Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)

1853-05-23 / nr. 41

157 Stațiile însemnate cu ** ce aelă an marele Ducatu Baden, care nu a intratu încă în uniunea jdetrașului. germano-austriac. Viena, 7. Apr. 1853. (B. C. Venitulu înregu din cele 4 drumuri de feru ale Sta­­tului fu­ne anulu 1852: 10, 834 ,077­­ m. c. și­ veiu curatu fu 3,068,780 f. c­m * E. Ca Sapune locica, §ospiu camelariu de curte, dăruitu pentru procurarea recerințeloru beseritei pom. cat. din Aiudu 100­4. m. c. cu ocasiunea scăpărei Maiestatei Sale. Li „­ină «moră e seriosu. Insă me unescu deplinu cu ceea ce a zisu alaltăeri Dlui despre umilitorea pusetură ce nis'a gătitu noă. Ka Dlui mi eu nu potu lua de serioasă pusetura în care s'află corpulu legislativu, președintele: Nu potu a te îngădui Ka să urmezi a vorbi pn de emi­tonu. În șusetura ve­i ca demarcatu corpulu legisla- A ataca această pusetură, Ba să zică a a ataca constituțiunea însăși. Montalamber: Dap eu nu vorbescu despre constituțiune, ci despre pusetura ce i s'a demarcatu corpului legislativu, căci eu spu­noiu nisi, decumu ca a­ fia mea să o ia cineva „de consăn­­țimăntu. Ticr­a romantsca si Moldavia. Iașii. 41. Mai, Gazeta de Moltania ne aduce între nou­­tățile din luuntru o știre forte demnă de prețuire, cum că ad. Înaltulu cleru, boierii și neguțătorii au așternutu la Înălția Sa D. Terei o pen­giune, ca să le dea voaiă a eterna pe ferifi­­tulu metropolitu Veniaminu Kod­ane, fundatorulu seminariului Socolei și zelosului fostu­ri generatoru alu scoleloru purite, cu rădicarea unui monumântu pe proprietatea Socolei prin sub­­scripțiuni, ca să poată servi totu­deuna spre înpinjiri la fapte de comunu folositoare patriei și națiunei; și colepția spre sco­­pulu acesta să se în­redințiască D. caminaru Manuolachi codrescu. Aceasta rugăminte s'a și primitu de cătră înășția Sa D. Morraviei și încă cu cea mai mare bucuriă apromițăndu­­ n și protențiunea sa specială la atestu scopu, foia viitore mai ne largu.­­­­­ubernulu Înuntriau de transsilvania au pusu unu prețu de 10,000 fiorini argintu (75,000 lei) pentru prinderea faimosului hoțu Roja-Șandoru, a căruia signalamentu se află trecutu în buletinulu nostru, dupre cererea acelui Gubernu.­­Acra o împărtășește . M. precum și Ben. De. din București, insă se zice că e fi fiurulu Bucovinei Sgonisa siaima. TURCIA. Konstantinonoae. 17. Ma. benomiau celu Elu se socotește puținu înformate se crede că Rusia va dec­lara resboiu. Ministeriulu e poporalu. Se mai însemnătoru e schimbarea ministeriului, a fi antirusu. Prin cercurile șai facu pregătări de resboiu, unu corpu de osservățiune ce p­rimise opre granițile turcești de către Rusia. Armele comisionate prin turr­iile­ streine sosiră la Constantinopole.­­­ Flota franțuzească s'a apropiatu de Dardanele. Cu acesta De aa Cur­a dosediră că elu cu adeveratu voiește ci­dee T spusei ajutorulu ce'ilu promise în două rănduri. - fubernulu a pregătitu să publice unu actu de emancipățiune a creștiniloru. Ministeriulu presente dap apucă ne drumulu ce trebuia urmatu mai demultu. FRAMPȘA­. Mapică. Suntu oameni cari, decă le împlinești odată voia, apoi moră mai multu pi ceru, pănă­­ fine cu pretențiunile loru facu și pe cei mai flegmatici să'și perză răbdarea. Mijloculu celu mai bunu de a scăpa de asemene su­­părăcioși este să ne tai d'odată din unghișore­ni să le spui verde, nu voiu. Gubernulu franțuzestu, lern destulatu cu căte ia făcutu corpulu legislatibu, care n'a zică da la nici o cerere ce i s'a pusu înainte, pretinse dela docilii legislator­i mai multu decătu pute ei să dee; d'aceea gubernulu întimpină opusățiune chiar și la amicii sei cei mai credincioși. Nouă dovadă că omenii suntu mai înțelepți în nenorocire decătu pn porocire; pouă dovadă că tu de tren este încunguratu de sărire a nu cădea în margini, ci a ști a merge pe calea cea de apă — ne mij- Lud. Napoleonu cu cerele sale cele necumpătate aț­­ă o opusețiune­m corpulu legislativu, care deși în acestă periodă de ședințe n'avu ver unu eeruuea., e­ănsă­­m multe 10 locu. de mare ponderositate.. Cunoscutulu Montalanber, prin marina sa ce o are la clerulu catolicu, contribui mai multu decătu ori­cine la înte­­meierea gubernului lui Luci. Napoleonu, însă decăndu Napoleonu a părăsitu calea de mijlocu Monalanver că are cu tote Cuvăntarea ce o ținu mai de­unăzi în cor­­pulu legislativu cu ocasiunea desbaterei. bugetului de venituri făcu mare împresiune nu numai în cei de prin tribună, zi car mijloacele legale, și în membri corpului legislativu. Reproducemu aci acea cuvăntare, arătu ca unu furiosu din Franța d'astăzi din care se crede a fi delăturatu pentru totu d­auna parlamentarismulu, cătu mai­ rărtosu că­ dintr'ănsa se pede, a fi adenepară ceea ce ca­zică mm No. 16 alu Gazetei despre motivulu printipalu de care fu mișcatu Lud. Napoleonu căndu decretă confiscățiunea averiloru familiei Orleape, și încă și pentru ca să adaogemu la conoștințele .