Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)
1853-02-14 / nr. 13
Dara aceste si dupa pomenirea fa carai atinse — afara de al gher. V. V. publicula entusiastice, „cu deosebire la pomenirea numergăstului nostru Imregatoria. Acum incepi dorulu celoru 6 tenegi s un entusiasmu si desteritate, ce pre toti, de natiune s pusa 'n uimire, dupa a carui mita urmara pe la ne nsetate impreunate cu descoperirea dorintiei, de a “paii. Totu acei teneri mai jucara înca un jocu gomanessi cegilatu, cutu subl] nume de „Comana” cu e, saghela repetita mai de multe ori pana” | diua pe lenga cea mai via complacere a publicului adunatu. Lumi jorarănă monahalu bărbați multu puținu culți, nanduse de diua se'mngastia publiculu, descoperindusi multiumit'a catra intreprindiatorii acestui balu, si ingitatorii la depetiu,, — continea etitea pe langa petrecerea trecatoria, un implinita si unu scopu cu multu mai nobile si duratoriu, adeca Glantropicu; esprimendusi dogratia de-a se mai adună si alta data spre asceta folosu, la asemine petrecere, care ii multiumi pre toti luandu afara impregiurarea ca, nu se potă, face aici în locu, din lipsa, unei sale mai largi masa, saptandu "la ratienia scopului, client se rotea sede o ghise “sala mai comoda.Resultatulu distractiunei acestia e imbucuratoriu, caci venitulu “curatu menitu pentru „ondare Veaninnei face 139 f. 19 cr. m.s. Ineneamp cu Sperantiă, ca Imitanda essemplulu braviloru Brasioveni, se va mai întreprind o asemine petrecere, precum de multu se proieptase sarga finitulu carnevalului, în folosulu seracului fundu ssolasticu, si aceasta aici in loco. Mai multi, n ------ -.- - -.. - TRANSSILVANIA, V Brașovu, 13. 725. Fevr. Cumplita știre despre cea mai spurcată din toate primele a sositu la noi alaltăieriu dimineță. Cei carii o auzia ori o citia, mai înteiu nu voiea a și xpede aurului și ochilor săi, după aceea publiculu întregulu pătruneu de spaimă și de scărica cea mai profundă, carea apoi făcu locu celei mai ferbinți mulțămite cătră Dumnezeulu puteriloru, care a scăpatu ne Monarhulu nostru de unu” periculu pregătitu de cătră furia și turbăciunea unei lăpădăture de oameni, a unui procletu întru leu mai strinsu înțelesu alu cuvăntului. Acestă mulțămită sinceră mi nefățărită ce manifestămai învederatu în zioa de astăzi, căndu clerulu și poporulu deosebiteloru confesiuni grăbită neîntrecute a înnălța rugăcii de mulțămită ferbinte cătră Ceriuri, ceea ce se îndeplini cu toată solenitatea cuvenită. Mai ănteiu dimineța la 8 6 pe ce serbă ce. Liturghiă mi Te Deum la capela romănească de relegea răsăriteană din cetate. Aici se adunară toate autoritățile militare și civile și anumitu corpulu întregu al poiuriloru regimentului c. r. Niujanu, nepsonalulu c. r. comande de piață și fortăreță, alu c.r. polții, alu c. r. tribunalu judecătorescu, alu magistratului localu cu comunitatea și alu camerei comerciale. După săvărșirea servițiului duzeescu făcutu de trei preoți și unu diaconu, Dn. protopopu Ioanu Popasu rosti o rugăciune de mulțămită pentru fericita vieță și sănătate a Maiestății Sale Împeratului nostru Fizanție cu Iosifu I, după care solenitatea ce închie cu decăntarea imnului populiu prin unu horu alesu dintre tinerimea scolastică. Poporulu ce adunase au acestă solenitate evlaviosă pe cătu numai îlu putea încăpea ăngustulu spațiu alu capelei pănă auară Aa trepte. De aici, ne au nouă oare toate tranșele trecură la biserica, evangelico-luterană, unde se ținu iarăș o slujbă frumoasă după ritulu acelei legi, pe care a parohulu Grassing o jnceie cu o predică acomodată la importanța cea nemăsurată a zilei. Pe ln 10 ore autoritățile și poporulu numărosu se adunară la biserica parohală romano-catolică, unde și tinerimea scolastică gimnasială și normală fu condusă de către profesorii săi cu flamurele destinse, Liturgia și Te Deum se decăntă suptu pontificarea Dlui abate Antoniu Covac învestitu cu insula; musica vocală și instrumentală essecutată cu totă prezisiunea înnălță evilavia credincioșiloru, iară o rugăciune de mulțămită rostită de cătră pontificantele în genunchi încete și aici serviți lu dzeescu. În totu timpulu acestei solenități portretulu Maiestății Sale era ținutu în susu de cătră unele persone militare între săbii aplicate crucișu, iară deasupra 'i atărna o coroană verde. În cele din urmă spre a cuprinde toate întru unu cuvăntu, zioa din 18. Februariu cărei asemenea fatală nu s'a mai pomenitu nici odată la popoarăle Austriei și de care ce înfioară nu numai totu austriaculu, ci și totu sufletulu în care viteză simțu de omu, a datu fieștecărui ocasiunea cea mai dureroasă, de a măsura în mintea și în inima sa toată