Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)

1852-02-23 / nr. 16

62 Contribuțiunea pe venituri. Toate măsurele căte s'au luat de cătră stat pentru întroducerea contribuțiunii pe venituri în Transilvania, s'au publicat în Foia legilor după datină „în toate trei limbele, s'au împărtășit și cititorilor Gazetei în cătă sn ecsemplaru. Cu toate acestea aflarăm Kb nici­decum nu e de prisos a reproduce și aici măcar următoarele pasaje, anumit din decretul Serenității Sale al principelui Gubernator de supt Nr. 1989 care sună: Partidele ce mai reflectează mi la aceea, vuni că în tote actele oficiale atingătoare de contribuțiunea după ve­­nite, deregătoriele de cerc, spătoare subt condecerea co­­misariului de cerbe, după cum ce presemnară în 5. 19 al ordinățiunei de supt adu­ământul I. decid în inerangia înteia, mi den­r. 15 au aceleiași ordinățiuni dipespisnea c. p. finanțiariă de țeară în a doa și dea de ne urmă instanțiă; și prin urmare cum că ele toate plănsirile, recursele și alte dorințe în feliul acesta numai ne ca­­lea acestor clone deregătorie au să le aducă la desbatere. Fiindcă ordinațiunea aceasta îngrijește d­upă ns­­tanță de realisarea statornicului principiu ce „a reopi­­cat pentru proporționa ta, Ba co­mică dreapta re mpărțire a grăutăților publice, după care fiecare contrib­uinte, fără vreo echengisne nedreaptă ce trage la suportarea speselor statului după proporțiunea adevăratului seu pe­nit,­­ cu încredințare, că poporățiunea Ardealului, după exemplul tuturor celorlalte provincie din monarhiă în loialea recunoscință al acestui preînalt scop, se va sili cu toată seriositatea a încungiura toată pășirea îm­­pedecătoare de lucrarea administrațiunei, precum și stri­­căciosele urmări respirate prin SS. 31 și 32 ai ordina­­țiunei de supt adit. I. pentru fatinții întărzietori au ne­­sinceri. An urmă spre încungiurarea cercetărilor consu­­mătore de Bani, răpitoare de rima mi ariciose chiar și pen­­tru fatinți, se va sili a compune pasiunile sale cu cea mai mare consciințiositate, de a cum ce cuvine unui cetățean de stat onest, mi­ne căt ce poate de chiar, a ne așterne în reprinsa prefipt la deregătoria sa de ce cuvine, mi așa a sprijini cu totă bunăvoința pe deregătorie întru a com­­plini pe căt se poate de simplu și de iute mult cuprinză­­toarea lor propunere.” Atăt acestea pasaje, căt și mai mulți Se­i ai înal­­tului emis ministeriale, pe carii poporul are săi priceapă și săi pătrunză nemijlocit și neapărat, ar fi să se explice căt se poate mai lămurit și mai populare.­­ În căt pentru corporățiuni neu trebue nini­decum trecut cu vederea în­ emis ministerial din 18. Apr. 1850, al cărui cuprins este de o natură ca să odihniască pe toți cei prea îngrijați, că ar pugtea deveni „pn pusețiune de a fi ce cerceta cu de amârăntul toate catastihele și însemnă­­rile dar­ averilor lor. Din acel emisii scoatem aici pentru ăngustimea colonelor numai acestea: „Spre exsaminarea descoperirilor și spre definerea competenții de care sau împărțit îndată din început cele mai potrivite instrucțiuni deregătoriilor și tuturor ace­­lor persoane, care sunt chiemate spre a conlucra la aceste pertratări, și peste tot sau făcut disperațiunile nece­sarie ca precum ținerea „în secret a tuturor descoperiri­­lor cuprinse în fasiuni să ce înființieze, așa și fiecare obraznică întrebare despre starea și relațiunile contri­­buitorilor să ce încungiure. În general așa­dară în privința compunerii și a es­­saminării fasiunilor nn ce­ndre admite abatere dela hotă­­ririle prea înaltei patente din 29. Oct. 1849 și dela prescriptul essecuțional din 11. Ian. 1850. Privighierea spre aceste trebue mai cu seamă să fie reservată deregătoriilor în privința contribuitorilor ace­­lora, a cărora fasiune ar­ pricinui greutăți momentoase, sau ar sta în contrast cu descoperirile cuprinse în aceea, nu numai din privința finanțielor împeriului, celor atăt de rechiemate, dar­ și din motivele simțiului de dreptate, Ba­ch ce întroducă o egale împunere asupra contribui­­torilor după proporțiunea adevăratului lor venit, eară nu ce ce părtinească contriubuitoriului celui nedrept cu davnea statului și a cetățienilor celor drepți și non­ sciințioși. Consiliul ministerial e tot de­odată forte plecat a scnde de la înființarea fasiunilor ori ce ușiurare, care se poate uni cu scopul