Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)
1853-11-21 / nr. 93
Germania, Marele Ducatu Baden mirenescă. Care din două Ba era învingătoare? Tâcescă Împerecheri relegiose, cititorulu. Mai dăunăzi ce aruncecemi în aceste coloane, cumvă în Prusia, cumu mi încă în unele țeri nemțești ap ferbe cirescare diferințe relegiose, care s'aru fi datu pe față mai vârtosu în privința căsătoriilorumestecate, pe care capii bisericei apusene catolice le țermurescu pe cătu se poate și la care guberniulu Prusiei răspunse piezișu prin unu decretu amenințătoru de casațiune asupra tuturoru ofițeriloru din armată căți ar cuteza în viitoru a da reverse de cununie conțiitore de îndatorire de a'și boteza pruncii numai în legea romano-catolică. Aceste diferințe și certe religioase sparseră mai de curându în m. Ducatu Baden într'unu modiu foarte bătătoru la ochi. În biserica r. catolică este o greutate nespusă, că aici după atătea osteneli ale juriștiloru canonici, între potestatea civilă și între cea bisericescă încă totu nu se vede trasă o liniă ageru demarcătore, adică încă totu nu se știe acuzatu, pănă unde ajunge și unde se încheie puterea popii și a episcopiloru asupra oameniloru, și unde se începe și pănă unde merge puterea îngerațiloru, regiloru și a tuturoru domnitoriloru mireni. În biserica răsăritenă este altmintrea, căci acolo încai a trasu Țarului Sultanulu toată puterea au cine, iară patriarhii și episcopii au rămasu numai cu umbra puterii loru și au devenitu unelte supuse necutezătoare a și prea ridica fruntea. Cum că în biserica apuseană acestă împărechiere între popime și domnie nu se poate împăca cu una cu doă, ca cunoscutu și mai în anii din painte de revoluțiuni, căndu cu episcopatele dela Colonia, Trieru ș. a., iară mai decurându cu diferințele escate între Franța și Papa Romei. Toate au fostu și au trecutu, însă certele din M. Ducatu Baden (la Rinu în vecinătatea Franței) în zilele noastre puseră capacii la toate. Acolo în decursulu lunei Noembre a. c. arhiepiscopulu din Fraiburgu cuteză a merge atătu de parte, încă nu emise carte de afurisanie asupra tuturoru preoțiloru căți voru mai asculta de poruncile guberniului în cutare trebi bisericești, cumu și asupra aceloru oficiali carii ar sili pe popi la împlinirea acelorași. La această afurisanie ministeriulu din Carleruhe (căpitala Ducatului) răspunse cu unu decretu din 7. Noembre a. c., prin care amenință cu temniță și alte pedepse de criminalu și polițienești pe toți aceia, carii voru cuteza a se supune porunciloru arhiepiscopului din Fraiburg și a tuturoru episcopiloru căți voru fi mai ținăndu cu elu; iară fiinducă o parte din popime nici pănă acumu nu voi se a ține cu învățăturele arhiepiscopului, ministeriulu ne acei preoți pi luă sub cea mai deaprope apărare a ca, pi Ba așeza preste voiea arhiepiscopului pn parohiile loru, va ordina și încuierea temniței popești, pentru ca cela să nu aibă unde aresta ne popii nesupuși, iară deacă din contră s'aru afla preoți, carii să cuteze a publica cartea de afurisanie a părintelui mitropolitu, aceia vai de capulu loru, căci gubernialu îi va supune la cea mai grea pedepsă dictată de legile țerei în contra tuturoru rebeliloru și turburătoriloru de pacea țerei. Așea pentru bieții preoți subordinați nu este bine nici cu capulu de peatră, nici cu petra de capu. De voru asculta ei pe guberniu, cadu sub afurisaniea mitropolitului, deacă voru priimi poruncile acestuia, guberniulu mii aruncă într'o robie alăturea cu toți rebelii. Într'aceea se cuvine a ști, că împereghierea din M. Ducatu Baden arde sub spuză de doi ani și mai bine. Deșu numitulu arhiepiscopu pretinsese mai demultu dela guberniu, ca acesta să sufere oareșcare schimbări în referințele dintre biserică și Statu. Guberniulu se înduplecă și făcu bisericei căteva concesiuni pe cătu îl verta demnitatea și interesele sale, apoi la 1. Marțiu le și publică, scurtu după aceea declară curatu, că preasfinția sa nu vrea a ști de nou ăle ordinățiunimi legiuiri, vina face cumu știe ce sa, căci adică dânsulu ceruse lucruri multu mai mari de cătu căștigase la 1. Marți. Între altele mitropolitulu pretinsese, că pe parohi să'i numească totu numai episcopii. La aceasta guberniulu răspunse cu unu la categoricu adăogăndu că, parohii suntu deregători ai statului, a căroru lofi le tragu dela statu și dela poporu, iară nici decumu dela episcopi; prin urmare și denumirea loru trebue să purcedă dela suveranu, care este represântantulu statului