Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)
1853-01-14 / nr. 4
15 Statu dela 4. Septemvre 1852 în trei cășiuri la mil. 34. m. c. Așea suma preste care banii de hărtiă pe a. 1853 iu piotu trede este 168, mil. f. m. adevăru însă se află în cursu ne a 31. Dex. 1852 numai 155,788,058 f. m. c. - Viena. Înlălțmea Ca c.r. aruidunele I- ada capu feldmarsalu mi fostu v.rege alu Veneto-Lombardiei pănă la 1849 în 16. lan. a... a răposatu la Boțen - Tipatirul de 69 ani. Răposatulu (unulu din frații Fipormuni Frapiieiu ) se născuse la an. 1783 iară în 13. Apr. 1800 se și însurase luăndu de soțiă pe Maria Elisabeta Franțisca, o soră a răposatului pemealu Sardiniei Carolu Albertu (cu care purtă bătaie în a 1848/9) din, care căsătoriă avu o fiică, pe carea o luă de soțiă fiiulu lui Carolu Moeriu, regele de astăzi alu Sardiniei, cumu și 5 ou carii toți se află în armata austracă. Arhiducele Rainer fusese upu omu foarte blăndu și bunu la învins totu odată, avăndu și o judecată pătrunzetore. Evenimintele din urmă îlu superaseră prea multu. Fiei țărâpa ușoră. - Curtea împărătescă vâniui doliu pe 6 săptămăni în suvenirea răposatului. - Maiestatea Ca Împerșii spre a măi simplifica trebile gubermentale prin biletu din 17. Ian. a. c. desființă ministeriulu pentru agricultură și montanistică, trebile aceluiaș le împărți au ministeriulu din liuntru și la celu de finanțe. Suprema polițiă împerătescă opri istoria roștăneacă a lui A. Papiu Vlarianu pn totu cuprinsulu monarhiei. Acea istoriă eșise în Viena la Gheraldu 1852, ad. Toma lu P le. Igonisa si gaina FRANPA, Paris. În fine aa 11. lan. își dederă accreditivele și ambasadorii Austriei și Prusiei, și cu acesta ca astupatu fântâna sa atătea concepturi. Spunu că cuprinsulu acelora garu fi tocmai după dorința Tuileriiloru. Cu toate astea gesturile belice cu care ce emopebia în ultimele zile partida resbelică se mai răriră. Demna aptitudă ce o luară la împregiurarea acesta puterile nordice a împusu; aceea fu unu sloiu de ghiață căzutu preste mancipia înfocată a unora de pe lăngă împeratulu franțuzestu.lui. Napoleonu recuză, și attare pașu însemneză sultu în politică. Nu puțipu contribuiră la acesta pote și deșartele întercări ce se făcură din partea acesta spre a afla unu puntu de razimu în Anglia. Se vede că acesta nu numai că n'a îmbrățișatu cu căldură attare propunere, vieți siguru că Ruselu a scrisu la ambasadorulu englezescu din Paris, ca să țină cea mai strânsă neutralitate între Tuilerii și puterile nordice. Și zorii și vigii au vreu altă allianță cu Franța decătu pacifică. Apoi Franța isolată, ori cătu s'aru sumeți ca măcaru în puterile sale, pănă în fine totu n'aru scoate o încontra puteriloru nordice înțelese cumu suntu. Așa L. Napoleonu îngiți una bună. Ne mai place a însemna unu altu planu alu gubernului franțuzescu, pentru căi atela e din cămpulu păței. Încă în ultima călătorie pe la Bordo ateptă Împeratulu franțoziloru, că aru dori să se înființeze o comunicățiune cu vanore între Franța și America. Se piare că acestu planu s' apropiă a se realiza, și pănă acumu spunu că gubernulu aru fi luatu . mn. Serburgu în acerb privință, că spre acestu scopu s'aru fi și datu la o soțietate concesiunea; soțietatea va priimi dela statu unu ajutoriu bunu; din parter este îndatorată a construi 33 de vapore de gradulu întăiu, din care ver care să fiă în stare a putea îmbarca artileriă și ca la 2000 feciori. Correspondintele din Paris alu jurnalului „Mornin cronici” i dă acestei întreprinderi unu caracteru mai multu politicu decutu comercialu, ba elu, din împregiurarea, că soțietatea își așează cuartirulu generalu în Serburgu, care, afară de înlesnirea ne o are de a ce putea supăra Amara d'aci, nupe altă însușire pentru aptare mintreprindere, dar nu în altu locu, vede o demustrățiune în contra patriei sale ei correspondintele englezu nu se pote avi privi de judecătoriu neînteresatu. Pănă acumu Anglia monopoliză așa zicăndu comunicățiunea cu vapoare între Europa și America. Din ribalitate comercială poate bănuește elu întreprinderea acestea, care de se va realiza, va fi de mare folosit nu numai Franței ci și la RUINE sa continente. ANGLIA, Londona., Toată lumea știă, că în republica staturiloru unite din America septemtrionară, pe lăngă libertateacea mai democratică domnește în unele, și anume în cele meridionale din statele confederate sclavia cea mai mare, întocmai precumu „în Anglia cea cultivată pe lăngă o parte a locuitoriloru cea mai avută tărăgăscu de azi pănă măne serații cei mai lipsiți. Adeseori se întămplă că unii vădu îndată etercul în ochii altora, în vreme ce bârna din ai loru nu o zărescu, seu că suntu răvnitorii a mătura pravulu dinaintea ușeloru străine, și lasă de se împle gunoiul în casele sale. Aceasta se întămplă și între englezi și americani. Mai în săptămănile trecute aristocrația femeiescă a Angliei ținuse un