dării din venit și cu simțiul de dreptate mai sus atins, și a prescrie pentru examinarea pasiunilor o pertratare, care să însufle contribuitorilor siguranție în contra abesului cu descoperirile lor, precum aceasta sau mi făc­ut prin exacte instruțiuni clate deregă­­toriloru. Precumpănind aceastea, emitem următoarele hotărări: 1. Acelora contribuitori se poate ierta ași descoperi în comunu venitul său din atare ramu­ra industriei, carii mână o întreprindere (meserie) su­usă dării din căștig, și fac un țeliu sau în genere o corporațiune sau și fără de a se ținea de vreun tehu sau corporățiune sta­­tornică, ce ocup­ă cu tot același ramu de industrie și pentru aceea se unesc spre o comună fasiune a venitului lor. Fasiunile acestea comune sunt a ce face după for­­mularele a si alăturate css A, mi sub B. Formulariul A e­n spețle destinata pentru aseze lucrări, a cărora ve­­nit e rezimat pe căștigul personal prin lucru și la care capitalul­­ Sc pentru întreprindere are parte numai sub­­ordinată­ Cel­lalt formulariu e acomodat pentru pegațietorii, fabrice­ri în genere pentru acele paripi indestriale, care ce razimă ne­întrebuințarea cea cu profit a capita­­lului prin mijlocirea lucrului. În aceste formulare e de a ce însemna numerul lucrătorilor năimiți pentru aju­­toriu după starea lor presente și venitul curat, precum adecă ce va socoti acesta după sincera scrie și consciință a contribuentului pentru anul 1850. În tabela după formeulariul B. constructă trebue pe lăngă aceasta ce ce spună venitul cruci (brutto,) adecă acela venit, care ce căștigă prin vinderea productelor­­sau a marfelor și în genere venitul ramului ind­ustrial după resultatul anului mai de pre urmă fără de a scrie afară spusele avute la același. Sumele în acest tip spuse sunt de a ce întări prin subscrierea contribuentului în rubrica tabelei spre aceasta anumită. Tabelele ama înființate, se dau deregătoriei însărcinate cu acceptarea și essaminerea pasiunilor, din­preună cu acele însămnări, III III. .­.- IaI­i IIIII așezemintele de plutit, curățitorii de canaluri, cismarii, coloritorii de cărți de joc, faurii de bleh mi copoierii, săpunarii, faurii de aramă roșie și galbină de Tor­tunarii, soiul (vărsătorii de aramă roșie, galbină, sătarii­ de clopote, căldărarii, faurii de candela­­bre, lucrătorii cu bronz, pacfong, arg. stucaturarii, nou, șca.) țeietorii de ciorapi, tipăritorii în aramă, peatră, oțel, îmbrăcătorii de mobile, cojocarii, măsarii, turturarii, pelarii (de tot soiul), producătorii de marfe din pere (mănușarii, curălarii, trăistarii, șelarii), zidarii, morarii de toată categoria­­ de bucate, hărtiă, scorță, scănduri, lemn de cuntușit, văp­­sele, piuă, stampe­șei, parfumiștii, plăcintarii (de tot soiul), vănzătorii de vestminte vechi, pardositorii, posomantarii, păsturarii, găietănarii, coperitorii de țigle, arloierii, lemnarii, producătorii de pulbere de pușcă, vărsătorii de stan, croitorii, confetarii, săpătorii în peatră, omenii de la transporturi de uscat (proprie­­tarii de ffacere, și de tot soiul de tră­­pănzarii de tot feliul, afară de pănzăria liberă (precum: pănzarii de bumbac, pănu­­rarii, m­ătăsărarii, țesetorii de catifea, pănură subțire și de cordele, șcl.), producțiunea zaharicalelor (ferberia din materie patriotice), rafineria zăharului din zăhar coloniale 5, 81. Meserie libere sunt acele, care nu sunt enumerate între cele concesiunate, și se pot practica fără documentarea c­a­­lităților personale, pe lăngă o simplă ade­­verire din partea deregătoriei despre arăta­­rea făcută, cum că cutare cugetă a practica respectiva meserie în cercul deregătoriei; astfel sunt: p. e, legarea cu drot, țesetura cu in, lucrările mariandelor de modă, cuse­­tura, cusetura cu lănă, cu fir scii­, resucirea simbrrelor, încerea foilor de suflat, face­­rea vatrei de bumbac (baterea bumbacului), ferberea oselor, facerea foiurilor artici­­ciose, facerea cutielor, tăierea petrelor, smălțuirea, nălbirea cerei șol. Asemenea se concede, după analogia dispusețiunilor ce se află în ființă în alte țere de coronă, gătirea și cărpirea bucăților de vestminte femeești persoanelor feminine, însă numai în propria persoană, ca să zică fără aplica­­rea așutătorilor bărbătești cu femeești, ca o cuprindere liberă: sure­, cimătorii, ceasornicarii (mari și mici), făclierii, rotarii,

Next