și alu poporului. Preste aceasta păr, arhiepiscopu din Fraiburgu se mai apucă și ordină ținerea unui esamenu de teologi, fără a suferi asistința unui comisariu gubernialu, care pănă acumu se afla față ca o controlă din partea guberniului, ca nu cumva în științele din seminarii să se vâre ceva vătămătoru pentru guberniu. Ce va mai resultați din această ceartă urâtă, timpulu ne va arăta; destulu că pănă acumu își stau față două arme, a căroru nume este, anatemă bisericescă și sabia AUSTRIL. Viena, 27. Noembre Publiculu dă o însemnătate mare deplinei împătări a celoru doă case de domnitoru în Franța, adică a Burboniloru și a Orleaniloru și mulți suntu aplecați a crede, că acestă învoielă, care de 50 ani iară mai vârtosu dela 1830 încoace aici între cele mai grele nenorociri miesiliuri ale aceloru două familii nu ce putuse încheie, acumu se făcu prin puteroa de îndemnare a altoru puteri oarecare, alu căroru scopulu este de a umili pe familia lui Napoleonu ce reajunse la domnie prin răsturnătura de statu din Dec. 1851. Contele de Sambordu, adică acelu strănepotu alu Burboniloru, care suptu nume de Regele Enricu IV., ține celu mai deaproape dreptu au tronulu Franței, de mi este însuratu. priimi de clironomu alu său pe nepotulu răposatului Rege Ludovicu Filipu, păscutu din fiiu său celu mai mare, care murise la 1840, trăntitu de unu calu, iară pe alu doilea fiiu alu numitului Rege, adică pe Ducele de Nemuru îlu priimi în Frosdorfu cu oareșcare țerimonie regească și în convorbire se titulară unulu pe altul. „Vere,” „Domnule Vere,” frate Vere, care la două familii ce sta în prigonire rece, însemnă foarte multu. Acumu Enricu IV, ce trage iarăș la Veneția, unde ape datine de a petrece cu copia ca (P pentru că copii au ape.) Din acestu evenimăntu ca și din altele mai multe învățămi și astădată, că preote lucrările și faptele celoru mari ai pămăntului domnește o întunecime foarte grosă, la care forte raru ziurnalistu e în stare de a străbate vreodată. Este in repecantă a trage luarea aminte aa unu adaosu mai nou alu Gazetei oficiale din Viena (Wiener Ztv.), în care se publică suma tuturoru furturiloru, a spărgătoriiloru de încuietori, a tăietureloru de pungi și buzdunare și alu altoru mișelii de clasa acestora, în bani căte căzură în măna dreptății numai în Viena (cu toate suburbiile ei) în cursu de 6 ani din urmă. Deci sumele acelea au fostu: În anulu 1847 95,986 o. me. E . 266594 a ...4EN.EV32 31. „...29 „.1.LA. ( .... 1852 34.). „449 9% 77 lei! Aceste sume de curturi ce vinu pe o poporime a cpitalei ce suie aprope la o jumătate milionu suflete. De aici învățămu mai multe și anume, că poliția căpitalei este mai bună acumu decătu pănă la revoluțiune, căci știe înhăța mai bine și mai cu istețime pe cetele cavaleriloru de pungi, că oricumu numărulu blăstămațiloru se mai împuțină și prin mai înlesnitorea căștigare de muncă, însă că într'o căpitală luminată alăturată cu vreo țeavă întregă lipsită de așezăminte folositoare totu suntu furi mulți. Lui „Vanderer” se scrie din București, cum că în biserica romano-catolică din București s'aru fi cititu unu breve dela Papa prin care catoliciloru din soate li se poruncește ca pe fiitoru serbătorile să le țină după calendarulu gregorianu, eră nu cumu se făcea pănă acumu după celu iulianu deodată cu pămăntenii. Ci sărint. mitropolitu Tiega romanesca și Moldavia ,peste trei acte însemnate, anunce în Numărulu trecutu: „Sfatulu administrativu estraordinaru alu Țării! Declarație. Pe temeiulu porunciloru împerăteștii Sale Măriri, Eselenția Sa comandirulu de căpetenie alu oștiriloru împerătești, hotăraște că porturile Brăila și Galații potu sluji negoțului neutraliloru pentru eesportație și importație. Corăbiile acestoru puteri ue voru sosi dupe Marea negră acolo, se voru putea întoarce slobodu în această Mare, după ce se voru încărca în susu zisele porturi; cu îndatorire însă ga pa alu loru călătorie, pănă a intra în Mare, nu voru atinge nici unu portu alu Dunărei. Prrin urmare aceste corăbii mai nainte de a eși din porturile Brăila și Galații, voru fi datoare a'și înfățișa documentele la agenții consulari ruși, carii le voru da fără plată unu certificatu, arătăndu destinația corăbii și declarăndu formalu că dacă, mai nainte de a intra în Mare, va descărca cereale sau alte producte de hrană, la oricare punte din partea dreaptă a Dunărei, atunci pentru asemenea abatere, acea corabie va trage asupră și răspunderea de a fi pusă subtu secvestru. .-. -