeliu de metodu supraomenesc. Cu tote astea, dacă e destul în împregiurările veacului d'acum, apoi vază și că institutul corespunde numelui și destinățiunei: *) Jin sinul mi numerul cărora ce află și corespondintele, zice în public, si destinățiunea! - ------sti ma, si AES pageaua gariloru.. Dupa marturisirea pnoga salese retrase zori, “acesta rase nobile de animali sa stinsu acum cu totulu, si calugarii se ajuta intru implinirea” missiunii loru cu o alta rase mai putinu nobila din Fundlandia noua: — Ms. Cicerone. Marcu Tallip Cicerone se nascu în Agrian aprope de Roma, in anul in 107 a. Chr. la tineghetiele selle se cultivă rghin Professori Comani si Greci in patria sa, dar asca-i merse asculta pre cei mai famosi filosofi ai seclului acestuia, pre si pre Stoisii Diodoru si Posidoniu. Dupa se se intorse in patria, intra in dregatorii publice, si se inaliia din gradu in gradu pina la consultu. In asesteă facu multe si mari, seguitie patriei si sonsetati anloga sei parte ca dregatoriu, ragte ca oratoriu si advocatu, mai alles su prin suffocarea soningationii sati linaghie, din care causa i se dede numele de Pater Patriae. In fine constrinsu „prin despotismulu Senegaghilega Romani celloru, putinti cari resturna republica, cu totulu scientieloru, mai alles su filosofiei. In acesta sfera si castiga mari merite, atata catu si larga seientia, propuindu filosofia compatriotiloru sei in o limba “curata si fogmoasa, mai alles su in forma dialogsa dupa maniera lui Platone, modellulu seu. In aceste dialoguri conferi iu unu moda siesi propriu diversele pareri si invetiaturi alle si oleloga grecane, si le puse pre cumu in lupta una cu alta, si de a face unu efecto cu atata mai mare asupra lectoriloru. Multi dintre somrașiotii sei np i fura pre multi amitori „pentru acesta transplantare a filosofiei ggesane pre ramenta Comana, ba unii lu numira prin batiosoga (Graeculus si Senolastisps,precumu se vede din diversele essordiie la operele seltecelle filosofice, si din cuvântulu pentru Sestiu); „cu tote asestea posteritatea ii este multu datoria pentru lucrarile lui, fiendu. ca a contribuitu spre intinderea si pastrarea studiului flosofist in Europa mai multu de câtu ver-care alta flosofa. Cine pate sa calculeze câte sarete engorene sau desceptatu spre siientia prin scriptele lui serte multu cautate, sunt serioase în obseruationi si adnotationi agere si esecellinti asupra obiecteloru particularie alle filosofiei, precumu de alta parte dau o “multime de notitie despre istoria acestei sstentie. Operele lui Cicerone celle filosofice sunt: Academica priora, in dantipog libris, din cari a ajunsu rena la noi numai liber II. - Academisa rosteghioga, in quattuor, libris, pina la noi a ajunsu numai inceputulu libris. - De finibus, bconognm et malorum , in quinque filgis, - Tassplanisae disputationes, in quinque libris, - De natura Deorum, in tribus libris. - De dicinatione, in duobus libris. — De fato, in pno libro, rina la noi au ajunsu numai fragmente. - De legibus, in sex libris, ui sau pastratu numai ștei, si inca. si asestea interrupte. - De officiis, in tribus libris. - De republica, in sex libris, ni s'au pastratu numai fragmente. - Paradoxa. — De Philosophia sive Nogtensis, numai fragmenteste. - De senestate. — De amicitia. - De gloria, numai fragmentelle. — De sonsolatione, fragmentelle. — De virtutibus, fragmente, - De din trebile publice si se sansesza cari de si nu coprindu filosofematendue, insa la Atena si Ia Rodu, pnde asademisii Filone si Antiochu,