Meeting și concepuse o epistolă către surorile sale din America, în ape. epistolă femeile engleze rogă pe cele americane ca pentru numele religiunei și alu umanității să'și pună toată influința loru feminină spre a îmblănzi și a face să se ștergă cătu mai curăndu sclavia legriloru, staturile unite, și anume în cele septemilionare , nu s'află proprietari de sclavi, s'află o partidă care aru vrea să se ștergă sclavia. Adpeca aceasta a femeiloru engleze, prevăzută cu șir de subscrieri a fostu concepută după “inimă. partidei doritore de a se șterge sclavia. Însă acesta provocățiune filantropică n'a produsu încă pănă acumu nici un elc. Ci deocamdată o Gazetă din Nou-lorcu, sub titlu: „A vorbire creștinescă a mai multoru zeci de mii femei din Staturile unite către surorile sale femei din Anglia, cuprinde la sus atinsa vittresă unu răspunsu, din care reproducem și noi unele. Răspunsulu pene napodiindă adresa englezească cu vorbele: „Votizarea comună, religiunea comună, și ne cumu din inimă uredemu o comună causă bună ne îndemnă, ca și în acestu minutu să vă vorbimu despre înviorătoriele rele sociale Noi venimu să vă vorbimu nu în poesiă, ci în adevăru, nu cu fapte plăsmuite și întortochiate de fantasia romanțiariloru, ci cu fapte aracumu ce vădu în toată simplitatea loru din acte parlamentare, eseu ce mărturisescu în statistice scrise de autori cunoscuți de autoritate în Anglia. Noi care Suveranulu vostru a cuprinsuteri și locuri în Africa meridională, în Asia meridională și în tote mările meridionale — drageloru surori, noi ne călcămu ne inimă și acumu nu atingemu corda aceasta, vorbimu despre neleriuitele și săngerosele mijloace și noi ne cunoaștemu datorea vă trage luarea de autori englezi despre starea scoleloru, seratiloru, închisoriloru și a bisericeloru, precesă și pururea precurmată de Apostroza. Suroriloru, țera vostră e plină de sclavi, de sclavi ai inneranției, ai sărăciei și ai păcatului, apoi le strigă: Suroriloru! Statu creștinescu este acesta, asemenea lucruri suntu exe demne de societate creștină?„Molia vostră, zice, n'are nici o învățătură poporală demnă de ăsta nume, profesorulu Cai în Cambidș în urrațulu seu ne spune, că în țera, în care s'află aristocrația cea mai bogată și cea mai potinte decătu oriunde în lume, seracii suntu mai apăsați, mai lipsiți, mai fără frica lui Dzeu și mai reu crescuți densa în versare statu europenu. la noi unu singuru orașu, Nou orgu Verau” pentru scolele sale poporale pe anu cu căteva mii funți eeeriaiu mai multu decătu parlamăntulu vostru pentru întrega Angliă. La voi din optu englezi unului e derșitoriu; dajdia pentru ajutoriulu seratiloru la voi în ultimii zece ani se suie la 6 milioane funți sterlingii, și totuși legislatura vostră pațională pe învățătura gloporului, care singură numai poate cu 1 scape de sărăciă, în cureu de 6 ani n'a cheltuitu mai multu de 6 sute mii.”) Din trei părți ale poporățiunei statului Nou-loriu una merge la șcală, earu în Anglia din 11 asia ce bucură unulu de învățătură publică. n Londona s'află peste unu milionu oameni, cari in viața loru n'au pusu piciorulu în briserică și carii trăiescu ca niște păgăni. Din 20,000 ajutori de vrotori abia 14,000 își potum page viața la zi într'alta printr'o ostenițiune de 14 ore pe zi, care nici dumineca nu contenește; 50,000 proletari trăiescu în veci pe strade, între o sută de aceștia nu suntu trei cari să știă ceva să zică creștinii. Londonul numeră 30,000 de precueți; din aceștia numai a 10 parte trăiescu în căsătoriă leguită, și numai unulu din zece știă veri. În orașe fabricante real e încă și mai mare. Dr. Paterson, preotu cu nume bunu în Glasgow scriă, că a 3232 suflete din sa a găsitu numai 117 Biblii ale Angliei” șci. din felu de felu nu vă aminte asupra , rele și care După ce pentru releloru între pentru apoi în răspunsu ce fate adi o collecțiune bună aceea vece care află trăiți trebue iapă acasă și vă să vă intereseze, în învărtiți narpia voape toată ziua cu *1) Deși jurnalulu americanu uită din adtinsui, că in Anglia învățătura poporală parte mare s'află în mănile soțietățiloru filantropice sau eclesiaetice, totuși contrastul e Mape, că în mesagereză nimica. Mai știmuni din zica representantelui Sfaturiloru unite, cum că ad. dajdia cea mai mare ne o plătescu . .. unite este dajdia pentru învățătura publică. **j) Ear bine, între noi romănii 117 Bisă preoți!"! În totă Romănimea astăzi cunoșteniu 4 tipografii enapxrape, una a seminariului și una monastirescă. Bisanie în limba romănă s'au răritu forte, ce tipărescu multe și mărunte în aste tipografii, însă ne la biblia ns ca tănditu nimeni Decătu minee multe, de care se tipăriră în mănăstirea nemțului o mare sumă, chiaru din speculățiune aru fi mai înțelepțește ca să se tipărescă și Biblia și într'unu formatu portativu, nu vei găsi nici la atăți ca să o poată avea fiecare creștinu romănu. | | |