Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)
1853-09-16 / nr. 74
289 era plină biserica, care întipărire, cumu amu zisu, mai ușoru se simte decătu se poate descrie. În acestași zi mai înainte de prănzu după finitulu servițiului dumnezeescu au cvartirulu Esel, care să citi protocolulu ședinței de vineri alu eforiei, să subscrise de Ecea, ca și de alți membri ai eforiei cu acea modificăciune că Eser,ia declară că îndată, ce îi voru îngădui înprejurările, promisulu din partei contingentu anualu îl va asecura pentru veci printr'un capitalu depusu în oblogher. metalice a 5%., Exemplu demnu să lumineze pe toți binefactorii! Aa trei oare după prănziu plecă Esel ca urmatu de urările fiiloru săi sufletești. Ama decurse zilele acestea de bună vestire și de bucurie. Cititoriulu poate fi încredințatu, că venirea acasta a Eselenției sale la noi a strânsu podurile dragostei și ale bunei înțelegeri ne legă și trebue cu lege ne aceste comunități însemnate ale bisericei nóstre, cu arhipăstorulu loru așa de tare încătu nici o putere nu le va pute strica. M. M. Tiega romanesca si Moldavia. [lispuis, 9. Cent. Acumu ce poate zice cu totu dreptulu, că turcii au pusu toată linia Dunărei pe malulu ei celu dreptu în stare de apărare și credu că de aici încolo se voru putea înfrunta cu ori mire iar în timpina. Oriunde ce arată vreo așezătură de țermu, acolo ce mi vădu șanțuri seu valuri, baterii și corturi. La Diiu (Vidinu), care după Silistria se crede a fi posețiunea cea mai tare de la Dunăre, s'au grămăditu în număru abia crezutu de baterii și tunuri, care 'și cască gurele asupra muscaliloru ce s'au întinsu preste șesurile acestei țeri bătute de toate ursitele. Ceea ce ca observatu mai de multe ori, rămăne adeverit, că artileria este singura armă, întru care musulmanii își punu toate speranțele loru. Însă și soldații suntu deprinși foarte bine și întrecu pe cea rusească cu iuțela manevrării; de aici purcede, că turcii vorbescu despre învingere din partele ca despre unu lucru cu totulu siguru. Să vedeți pe turcime, cumu s'a desbăratu de comoditatea sa orientală, cumu a dară cu buculu aa o parte imi cumu închizănduși prăvăliile, tărabele și lucrătoriile, ce apucă la săpatu de șanțuri! Anume Rușciuculu care zace față cu Giurgiulu, pare că nu mai apea vede ómeni dela un timpu încoace, pentrucă 7075 poporimea era scoasă la lucrările de șanțuri. Acumu mai lucră numai ostășimea, care șede în castre (răbii, lagăre) afară din cetate. La Rușciucu suntu și corăbii turcești de resboiu, dintre care un vaporu transpoartă mereu la trupe. e pare că la Silistria turcii ținu prea bine aminte, cum că la a. 1828 trecerea muscaliloru a fostu pe acolo. Pe o distanță de dos oare dealungulu Dunărei pn susuri de vale ce primblă vedete călare, care au însărcinarea de a da semnu (au vreunu periculu) cu prăjine nalte ce poartă în vărfu paie unse cu rășină ori cu păcură. În armata rusească încă se facu încercări de a deștepta entusiasmu pe cătu s'ar pute; arăta numai, că pănă acumu căldurele cele mari prea moleșescu pe soldați. Încolo Rușii încă se află îngrijați de cea mai puțină mișcare ce se vede pe malulu dreptu în Bulgaria. Fiinducă comunicățiunea ambeloru țermuri încă pusa întrecurmatu, rușii suntu cu cea mai ageră privegere asupra caiceloru care transportă ne trecători. Muscaliloru adică li se pare că turcii totu voru a'i înșela odată și generalii muscălești urmărescu caicele cu telescopuri, ba nu cumva să fie încărcate de soldați turcești. Cei carii voiescu a fi bine informați despre numărului trupeloru muscălești care au copleșitu Principatele, spunu că astăzi Cap afla în aceleaș apropeau doă sute mii trupe muscălești, alții iarăș ce îndoiescu despre acestu număru. Noi credemu ceea ce este lucru celu mai firesc, că adică nici unu comandante de trupe nu este așea nătărău, ba sătui dea Dtale pe față numărulu oștiriloru sale mainainte de încheierea răsboiului; prin urmare toate suntu numai găcituri. În a. 1848 de exemplu, pănă la Dechemvrie pn toată Țera romănească asta era 15 mii muscali, (ceea ce mai tărziu s'a știutu din isvoră autentice), cu tote acestea mulți era să te toce pn capu decă mai qi zică la ei, că suntu preste 60 mii muscali. - pofta de resboiu la turci merge crescăndu. Decă vomu socoti, că în Principatele Danubiane s'au contrasu și pănă acumu o armată aproape de 200 mii și că de altă parte Omeru Pașa comandă Albanezi și Redifi (Landver) carii nu prea știu de cultură, vomu fi siliți (Diplomațiloru) În această a mărturisi, crisă mape mai potu că toate au folositu mai nimicu. Ceînțelegeri și formalități urma, Ilopra însă nu mai e în stare de a priimi punturi, pe