înfricoșata mărime a periculului, care amenință nu numai totului, ci și fieștecăruia supusu austriacu bine simțitoriu. Sera fu iluminațiă. ma peanandita, acanoa diferințeloru între români și caps. An „ ue- -Țaitung” Nr. 29, 1853. în sfera din Nr. tr.) dinainte comiseră fără îndoială erorea, că an cu poporățiune mestecată fură aleși de episcopi care vorbea numai limba șerbescă, fără a ști o boabă romănește. Dar pentru aceea nici că stă undeva scrisu, cum că așei Temișora și Aradulu suntu decese pomane, un ce s'au consănțitu și din națiunea romănă neaTpă sinodulu a alesu pentru aceste 3 episcopii și romani, așa fu , Putpicu romanu”). Sinodulu din urmă ca ținutu tare de priminiulu da alege de episcopi bărbați d'ai besericii probați, carii ce străduescu a aduce pe correligionarii săi au concord să frățescă mi la scopulu care e detoriu alu goni verce cetățeanu de omeniă în favorea binelui comunu, car' nu săi desbine în partide naționale. Și fiindu că intre memorații 4 episcopi, cei meniți pentru decesele susu atinse știu vorbi romănește, și de altuminteni și cu vătrârețele stau înaintea arhimandrițiloru romăni, dreptu dar' romănii n'au în adeveru nici o causă temeinică d'a fi nemulțumiți cu allegerea. Joacă dară ori serbulu ori romănulu mavrritatea intr'o comună ori și într'o diecese întreagă, noi să nu mai cugetămu la supremațiă seau chiaru la o totală deschipare, care aru fi în stare a naște alte încurcări, ci să ne înțelegemu la o unire frățească, și ad. acolo, unde la zidirea besericeloru nu se defipseră norme, în toată întămplarea pe următoarea baie: a) Rugăciunile și căntările se nu se țină într'o septemănă numai serbește și în ceealaltă numai romănește, ci în toată septămăna în ambele limbi, așa, ca majoritatea comității se ocupe partea dreaptă și minoritatea cea stăngă. b) În săptămăna primă se'nceapă preotulu cultulu de escu în limba majorității, în următoarea într'a minorității, după acesta se purceadă și începutulu mi finea rugăciuniloru mi a căntăriloru. v) În comunitățile mestecate, aflese șerbii și romănii ori în ce proporțiune numerică, să știe popa și dascalulumbe limbile. g) Nu numai de episcopi, ci și de protopopi să se ordineze numai aceia cari vorbescu serbește și romănește””). d) Așa precumu se cere la preoțimea romano-catolică și la cea protestantă știința limbei grecești, să se împună aceea și clerului mai inaltu alu besericii ortodocse orientale de condițiune neertată. e) De metropolitu se nu se allegă neci unu episcopu care nu va ști limbele aceste. j) Deacă episcopii din Dalmația, Ardealu și Bucovina voru se primească și să -și capete scaunu și votu în sinodu, prin urmare să se împărtășescă și la allegerea metropolitului, atunci apă trebuiei aceia să ce alegă prin sinodu”””). Fiindcă într'o astfeliu de întocmire postează basea unei uniri besericești drepte nedeplinu între toți dreptu predințioșii creștini orientali de suptu blăndulu sceptru alu premăritei case împerătești a Austriei, e de doritu ca aceasta se afle petutindenea primite.” Traducătoriulu acestei correspondințe încă e ischiropis de pace; însă elu știe dela moși și strămoși o istoriă, că Grecii încă clădiră unu calu monstrosu, ce e dreptu sub stemă de relege, dar elu la fațtă era numai o ungiță, aruncată cu planuri între neghiobii Troiani, ca ceea ce nu putură grecii căștiga cu arme în 10 ani, se căștige prin șirenă într'o noapte întunecoasă. În urmă aru mai veni și întrebarea: Cine aru pute fi garantulu, că o astfeliu de învoire nu se va vătăma din partea proieptătoriloru; căci, dacă episcopii sunt toți sărbești; apoi nici, protopopu nici popă, nici dascălu nu credemu să se afle care se cuteze ași apăra condițiunile învoirii în contra episcopiloru sărbi, dinaintea cărora tremură cu toții ca verga. O învoire temeinică ce poate spera numai atunci, dacă romănii voru căpăta și episcopi d'ai săi, cari i se garanteze susținerea ei; și dacă privilegiulu besericii sărbești se va arunca la o parte, îmbrățoșănduse toți creștinii de legea resăriteană fără osebire cu asemene dreptu, după cum aceasta se observă de principu la veru ce altă confăsiune. Trad. singuru romănu în sinodulu serbescu? LUSTRIA, Biena. După ce, în Viena ca priimitu știrea, că colonelulu Rose care deocamdată rămăsese singurulu purtătoru * Dar dans Putnic nu ce da de serbu, după cum știmu că a făcutu, oare ce allegea elu verodată de metropolitu? - Da nici de episcopu. **”) De ce n'o zineai ne față că numai nepăsători de interesele culturali ale celorulalte națiuni. *1%) Da! - Ka să devină mi Ardealulu sub episcopu sărbu cum mai avuse parte destulu de fatală. Și ce valore ar ave votulu unui episcopu