­­ inima omului. . D. Montalanger­: Domnu mei! vre­o cuventare, ci pentru ușurarea conștiinței mele să facu numai oarecare observațiuni. Nu voiu avea curaga D. Flavini, Eu votezu miostra bugetului din doă tegeturi pazit, căci apin acestu bugetu senat consultulu dela 25. Dec., ce a luatu din măna corpului legislativu totă controla deasupra finanțeloru țe­­rei, capătă putere de lege; și adoa neaTpă că acela sancțoneză cuf dela 22. Januariu ce confiscă averile familiei orbeane. Ceea ce ei ceru dela Dv., Domni mei, este o călcare de relependințe a unei adananțe franțuzești, și ceea ce totdeodată vatămă conștiința nostră de oameni de omenie. Ei voru, ca poi să facemu ceea ce n'au vrutu să facă nici chiar republicanii și socialișrii din 1848, și ceea ce unu ceară de statu depuniveru și atacaveru­m pretulu seu sanțiună numai cu majoritate de unu unicu votu. (Președintele Varoș, făcu aci o mișcare de neastămpăru, de­ bună semă își aduse aminte că votulu seu lu acela unicu prin care precumpăni sancționarea confișuă­­țiunei.) Eu nu potu să încuviințezu acestă confiscățiune. Decă comisiunea a lepădatu amăndămêntulu peu, suntu constrănsu să lepădu și eu bugetulu, căci așmintrele ! Cap pute cuiva păre că și eu găsescu de bună această ureciosă confiscățiune. Președintele: Eu numai potu lăsa pe oratoru el mai urmeze. Unu glasu: Decă nu, apoi revocă acestu articulu (mișcare). Montalamber, Zeu nu se potu mira lîndestulu, că tocmai Dlu, președinte, care sub gubernulu trecutu a fostu avocatulu ducelui de Omalu, să fiă acela care să se oprească acumu a apăra pe familia Orleană. Eu apelezu la delicateța și con­­ștința Dsale. (Montalamber sub gubernulu lui Lud. film­u a fostu totu de partita opusețională; apărarea acesta ce o face familiei Orleane e cu atătu mai demnă de laudă­­ esperiință tristă, să te vezi a fi apăratu de inimicu în contra amicului!!) Președintele: Căndu amu apăratu eu familia, ea n'a căl­­catu nici constituțiunea nici legea. Montalamber: Deacă nu potu ataca decretele, dap, potu să me legu de motivele din care au purcesu. Deci eu atacu mai anume acea parte a decretului, în care spre motivarea confis­­cățiunei se zice din vorbă în vorbă: „Familiei Orleane totu mși va mai rămăne încă destulu cu ce să poată trăi strălucitu. Tocmai asemenea vorbe se auzia mai nainte nu trei ani, și atunci zicea: „De vomu lua dela Domnulu Montalamver sau dela altulu precare pe jumătate din averea ca, totu îi mai rămăne deam încă Ka să fiă ăncă bogatu.” Ce s'atinge de mine eu îmi spăla mănile de ori­ce împărtășire la unu asemene actu de confiscățiune (vezi I. 16 rubrica Franța). Eu desavuezu re­­spinsăveritatea ne voru a ne o arunca în spinare. Multe glasuri: Pre bine! pre bine! Montalamber: Aduceți vă aminte de nemuritorele vorbe ce le a zisu odată Împeratulu Napoleonu sfatulu de statu: „Cu toate armatele mele, zice elu, nu m'așu pute face stăpănu pe unu ogoru streinu. A vătăma propriet­ea în persona unui îndividu este Ka și căndu ai vătăma pe toată lumea. Aduceți vă aminte, și ceea ce a zisu bostie: Înr­urința .­­­. mi a nedreptății strigătore la ceru e neperitore. Ferberea cea mare ce domnia în sală căndu oratorulu se mpriii cu Napoleonu și cu Bosue era dovadă, că Montalamber iebi ne gubernu tocmai unde îlu dore mai tare- ANGAPA. Lopdonu, 24. Mais. „Timesulu” pănă mai eri rudea de frica mi­rpixa cu care mai totă jurnalistica căuta la misiunea prințului Menck­ofu, decăndu a vezutu că Rusia nu se mulțu­­mește numai cu dpentspi­la mormântulu­­i, vi că ea în ulti­­matulu seu mai cere și bagatela, ca să i se dee protectoratulu peste toți correligionarii săi din Turcia, ba chiar și peste ar­­meni, a înț­eputu să mai iasă din încrederea rea mare de o pusese în vorbele și promisiunile nu știu cărei persone mari. „Gimesulu”, care făcu ne oameni să vedă tare cum că Rusia sare cugete resbelice, astăzi într'unu articulu lungu ține unu tonu înfruntătoru în contra Rusiei, zicăndu că ea va să se fo­­losescă de împregiurările în care se află acumu Europa; că pusetura cea demnă ce a ținut o Împeratulu Rusiei în ultimii ani atătu nu se potrivește cu politica sa cea de acumu­lată cu o Turciă atătu de slabă, că tu nu i vine omului să creză cum că Împeratulu Nicolae cugetă seriosu să pericliteze el pacea Europei, dar durerea strigă „Timesulu”, e faptă ce nu se pote nega, cum că la Odessa se trămădescu trupele și că pontonele s'au adusu spre a trece Prutu. anozmeimanț Nanmu­dtu ca să facu Vor

Next