care poporimea turkudin toate părțile; amu ajunsu dela turci, ca să fie mai anevoie a comănda trupele turcești înnapoi decătu înnainte; mulți iarăș se mai temu foarte, că Persia (cu toată fățăria ca) așteptă numai minutulu binevenitu), în care să mai facă și ea niște pretinsiuni de însemnătate aa Portării să începă unu altu periodu de încurcături (adică Persia ar ave să reocupe căteva ținuturi de țeri spre care se zice că o mi învită muscalii.) Alpna rămăne adeverit, că reporturile sunt un pe de măsură încurcate și profunde cutrierate, și că au trebuință de o pertratare prea serioasă, că nu se mai potu regula numai cu speranța și promisiuni (deșerte și mincinoase), precumu se încercă pretutindeni mai pănă ieri alaltăieri. Nota șinistrului Angliei Lordu Clarendonu (asupra Rusiei) este de ajunsu pentru ca să arunce o lumină străină asupra acestoru trebi. Aceeașiu scrisă cu o energie estraordinară și totuș nu avu resuptatu decătu o pușcătură în aeru. Anglia amenință, iară Lordulu nu se temu de amenințările ei.”) După acesta Lordulu Clarendomu delătură acelu trăsnetu de hărtiă în arhiva Ministeriului trebiloru dinafară. Numai din atăta încă se cunoște, des nu mai fi trebuință de vreo dovadă, că cabinetulu Angliei de multu nu mai era la îndoială despre neclătitele hotărâri ale cabinetului din St. Petersburg, cumu și despre pericululu iute amenințătoru.””) Se pare că zilele acestea în Olmuțu (unde se întălniră împărații) voru fi cu înrâurință asupra pusețiunii de acumu a lumii. Ce e dreptu, starea lucruriloru este foarte întunecată, se mai potu întămpla multe lucruri neprevăzute, mai potu urma feliuri de întărzieri; cu toate acestea atăta rămăne adevăru neclătitu, că e preste putință ca crima orientală să se mai vindece numai cu amănări. Vrăjmășia merse prea departe, ruptura prea afundă. Această împregiurare începe a o recunoaște abia și „Gimes” care pănă acumu numai cătu dăscălia pe alții prea cu sgomotu, neluănduși timpu de a considera lucrurile cu sănge mai rece (adică „Times” ori ministeriulu Angliei, alu cărui organu este elu?)) - Ce dă cu socoteala, că încurcătura ținăndiu mai îndelungatu, voru trebui să urmeze schimbări în cabinetu și în politica Angliei. Oameniloru însă le vine prea cu greu a se îndupleca odată ca să creadă, că pentru răsăritu ce apropie zile fatale, decisive. Și cu toate acestea ele se apropie, aceleaș iată că au sositu. Acumu nu mai este vorba de o revoluțiune parțială a Greciloru, pici de poftă de independință a vreunui vasalu, care ține că 'iar sta prea bine pe tronulu Atinei; ci acumu este lucru cu ambele părți, cu poporăle stăpănite și cu țera, cu teritoriulu. Preste acesta se mai află încurcate și alte întrebăciuni «pre grele cu causa Orientului, cumu: Precumpănirea Rusiei sau a Angliei în Asia, închiderea drumului Angliei cătră India, mărimea (grandarea) morală, creditulu și înrăurința Angliei, toate se află în periculu. Jurnalele oficiale franțuzești încă au începutu a ce căi de cele trecute. Atătu acestea, cătu și toată jurnalistica apusului abia acumu începe a cunoaște, că s'a înșelatu asupra causei orientale și că a luatu lucrulu prea ușoru. Zilele s'au făcutu totu mai seriose mi ceea ce painte cu doă trei luni se privia cu unu zimbetu bajocurosu, astăzi începu a se crede foarte seriosu. (După Wanderer.) TOPUIA. Constantinopole, 12. Sept. Depeșele cabineteloru din Franța și Anglia, se scrie, că însărcinează pe ambasadorii loru ca să stăruiască la Portă pentru primirea norei din Viena. Lordulu Redclif na făcutu nici unu pasu în privința aceasta, numai D. de la Cour ca silitu din răsputeri ka să idee Porții ce înțeleagă, că apimirea proieptului din Biena ar fi dorința cea mai intimă a lui Napoleon. Ambasadorulu frăncescu să fi amenințatu și pe suptu mănă, și să fi propusu depunerea seraschierului Mehemet Ali Pașa. În loculu acestuia Cap denumi atunci Piza Pașa, ape o persoană grată pn S. Petrupoletismulu mirată de susu pănă josu le ar lepăda. Patimele negoțiățiunile suntu imitate *) Ei dau lumea cea grea zice, că toate notele ar fi fostu numai larve, iară ne sub masă Ce joacă altu jocu. **) Deacă Anglia știa, pentru ce acestea spoiesi ne față mine ochi? Apoi să nu dămu dreptu cuvinteloru răpos, diplomatu (mi fostu episcopu) Taleirand, că limba este dată omului pentru ca săși ascundă cugetele sale. Hei hei, bine mai zice romănulu: Seu vorbește cumu ți e portulu, seu te poartă cumu ți e vorba. Nota trad. Cronica straina. Despre causa Orientului ce scriu din Viena dela 17. Septembre următorele: Știrile din Constantinopolul din Principatele Danubiane sună pe zi ce merge totu mai turburoase și mai critice. Fana